Care va fi soluția „salvatoare” pentru SUA?

V-am tot vorbit în ultima perioadă despre jena financiară a SUA, despre rateurile masive ale Trezoreriei și despre retragerile treptate din lista de clienți pentru cumpărarea datoriei americane. Adevărul e că situația e atât de transparentă încât se vede tot. Imensul gol patronat de „stăpânul american” e mai dihai decât „hainele cele noi ale împăratului”. Astfel încât lumea nici măcar nu se mai preface: se uită, scuipă-n piept și-și face cruce întrucât așa ceva nu s-a mai văzut până acum. E drept, dacă n-ar fi masa de proști care să se minuneze, împăratul ar fi ajuns de mult acolo unde-i e locul, adică la boschete. Proștii sunt „garanția lui de bunăstare”.

Chiar și-așa, cu târla de proști alături, n-ai cum să ignori matematica. Și exact aici se află SUA acum. Situația am prezentat-o în detaliu în ultimele articole, astfel încât nu  vă voi mai plictisi cu aceleași detalii. Vă voi mai adăuga un element interesant.

Mai țineți minte bancul pe care politicienii americani îl spuneau cu emfază, cum că „Rusia nu e decât o pompă de benzină”? Acel banc era repetat  la infinit de prostovanii care vor să pară interesanți din preluarea șabloanelor propagandei. OK, să vedem cum stau treburile în realitate deoarece n-o să vă vină să credeți! Rusia exportă cam 1,6-1,7 milioane de barili pe zi. Acum și-a scăzut output-ul și are undeva la 1,4 milioane de barili pe zi. În lume, Rusia e abia al treilea exportator. Deci care-i primul? Ați fi tentați să spuneți că Arabia Saudită, doar că saudiții sunt abia pe locul doi cu 2,5-2,7 milioane barili pe zi! Și primul loc? Țineți-vă bine: PE PRIMUL LOC SE AFLĂ ... SUA, cu ... 6,55 milioane de barili pe zi(în 2023, rețineți pentru că e foarte important)!!! Păi care-i țara bananieră a lumii, fraților, care-i pompa de benzină în ecuația actuală? 

Pare că petrolul a devenit direcția strategică de dezvoltare în vremea „ecologistului” Biden. Interesant, nu-i așa? Doar că nu mereu e cu noroc. La ora actuală exporturile SUA au scăzut drastic, fiind cifrate în ultimele luni la o medie de 3,8 milioane de barili în condițiile în care de la începutul lui 2024 aveau 4.2 milioane de barili pe zi. Mă rog, chiar și așa, pompa americană e pe primul loc și asta doar pentru a compensa mișcările rușilor. Treaba abia acum devine interesantă întrucât tendința ne arată că le-a scăzut drastic puterea și pe această piață. Unchiul Joe promisese că va compensa ieșirile din rezerva strategică, dar, după cum am văzut, SUA se află în incapacitate cronică de a mai face ceva. Efectiv e în fundul gol și asta se vede!

Episodul petrolier vi l-am amintit pentru a vă putea actualiza percepția despre economia americană. Când ajungi să cauți să-ți echilibrezi balanța comercială cu materii prime, în condițiile în care ești importator net de produse finite, cartea ne spune că ești cam bananier. Nu-i așa? Să revenim însă la modul în care SUA va putea să-și peticească gravele carențe de finanțare.

V-am dat numeroase date referitoare la economie nu doar pentru a vă testa răbdarea în ceea ce privește capacitatea de îngurgitare a cifrelor, ci și pentru a înțelege că economia SUA se află în imposibilitatea de a susține finanțarea statului prin impozite. Până în urmă cu ceva vreme se spunea că SUA își poate rezolva toate problemele economice prin introducerea TVA. Ghinion! Calculele arată că o eventuală introducere a taxei pe valoarea adăugată nu ar mai avea acum niciun efect. Gaură neagră, frate! Astfel încât trebuie găsită cu celeritate o metodă de salvare.

Prima dintre metode v-am descris-o deja într-un articol trecut. Este vorba de creșterea riscului plasamentelor în piața de acțiuni astfel încât managerii de fonduri cu grad mic de risc să fie obligați să migreze spre datoria americană. Această metodă „transportă” fonduri din piața de acțiuni în zona de trezorerie pentru a „îndestula” statul american. Doar că așa-zisa soluție vine la pachet cu numeroase alte probleme. În primul rând, mutarea unui fond atât de gigantesc de bani conduce la scăderea drastică a pieței de acțiuni care și-așa se află într-o mega-bulă pe cale de a se sparge. Bubuirea pieței înseamnă diminuarea cu peste 70%(unii spun 95%!) a fondurilor pe care le poți scoate de-acolo, adică o problemă la nivelul banilor finali care s-ar duce în finanțarea statului american. Cealaltă problemă vizibilă este timpul: poți păcăli managerii de fonduri să te finanțeze, dar nu o vor face la infinit!  Asta deoarece atunci când li s-au spălat creierii în facultate sau MBA, li s-a spus că titlurile de stat sunt metode temporare de refugiu. Asta înseamnă că mai mult de un an nu vor vedea banii acolo. Deci cum se va rezolva spinoasa problemă?

Aici intervine metoda a doua, generată de ideologia americanului: atunci când ceva nu merge, ia un ciocan mai mare. Deci care-i metoda? Același iepure scos mereu din joben: Quantitative Easing(QE). Nu, sub nicio formă QE-ul nu e o soluție pe termen lung, ci tot pe termen scurt. E acea baghetă magică, având capacitatea de a hipnotiza totul și de a face ca lumea să pară frumoasă. Sau, ca să fim mai aproape de adevăr, e precum drogurile psihedelice. Intri într-o lume minunată, dar când ieși din ea și iei din nou contactul cu realitatea, te apucă depresia. Depresia fiind generată de disperarea că realitatea e cea pe care o vezi, nu cea indusă de drog. Și așa apare dorința unei noi doze.

Încă de pe la primele ridicări ale dobânzii de intervenție operate de Powell, v-am spus că SUA nu mai e capabilă să-și rezolve problemele, iar politica lui Powell va eșua, fiind obligat să scadă fără nicio justificare dobânda spre sfârșitul anului 2023. Dacă mai țineți minte, exact așa s-a întâmplat. Acum Powell e în fața unui nou moment crucial. Ce-o să facă? Va pedala în direcția ieftinirii banilor fără motiv, pentru a crea toate premisele unui nou festin destrăbălat în care excesele imense vor fi și mai mari, iar toată piața sevrată va trăi cu iluzia bunăstării perpetue, deoarece, nu-i așa?, „ni se cuvine”!

Ceea ce nu înțeleg toți aceia care stau drogați în aburii fumurilor venite dinspre Trezorerie și FED e o chestiune cât se poate de banală: nu merge la infinit! Până la urmă cârciumarul închide crâșma și cere nota de plată, dealerul cere banul înainte, asta dacă nu-l înșfacă poliția și rămâi fără „legătură”. La fel e și cu drogul financiar, buba tot se sparge, nu poate să colecteze puroi la infinit, mai ales în condițiile în care puroiul de-acum e mai mare decât întreg organismul care-l generează! Și, cel mai probabil, cărțile vor fi date pe față atunci când unul dintre furnizorii SUA va bate cu pumnu-n masă și va întreba: De data aceasta puteți plăti cu bani? Că de dat pe dolari eu nu vă mai dau! Acela e momentul zero, mult mai apropiat decât vă imaginați!