La un pahar de vorbă cu noul șef al FED-ului

Marțea trecută vă vorbeam despre ciclul de 45 de ani, practic încheiat. Ieri l-am ascultat cu surprindere pe Kevin Warsh, proaspătul nominalizat de Donald Trump pentru șefia Federal Reserve, vorbind despre același lucru. Iar ceea ce spune nu e puțin lucru, semn că jugul apasă tare. O să încep prin a vă expune pe scurt viziunea lui Warsh, pentru a trece apoi la discuția de fond.

Dacă ai fost avertizat că eșecul global e iminent, de ce nu ți-ai făcut un plan de rezervă?

V-am spus de o groază de vreme că treburile se strică peste tot în lume. Încă din 2008 am avertizat că treburile merg prost. Când s-a dat lovitura de stat la Kiev, punându-se în scenă mizerabilul Maidan, v-am spus că urmează un război cu Rusia. În timpul pandemiei v-am spus că e circ, că absolut toate măsurile sunt aberante, iar scopul nu e sănătatea, ci, din contră, uciderea. V-am repetat aproape obsesiv că urmează o schimbare majoră de paradigmă în 2024 și uite că se întâmplă. De asemenea, v-am spus că urmează un cutremur masiv economic. Întrebarea e: ați ținut cont de aceste informații sau doar le-ați trecut la „și altele”?

N-am făcut predicțiile pe baza vreunui glob de cristal, ci pur și simplu prin înțelegerea dinamicii ciclurilor  politico-economice, adică a acelor forțe care modelează evenimentele. Acum mă văd nevoit să vă repet avertismentul și să vă îndemn să citiți cu atenție deoarece s-ar putea să fie vorba de cele mai importante informații pe care le citiți în viața aceasta. De asemenea, în ceea ce privește virulența cu care se manifestă propaganda, oare ar trebui să vă reamintesc că spre sfârșitul anilor 80 toate canalele de comunicare are regimurilor comuniste furnizau exclusiv junk propagandistic? Ași văzut în cât timp s-a dizolvat totul, iar jegurile propagandei s-au transformat în aprigi luptători pentru democrație.

Contextul actual nu e complicat, ci infernal de complicat! O să încep de la noi. Dezastrul din finanțele publice nu e, așa cum vi s-a spus, un efect al politicilor electorale, al mărinimiei unora sau al pensionarilor(incluzându-i aici și pe „speciali”). Nu! Efectul pe care îl resimțim acum este dat de JAFUL SISTEMATIC ȘI PROGRAMTIC executat începând cu decembrie 1989. Să înțelegem exact cum stau lucrurile: de la o economie destul de bine integrată, stăpânind tehnologii și având piețe certe de export, România a fost împinsă în subdezvoltare prin dezordinea economică de după 1990. Jaful a fost executat de insiderii de la acel moment, prin intermediul mafiei financiare transnaționale care era interesată să distrugă tot ce a făcut Ceaușescu pentru a oferi un exemplu. Dacă încă nu v-ați prins, ar trebui să realizați că ați fost cobaii unui ritual de pedepsire a țării care a îndrăznit să se confrunte cu mafia financiară transnațională. Nu mă credeți? Cercetați când anume a putut România să aibă acces la piețele financiare internaționale. Vă spun eu: 17 mai 1996, atunci au încetat sancțiunile! Aderarea la UE a introdus un strat suplimentar de jaf prin deschiderea către căpușele europene a pieței interne precarizate. Criza din 2008 - nimeni n-a spus-o - a îndatorat România cu 20 miliarde de dolari PENTRU GARANTAREA PROFITURILOR BĂNCILOR STRĂINE. Isărescu a mimat atunci că, la pachet, blochează rezervele acestor bănci, astfel încât să nu plece capitalurile. Dar chestiunea era falsă întrucât rezervele erau deja blocate, ca efect al politicii de creditare pe care și-o asumaseră respectivii pe vremea în care spuneau că nu-i lasă BNR-ul să dea credite cât ar dori populația. Ceea ce nu s-a spus a fost că, ulterior, BNR a eliberat treptat rezervele, iar acum suntem în fundul gol. Să rețineți aspectul amintit acum. 

Însă principalul artizan al creditului luat de la FMI a fostă băsescu. Lui i s-a dat ordinul și s-a făcut preș pentru „profituri personale viitoare”. Ca să înțelegeți abuzul absolut, acel credit a fost unul cvasi-ilegal, fiind contractat fără a fi fost trecut prin Parlament! A fost abuzul necesar pentru a împinge România pe spirala datoriilor. Apoi am avut trei evenimente de o ticăloșie fără margini, toate date în mandatul Plăvanului, după ce s-a reușit anihilarea oricărei urme naționaliste în PSD: liberalizarea prețului energiei(Virgil Popescu), pandemia(Orban-Cîțu-Ciucă) și războiul din Ucraina(Ciucă-Ciolacu). Liberalizarea a introdus prețuri artificial de mari în piață, iar statul - pentru a se dovedi „protector” - a plafonat prețurile la nivelele necesare atingerii unor profituri uriașe. În pseudo-pandemie au oprit artificial economia, asigurând salariile de la Buget, ceea ce a produs o gaură imensă, acoperită prin îndatorarea țării. De asemenea, tot la umbra pandemiei, au făcut afaceri sulfuroase(vezi măștile, ventilatoarele, isoletele, vaccinurile etc.).  Iar războiul din Ucraina a fost bomboana de pe colivă întrucât ne-a mâncat accelerat mai mult dcât hoțiile anterioare împreună(estimarea ar fi de aprox. 3.5% din PIB pe an, dar în realitate mult mai mare prin efectele secundare din economie precum falimentarea producătorilor agricoli, operarea gratuită de către Ucraina a unor elemente de infrastructură românești s.a.m.d.)!

După cum puteți limpede înțelege, a fost un asasinat economic executat ca la carte. Și, pentru a se găsi țapul ispășitor, s-au mărit ceva pensii și salarii pe ultima sută de metri. Acum, jigodiile cățărate la putere arată cu degetul spre amărâții țării. Nu mai insist cu enumerarea deoarece sper că ați înțeles setupul local. Care-i continuarea? 

Presupunând că treburile vor rămâne la fel pe plan internațional(nu vor rămâne!), măsurile luate de jigodia Bolojan vor induce o cădere economică masivă, care va trebui „reparată” prin noi biruri. Impozitele pe proprietate se vor mări și mai mult, impozitele firmelor și ale salariaților idem, iar ca o bomboană pe colivă, începând cu 2027 se va introduce impozitul pe venitul global, în trepte, exact așa cum marketează jigodiile de la PSD. Iar ca să nu credeți că halucinez, vă garantez că în prima parte a anului care vine chestiunea se va anunța public. Eventual se va face și un pact între toate partidele pentru susținerea operațiunii indiferent de cine vine la putere. E suficient de clar? Toate măsurile însă nu vor rezolva problema, astfel încât guvernul își va asuma vânzarea societăților de stat. Adică acele societăți din care statul își ia veniturile an de an, vor fi vândute pe nimic, iar statul va rămâne fără cloșca cu ouă de aur. Principalele ținte sunt Hidroelectrica, CEC și cele care au în deținere mine. Iar drumul nostru va fi unul de sărăcire accelerată, exact ca-n Grecia. De ce? Pentru că fără venituri statul va deveni și mai tiranic împotriva propriilor cetățeni, mulgându-i până la limita absolută de sărăcie. Urmăresc obsesiv ceea ce s-a întâmplat în Grecia. Credeți-mă, e o groapă fără fund: din 2008 acolo se trăiește din prost în și mai prost, dar propaganda susține că e bine!

Toate cele spuse mai sus sunt valabile doar dacă nu vor fi accidente pe piața economică internațională. Eu însă am avertizat încă din 2008-2009 că măsurile de atunci nu au cum să funcționeze întrucât au statutat minciuna și furtul. Iar momentul l-am fixat spre sfârșitul lui 2024, adică anul în care am avut o confluență a mai multor cicluri istorice. Probabil vă întrebați de ce nu s-a întâmplat nimic, iar răspunsul simplu e că se întâmplă. Timingul nu e întotdeauna exact, mai ales la ciclurile lungi, dar schimbările oricum au fost esențiale, pregătind scenariul cel mai radical. 

Ceea ce vă invit să observați este că deja semnele se văd pe piețe. A fost dezvăluită întreaga contabilitate frauduloasă din spatele hype-ul AI și consecințele vor exploda. În plus, cifrele de pe piața muncii din SUA arată extrem de prost. Și aici avem o chestiune cât se poate de ciudată: automatizarea(nu obligatoriu AI-ul) a închis o grămadă de locuri de muncă, scăzând puterea de cumpărare a oamenilor. Scăderea puterii de cumpărarea contractează consumul și când cerea e anemică se prăbușesc companiile. E simplu, deja s-a intrat pe spirală. Ce se va întâmpla? În principal e jale deoarece se vor sparge în același timp toate bulele impulsionate de hiper-evalările artificiale ale analiștilor, contabililor și auditorilor. E un lanț de fraudă care-și are originile în excesele crizei din 2008 și care acum e atât de mare încât nu mai vedem soarele. Indicatorii principali care indică panica pre-criză sunt pe roșu de anul trecut, însă au fost efectiv dați peste cap de alegerea lui Trump care promitea să salveze Titanicul american. Doar că e o ironie a sorții. Știți ce s-a întâmplat? Imaginați-vă că ar fi fost înlocuit căpitanul de pe Titanic cu „providențialul Trump” care ar fi venit cu soluția: să accelerăm de 10 ori mai repede spre aisberg! Cam asta s-a întâmplat cu piețele de capital după venirea lui Trump. Pariul său efectiv prostesc pe modelul propus de tehno-baronii Americii a fost o eroare politică extremă, care-l va costa. Dar pentru el, ca om politic, nici perspectiva unei crize izbucnite la începutul mandatului n-ar fi fost una care să-i surâdă. Dar vă garantez că una care bubuie înainte midterm e și mai dezastruoasă.

Așadar, Marea Criză are o probabilitate foarte mare de a  lovi pe la începutul anului viitor și, asupra noastră, va avea consecințe dramatice. Așa cum am mai spus, măsurile lui Bolojan au fost menite să ne accelereze drumul spre dezastru, să ne crească inflația și, chiar mai grav, prețul la care ne împrumutăm. Astfel vom intra în cea mai mare criză a istoriei fragilizați total: fără nicio lețcaie în buzunar(vezi rezervele eliberate de BNR) și fără nicio perspectivă clară. O eventuală criză bancară mondială s-ar ridica la noi cu un necesar de injecție de 50-70 miliarde EUR, bani pe care nu văd cine ni i-ar da. Și dacă nu se dau acești bani ce se întâmplă? Ați uitat ce s-a întâmplat în Cipru? Aia se întâmplă.

Desigur, efectul pe care-l vom resimți va fi amplificat de contextul geopolitic, mai precis de „chinga Euro”. Suntem într-o uniune geopolitică a perdanților, cu niște cretini absoluți la putere. Să vă dau niște exeple relevante din „motorul economic al UE”, Germania. 

Werkzeugbau Laichingen GmbH este de peste 130 de ani un centru de competență pentru tehnologia de deformare/ștanțare. Încă din 1891, a fabricat unelte de înaltă calitate pentru prelucrarea tablei, în special: ștanțe, matrițe de îndoire și tragere(Stanz-, Biege- und Ziehwerkzeuge), matrițe progresive (Folgeverbundwerkzeuge), dispozitive de fixare și scule de inserție. Era o companie de referință în special pentru industria auto. Pe 15 iulie 2025, la Tribunalul Districtual din Stuttgart, compania și-a depus cererea de insolvență din cauza unei deteriorări semnificative a situației economice, cauzată de o combinație de factori. Care-s aceștia? Scăderea cererii de pe piața principală(industria auto) și creșterea dramatică a costurilor cu energia și materiile prime. Simplu, nu? De ce scade industria auto. Pentru că „tranziția spre verde a distrus-o”, iar la capitolul energie cred că nu are rost să mai discutăm. 

Un alt exemplu, de data aceasta din alt domeniu Mayer & Cie., un producător german de mașini textile cu o istorie de peste un secol, a intrat în insolvență în septembrie 2025. Compania era lider mondial în fabricarea de mașini de tricotat circulare și mașini de împletit). Produsele sale erau de înaltă precizie, aproape integral destinate exportului și foarte apreciate de producătorii de textile la nivel global. Fondată în 1905, Mayer & Cie. era o afacere de familie administrată de a patra generație, având sediul central în Albstadt. Ce anume a îngenuncheat-o? Ca urmare a concurenței și a turbulențelor, compania a înregistrat o scădere a vânzărilor de aproape 50% în ultimul an. Concomitent cu scăderea veniturilor, costurile operaționale(energie, materii prime etc.) au continuat să crească, formându-se un mix toxic.

Nu întâmplător v-am dat cele două exemple. Sunt companii micuțe(Werkzeugbau Laichingen GmbH avea 100 de angajați, iar  Mayer & Cie. 280 de salariați), ultra-optimizae și adevărate centre de excelență în domeniul lor de activitate. Cam asta e Germania manufacturieră, cea care a ridicat țara la rangul de putere economică mondială. Aceste firme sunt ADN-ul economic al țării, acel ADN care se pierde ca efect al politicilor tembele. Falimentele despre care vă vorbesc reprezintă ceea ce se întâmplă în partea invizibilă a aisbergului. Când se va observa că se scufundă vârful, cei mai mulți vor crede că e o chestiune temporară, dar realitatea îi va plesni în față deoarece atunci când distrugi fundația, castelul, oricât ar fi de măreț, se dărâmă.

În Franța situația e mult mai dezastruoasă și uite-așa avem în față imaginea clară a ceea ce a fost „motorul economico-politic al Europei”. Atleții altă dată de neegalat au ajuns niște bătrânei ramoliți care abia se mai țin în baston. Și, colac peste pupăză, începe să-i lovească istoria. Franța a pierdut coloniile și speră să le înlocuiască cu România și alți distruși din Europa de sud-est. Chiar și punându-și marionetele în funcție - așa cum au făcut cu Nicu Psihicu la noi - vor avea surprize întrucât o să le cam scape situația de sub control(vezi Bulgaria, dar și Grecia).  La nemți însă situația e mult mai crâncenă deoarece câștigarea prezidențialelor din Polonia de către Nawrocki a acutizat și mai mult problema despăgubirilor pe care Germania trebuie să le dea pentru ocupația Poloniei. Tusk, sluga pro-europeană a Poloniei încearcă să salveze situația prin acordarea de către Germania a unor despăgubiri către supraviețuitorii acelei perioade. O face pentru a pune batista pe țambal. Însă nemții știu că orice eliberare a unei mici compensații deschide iadul mega-compensațiilor pe care le-ar avea de plătit și pe care, după cum se vede, alții le cer. Inclusiv noi ar trebui să le cerem compensații pentru mizeria pe care au făcut-o cu Ardealul de Nord, dar noi ne-am dat după copac inclusiv când a fost vorba să ne recuperăm datoriile legitime din Al Doilea Război Mondial, cele identificate de profesorul Radu Golban.

Trăgând linie, ceea ce trebuie să înțelegem este că întreaga construcție europeană este una pe care atât adversarii cât și aliații o vor desființată. SUA a terminat UE cu impunerea falimentarului război împotriva Rusiei, iar adversarii(Rusia&China) nu mai discută cu reprezentanții UE din cauza prostiei și ticăloșiei care a devenit normă la Bruxelles. 

Și, nu în ultimul rând, o fierbere din Italia riscă să dea lovitura de grație din interior. E vorba de așa-numita legislație a proprietății rezervelor de aur. Începând cu 2019, la inițiativa partidului Liga, a înflorit ideea trecerii rezervelor de aur deținute de Banca Centrală în proprietatea statului deoarece, în realitate, aceia sunt banii poporului. Italia deține cea de-a treia rezervă de aur a lumii, iar o mișcare de acest tip poate dinamita credibilitatea Euro. De asemenea, italienii urmează să-și retragă aurul pe care-l au în custodie în Germania și vor să ceară repatrierea aurului aflat în SUA. 

Mă opresc aici cu enumerările pentru că risc să întind mai mult decât ar trebui. Ideea e că toate elementele pe care le-am enumerat v-au fost prezentate de-a lungul timpului. Întrebarea esențială pe care trebuie să v-o puneți este aceea dacă aveți sau nu un „Plan B”? V-ați pus problema dacă puteți trece peste ceea ce urmează? Nu de alta, dar va fi o criză mai mare decât cea din 1929 și știți bine ce s-a întâmplat atunci. 

Puteți vedea inclusiv acum cât de fragilă e situația: o tâmpită cățărată la Ministerul Mediului a lăsat două județe fără apă și astfel riscăm inclusiv o criză energetică majoră în România. Dacă la nivelul ăsta mic se întâmplă asemenea nebunii, vă dați seama ce se va întâmpla atunci când întregi lanțuri logistice vor fi dinamitate, când banii nu vor mai avea credibilitate și când cretini chiar mai mari decât cei actuali se vor cățăra la putere, cu ajutorul forței armelor? Ce veți face atunci? La asta trebuie să vă gândiți inclusiv dacă vă îndoiți de predicțiile mele. OK, dacă mă înșel eu, înseamnă că totul rămâne, în mare, la fel. Dar chiar și așa, nu uitați avertismentele în ceea ce privește finanțele noastre publice și drumul fără ieșire în care ne bagă idioții de la putere. 

Se spune că o măsură preventivă e aceea de a nu ține toate ouăle într-un singur coș. Vedeți că poate aveți ochelari de cal și nu vedeți lumea în integralitatea sa. Suntem aproape de ultimul ceas al actualului set de reglementări. E simplu, gândiți-vă și faceți-vă planuri. Echilibrul e mult prea sensibil, iar în scurt timp stabilitatea va fi doar o amintire.

E falsă ideea că un CBDC ar reseta lumea occidentală salvând SUA și dolarul!

De foarte multe ori primesc replici naive, iar una dintre ele este reprezentată de credința că vrăjitorii financiari din spartele Occidentului au o baghetă magică, ținută ascunsă de prostime. Această baghetă, spun ei, îi va ajuta să emită CBDC-uri(bani electronici emiși de Banca Centrală) și astfel să scape de povara datoriilor, resetând totul de la zero. Păi dacă ar sta treburile chiar așa, atunci la fiecare schimbare de președinte am avea o monedă nouă și de fiecare dată s-ar lua totul de la zero. Hai să încercăm să punem conceptele pe înțelesul tuturor pentru a avea o perspectivă limpede asupra fenomenului.

Într-adevăr, vedem tot felul de scamatorii cu datoriile americane, chestiuni pe care vi le tot prezint amuzat. Eu unul mă consider rezonabil ca individ, motiv pentru care atunci când emit o opinie prefer să am un raționament în spate. Așa și cu datoriile americane. Mulți cred că treburile sunt simple, că în spate se află o mână de evrei care dau bani Americii pentru a o cumpăra sau cotropi. Aceeași oameni, în alte comentarii se plâng că SUA e deja cumpărată de evrei. Păi, măi oameni buni, hotărâți-vă: dacă evreii au cumpărat-o, de ce ar mai plăti în continuare? Nu neg că sunt mulți evrei băgați în ecuație, doar SUA este țara cu cea mai multă populație evreiască după Israel(aprox. 8 milioane declarați și probabil dublu cu origini evreiești) și una în care există o comunitate foarte bogată și influentă. Dar asta nu simplifică analiza.

Făcând disecția datoriei SUA avem, în mare, cam așa: vreo 30% este deținută de FED, vreo 40% de diverse instituții private din SUA și vreo 30% este deținută de alte state(datorie internațională). Dacă în ceea ce privește FED treburile sunt clare, ar trebui să vedem ce anume se ascunde în acel 40% datorie privată. Cine anume creditează SUA? În principal e vorba de instituții financiare de tipul fondurilor de pensii, fonduri de investiții s.a.m.d. Adică, în ultimă instanță, cetățeni de rând ai SUA. Dacă vreți, ne uităm și la zona de datorie internațională. De ce e Japonia un creditor atât de mare al SUA? Pentru că vinde mult în SUA, încasează dolari și dacă dolarii încasați i-ar schimba în yeni ar duce la aprecierea yenului și la o pierdere de competitivitate. Astfel, firmele japoneze schimbă în yeni cât au nevoie, iar restul banilor ajung - printr-o schemă isteață - în datorie americană. Cam la fel se întâmplă și cu China. Iar micșorarea dimensiunii deținerilor chinezești de titluri americane este direct proporțională cu diminuarea comerțului între cele două state. Pe măsură ce China își diminuează comerțul cu SUA, scad și titlurile de datorie cumpărate de China în SUA.

Acum hai să vedem un element interesant din structura bugetului american. Până de curând, cheltuielile cele mai mari erau făcute cu armata. De o vreme s-a schimbat bine de tot roata, astfel încât acum cea mai mare cheltuială a SUA este cea cu dobânzile(cu 25% mai mare decât cheltuiala cu apărarea!). Motiv pentru care am spus că SUA este învinsă de ... matematică. E hilar că, prin 2008-2009, când pronosticam că matematica lucrează împotriva SUA și că, în final, America va fi învinsă, criticii îmi arătau cum curg trilioanele și cum se formează bogăția. Nice! Acum însă apar ceilalți care spun că CBDC-ul va rezolva problema, iar SUA va păcăli din nou pe toată lumea.

În ciuda faptului că CBDC sună așa „tehnic”, în realitate este vorba de un alt fel de ban. E drept, ceva mai tiranic, dar e tot un ban. Schimbarea banilor unei economii s-a făcut de multe ori în istorie și are o denumire cât se poate de sugestivă: stabilizare. De ce i se spune așa? Pentru că acest gen de acțiuni apar în urma unei inflații masive, care face ca banii să ajungă atât de lipsiți de valoare încât trebuie să-i cari cu roaba și tot nu valorează nimic. 

Din experiența trecutului înțelegem ceva esențial, anume că stabilizarea e utilă doar în conjuncție cu reforme dure care fac în așa fel încât inflația să se tempereze. În principal e vorba de două elemente: tăierea apetitului statului de a cheltui obscen de mult și o mai bună colectare a taxelor și a impozitelor. Fără aceste două elemente, orice stabilizare devine inutilă. Doar că, din ceea ce se vede limpede, stabilizarea este o strategie de luptă împotriva inflației, nicidecum una menită să combată îndatorarea excesivă!

Și-abia acum intrăm în esența problemei. Ce se întâmplă dacă SUA înlocuiesc dolarul cu un CBDC. Păi dacă vrei să-ți funcționeze economia, trebuie să oferi posibilitatea agenților economice să-și transfere dolarii în noua monedă. Poți introduce interdicții doar la banii de la ciorap, așa cum s-a întâmplat la toate stabilizările. Dar banilor din bănci nu ai ce le face, trebuie să-i convertești. Și la fel stau treburile inclusiv cu datoria. N-ai cum să n-o convertești la noii bani pentru că ești în aer și nu mai are nimeni încredere în tine. În plus, ca să fie treaba și mai complicată, după cum am văzut, majoritatea covârșitoare a datoriei americane este datorie internă, in monedă proprie. Dacă încerci să „paradești” ceva acolo ajungi la revoluție deoarece oamenii simpli au economiile/pensiile investite în datorie americană. Nici în ceea ce privește datoriile internaționale nu poți face prostii întrucât, dacă ți se prăbușește încrederea, te trezești cu o monedă BRICS peste noapte.

Concluzia? E simplă: SUA e în război cu matematica, iar artificiile simple nu funcționează. Există o singură posibilitate de a scăpa de datorii: din topor. Dar asta vine la pachet cu pierderea întregii credibilități și puteri, cu transformarea sa într-un pitic al lumii. După cum puteți vedea și înțelege, absolut nimic nu e atât de simplu precum pare. Și, desigur, nici datoria!

Un altfel de criză imobiliară

V-am povestit despre situația ciudată din SUA care, în final, ne va lovi pe toți. V-am povestit de-a lungul timpului despre supraevaluarea imobiliară care a funcționat ca politică de stat și care s-a răsfrânt asupra întregii lumi. Azi o să vă povestesc ceva mult mai interesant, anume o teribilă criză imobiliară care deja lovește SUA. Însă nu e vorba de o criză precum cele la care ați asistat. Cu toate că este una în toată regula, nu e de aceeași natură, lovind mult mai pervers. 

În mijlocul haosului absolut

Probabil v-am cam plictisit cu datele macro din SUA, dar cifrele respective ne arată cât de rapid li se dărâmă stabilimentul. O spun fără pic de emfază și cât se poate de responsabil: suntem la începutul celei mari crize prin care a trecut lumea de la începutul epocii moderne și până în prezent. Și totul e cauzat de SUA, de amplele sale dezechilibre mai mult sau mai puțin ascunse. 

Uniunea Europeană vrea să vă fure și ultimul ban din buzunar! Nu e o glumă!

„Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine!”. Sunt mulți care nu au habar de clipul publicitar rulat înaintea prăbușirii Fondului Național de Investiții.  A  trecut atâta timp și oamenii tot nu au înțeles că banii dați altcuiva nu mai sunt banii tăi, ci banii pe care acel altcineva are să ți-i dea. Îmi veți spune că e banal, dar eu vă spun că nu ați realizat chestiunea asta. Deloc!

Ce poate ieși din ceea ce se vede cu ochiul liber?

Am rămas dator cu o promisiune. În urmă cu două zile am postat pe canalul meu de Telegram un grafic al evoluției acțiunilor Enron, cu comentând că voi reveni asupra sa. Cum revenirea nu s-a produs ieri - așa cum promisesem - unii cititori m-au tras de urechi, reclamându-mi că nu au înțeles mesajul, așa că sunt dator cu explicații. Nu a fost în intenția mea să nu mă țin de cuvânt, dar deseori lucrurile nu se desfășoară așa cum ne-am dori. Mă rog, iată-ne acum gata să ne așezăm la discuție.

BRICS

Summitul BRICS de la Kazan a fost, de departe, cel mai vibrant eveniment geopolitic al momentului. Nu doar personalitățile de nivel înalt care s-au aglomerat acolo, în „izolata Rusie”, ci mai ales, temele discutate. Dacă întâlnirile gen G7 sunt unele formale, cu agendă prestabilită, în care întâlnirea propriu-zisă este de fapt o sesiune de fotografii, întâlnirea BRICS a fost una deosebit de diversă, cu idei multiple și dezbateri reale, dar canalizate toate în aceeași direcție: ieșirea de sub actuala dominație artificială a SUA.

Ciclul credit-business

Nu e posibilă înțelegerea evoluției economiei mondiale în secolul XX fără a înțelege ciclul credit-afaceri. În definiție totul pare simplu, fiind vorba despre relația dintre disponibilitatea creditului în economie și evoluția mediului de afaceri. În mare, avem o perioadă de expansiune, în care cererea crește, iar ca efect al acestei cereri crește și nevoia de finanțare pentru satisfacerea cererilor pieței. Băncile văd în ciclul de creștere o perspectivă profitabilă și astfel dau drumul „pungii cu bani” în economie. Însă se intră într-un cerc vicios care conduce la risipă și cheltuirea iresponsabilă a banilor împrumutați. Așa se ajunge în zona de contracție, în care supra-producția se confruntă cu o scădere a cererii. Băncile se trezesc cu un aflux de credite neperformante și astfel luptă să salveze ceea ce mai poate fi salvat. Desigur, crește nivelul de prudență astfel încât, în această parte a ciclului se petrec accidente în care inclusiv companiile cu un business solid au greutăți în a se finanța, în anumite cazuri fiindu-le chiar refuzată finanțarea. Din comportamentul obtuz al băncilor, rezultă o intrare într-o criză profundă care, de obicei, se deblochează printr-un nou ciclu economic generat de o nouă „tehnologie cheie” care are potențial de creștere.

Care va fi soluția „salvatoare” pentru SUA?

V-am tot vorbit în ultima perioadă despre jena financiară a SUA, despre rateurile masive ale Trezoreriei și despre retragerile treptate din lista de clienți pentru cumpărarea datoriei americane. Adevărul e că situația e atât de transparentă încât se vede tot. Imensul gol patronat de „stăpânul american” e mai dihai decât „hainele cele noi ale împăratului”. Astfel încât lumea nici măcar nu se mai preface: se uită, scuipă-n piept și-și face cruce întrucât așa ceva nu s-a mai văzut până acum. E drept, dacă n-ar fi masa de proști care să se minuneze, împăratul ar fi ajuns de mult acolo unde-i e locul, adică la boschete. Proștii sunt „garanția lui de bunăstare”.

De ce criza actuală are potențial terminal?

Scânteia de la bursa americană este este echivalentul doar a unui mic băț de chibrit într-un incendiu devastator. Poate că unii cred că folosesc o figură de stil, dar să știți că aceasta-i realitatea. Într-adevăr, în momentul în care la omul obișnuit ajunge știrea conform căreia Nvidia a scăzut cu o sumă mai mare decât întreaga economie a Greciei sau a Ungariei, ceva nu se mai leagă. Despre câți bani poate fi vorba, dacă o simplă speculație ajunge să valoreze mai mult decât țări cu aproximativ 10 milioane de locuitori? Iar când spui că un asemenea dezastru e ca un băț de chibrit, atunci chiar că totul se blochează pentru omul normal.

Noul sistem sangvin al BRICS

V-am spus cu ceva timp în urmă că Arabia Saudită nu a mai reînnoit contractul cu SUA, astfel încât ceea ce am cunoscut ca petrodolar nu mai există decât ca efect al inerției. Vă atrag atenția asupra faptului că ceea ce se înțelege din petrodolar nu se referă strict la vânzarea petrolului doar pe dolari, ci și la ceea ce se petrece după aceea cu dolarii încasați pentru petrol, anume cumpărarea de datorie americană. Este un circuit sangvin financiar esențial dominației dolarului.

Cum se schimbă fundamentele lumii

Ieri am promis că o să vă povestesc ceva mai multe despre lipsa de fundamente a strategiei occidentale. Pentru americani, strategia dezbinării e una cât se poate de clasică. De altfel, „strategia evitării” a fost o constantă a politicii lor externe. Motivul e cât se poate de simplu, anume menținerea statutului hegemonic. Până acum absolut totul a funcționat perfect, motiv pentru care cei mai mulți observatori se întreabă - poate pe bună dreptate - de ce nu ar funcționa și de-acum înainte?

De unde va veni scânteia declanșatoare?

Știți cum poți vedea crăpăturile de narativ? Privind cu atenție la detalii. Imaginați-vă o petrecere luxoasă. Pur și simplu, mergeți pe stradă și vedeți o grădină șic în care servesc chelneri eleganți. Participanții coboară din limuzine ultra-luxoase, sunt îmbrăcați cu haine care au costat o avere, iar femeile își etalează bijuterii de-o rară eleganță. Te captivează întregul eveniment, doar că, după ce ești cucerit de priveliște începi să vezi detaliile care nu cadrează. În spatele grădinii e un câmp de porumb unde, din când în când, câte un participant se duce să se ușureze. Cum vine asta? Petrecere de lux în care participanții își fac nevoile ca la țară? Apoi vezi că rochiile acelea strălucitoare sunt făcute din hârtie și materiale ieftine, că se mai desfac și imediat apare o fătucă îmbrăcată în blugi care „repară”. Și-abia apoi realizezi că undeva se află niște camere de filmare și că totul e butaforie. Se toarnă un film. Nimic nu e real, doar iluzia care te-a făcut să crezi că ai ajuns lângă niște miliardari veritabili.

Despre planurile secrete pe care le poate vedea oricine

La criza trecută, când Europa a eșuat lamentabil, s-a spus că asta a fost cauzată de faptul că „avem nevoie de mai multă Europa”. E ca și cum i-ai spune unuia care agonizează din cauză că băut o gură dintr-o sticlă de otravă că „are nevoie de și mai multă otravă”. Orice om normal i-ar da cu sticla-n cap ticălosului care emite o asemenea aberație. Doar că, la nivelul societății, treburile sunt mai complexe. Prostia omului se împletește de minune cu dominația autorității și uite-așa avem miliarde de vaccinați cu seruri experimentale care-și pun întrebări legate de stările pe care le experimentează zi de zi. Când am citit că peste 70% din populația planetei e vaccinată cu cel puțin o doză, m-am cutremurat. Dar nu despre asta vorbim azi.

Scopul sistemului financiar este acela de a servi economia

Iată un extras din Xi care sintetizează întreaga politică a sistemului financiar chinezesc. Spre deosebire de restul sistemelor financiare, cel chinezesc are o caracteristică: este autonom. De atâta timp de când urmăresc cu atenție fenomenul economic singurul lucru remarcabil este acesta, anume că există doar două sisteme financiare în lume: cel chinezesc și restul celorlalte. O să vă explic pe îndelete care-i diferența.

A mai trecut un an...

... un an complicat, tranzitat de nebuloase. Un an în care Occidentul s-a radicalizat în rău, căutând cu orice chip cufundarea sa în negura cea mai adâncă și nefastă. S-a mai dus un an. Cu ce rămânem din ceea ce a fost?

Căruța care mergea în toate direcțiile în același timp

Ce poți înțelege de la un om beat? Acum face un pas înapoi, apoi unul lateral pentru ca, după ce stă într-un  echilibru instabil, o ia la goană și face șapte pași în față. Apoi se împiedică, pare că se prăbușește, dar, salvator un vârf de deget care atinge pământul îl echilibrează ca prin minune. Îl vezi ridicându-se aproape falnic și zică că și-a revenit. Face doi pași înainte aproape perfecți. Chiar te miri cum de i-a ieșit atât de bine. Apoi pare că tremură, dar din nou reușește să meargă binișor. Însă următorul pas îi devine nesigur, iar ceața care i se așterne pe ochi îl face din nou confuz și spectacolul de reia. E un teribil meci pe care-l dă cu gravitația, ceva asemănător luptei pescarului cu aducerea unui pește agitat la mal. Trage de fir, îi mai dă drumul, apoi iar trage și tot așa până când prada obosește și, epuizată o sfârșește în minciog. La fel e și cu bețivul. Neiertătoare, gravitația îl poartă ba într-o parte, ba în alta. Un spectacol la care copiii râd strașnic și care, inevitabil, se sfârșește cu victima obosită și copleșită picând într-o poziție straniu-hazlie, numai bună de devenit imagine virală.

Micul secret al „Marelui Reset” (2)

Spuneam în episodul anterior că totul a devenit extrem de clar în 2008. Când FED-ul tot pompa bani în sistem spuneam că acțiunea echivalează cu cea a unui șofer care tot pompează combustibil în rezervor, fără a realiza că rezervorul este spart. În perioada Șocului Nixon datoria publică a SUA era undeva sub 40% din PIB. Asta se întâmpla după ce Războiul dusese SUA la o datorie puțin mai mare de 100% din PIB. Ce s-a întâmplat în 2008? A început să crească datoria pentru a putea salva falimentarul sistem bancar american. Mulți au luat în râs ceea ce spuneam atunci, dar o evidență nu poate fi ștearsă: în 2010 datoria publică a SUA era de aproximativ 10 trilioane de dolari. În doar șapte ani s-a dublat, ajungând la 20 trilioane. Cinci ani mai târziu, în 2022, s-au atins 30 trilioane $!!! În vara anului acestuia datoria era de 32 trilioane. Două luni mai târziu crescuse la 33 trilioane, iar acum mai are foarte puțin până ajunge la 34 trilioane. Avansul cred că e cât se poate de palpabil, astfel încât să fie înțeles de oricine. 

Micul secret al „Marelui Reset”(1)

Dacă vrem să înțelegem ce anume se petrece cu noi trebuie să pornim de la bază. Cei care sunt cititori mai vechi de-ai mei știu bine că noțiunea de „mare reset” am folosit-o pentru prima dată în timpul crizei din 2008. Nu, asta nu înseamnă nici că nulitatea de Klaus Schwab s-ar fi inspirat de la mine, nici că eu aș fi vreun consilier de-al său și nici că aș fi spart de timpuriu bazele de cunoștințe ale Forumului de la Davos. Sub nicio formă. De altfel, dacă e să fim corecți, „marele reset” ca termen a apărut pentru marele public prin 2010 sub forma titlului unei cărți de-a profesorului de la Universitatea din Toronto, Richard Florida(„The Great Reset - How new ways of living and working drive post-crash prosperity”). Cum de-am fost eu atât de „inspirat”?