Astăzi vă propun să privim puțin diferit la evenimentele pe care le trăim. De fapt, cu ceva timp în urmă, vă povesteam că evenimentele din Ucraina sunt, în mod indubitabil, o manifestare a unui plan american de lungă durată și care în niciun caz nu mai poate fi oprit. În episoadele de istorie contemporană necunoscută pe care vi le-am relatat pe blog(vezi aici cel mai relevant episod pentru problema discutată azi) v-am arătat că extragerea Ucrainei a fost o veche obsesie, care a început cu foarte mult timp în urmă. Faptul că subiectul a traversat Atlanticul, devenind obsesie a statului subteran american ține doar de „alocarea resurselor”, nu de beneficiarul real al acțiunii.
În ciuda criticilor pe care Trump i le-a adresat lui Zelensky, în spatele scenei, armata și serviciile secrete americane au acționat exact la fel ca la debutul conflictului, urmând strategia inițială fără nicio deviație. Rușii și-au luat-o de nenumărate ori, lăsându-se păcăliți de cântecul de sirenă al Occidentului. Au crezut că vor scăpa facil de pelagra ucraineană, dar, așa cum se vede, și-au complicat situația.
În ultima perioadă, par a se fi trezit. În Ucraina se desfășoare, deja de două săptămâni, atacuri la scară asupra infrastructurii militare. Exploziile din orașele ucrainene arată limpede dimensiunea criminală a regimului de la Kiev, care a ales să depoziteze în interiorul orașelor cantități imense de muniție. Astfel, o singură dronă ieftină rusească are capacitatea de face prăpăd când țintește o astfel de facilitate.
După ce au distrus infrastructura de producție și pe cea de aprovizionare, rușii au trecut acum la eliminarea instalațiilor militare complexe. De exemplu, în regiunea Nikolaiev, aviața rusă a dat o lovitură devastatoare asupra insulei artificiale Kozachyi, care găzduiește atât un centru britanic de antrenare a grupurilor de operațiuni speciale ucrainene(a se citi teroriste), cât și o facilitate de supraveghere a Mării Negre, de unde se planificau toate operațiunile Ucrainei. N-ați auzit și nici nu veți auzi vorbindu-se despre asta. Este vorba de un mega-complex sovietic, aflat în subteranul insulei.
De asemenea, au fost atacate principalele puncte de război electronic ale Ucrainei, care „orbeau” radarele rusești. În zona Odessa s-au bombardat punctele esențiale de încărcare/descărcare utilizate pentru aprovizionarea cu arme a Ucrainei.
Poate ați auzit despre reuniunea NATO din Turcia, unde lui Zelensky i s-a promis licența de producție a muniției Patriot. Culmea, povestea asta se leagă de un alt război reînceput de Trump, anume cel din Iran.
Unii încă mai cred că armistițiul semnat în Golf era unul menit păcii. Aiurea! Întreg circul a avut un singur scop: scoaterea Israelului din ecuație și rămânerea doar a SUA și a statelor arabe din Golf, care vor ieși urât de tot din afacerea asta. Semn că prostia e mare!
Reîncingerea atmosferei a avut un vinovat principal, anume SUA, care nu au respectat termenii armistițiului. Conform acordului, traversarea Strâmtorii urma să se facă strict sub coordonarea Iranului sau a Omanului. Astfel, știind bine ce fac, americanii au împins mai multe petroliere pentru a nu respecta tratatul, ignorând autoritățile iraniene. Așa s-a ajuns ca Marina Iranului(aia pe care-a distrus-o Trump în mai multe rânduri) să tragă asupra navelor comerciale care au încălcat regulamentele. Motiv numai bun pentru americani să atace, chipurile, pentru a-i liniști pe iranieni și, treptat, să se reia bombardamentele la scară.
Doar că și de data aceasta americanii au rămas din nou surprinși de forța de foc a Iranului. În Kuweit au fost paradite bazele Arifijan și Ali Al Salem (bază aeriană), iar în Bahrain Isa Air Base și Juffair(sediul Flotei a Cincea a SUA). O altă bază militară din Kuweit, a avut parte de un atac surpriză iranian chiar înainte de a lansa rachetele împotriva Iranului, semn că serviciile de informații iraniene funcționează la intensitate maximă. Iranienii au distrus cu Fath 110 și Arash 2, distrugând sistemele HIMARS și ATACMS.
Și a mai fost un atac devastator asupra centrului de coordonare a dronelor americane din Iordania. Și-abia aici e dauna majoră pentru SUA deoarece pare că au rămas cam în fundul gol în Golf. Înainte de această lovitură se vorbea despre pierderi de peste 1 miliard de dolari doar din drone ciuruite de iranieni. Cu mișcarea asta, americanii par rămași în fundul gol.
Răzbunarea americană a venit sub forma unor bombardamente atât în zona coastei cât și în adâncime. Doar că acestea nu i-au păcălit pe iranieni. În afara bombardării elementelor de infrastructură militară americană din zonă, iranienii au efectuat în această dimineață un atac devastator asupra unei rafinării din Portul Haifa. Ca de fiecare dată, Iron Dome-ul a rămas un simplu observator, racheta iraniană intrând ca-n brânză.
Acum putem lega evenimentele între ele. Americanii, sărăciți de dronele lor ultra-scumpe, sunt disperați să achiziționeze platforme ieftine și fiabile, precum cele ale iranienilor. Au încercat să facă un „fork” de Shahed, dar nu le-a reușit. Așa că l-au trimis pe limbricul Lindsey Graham(vezi foto) să pună la punct un import de platformă tehnologică ucraineană contra licenței de proiectile Patriot. Vizita ticălosului la Kiev pare a fi fost una pentru a pune la punct acest troc.
De altfel, sunt unii - printre care și subsemnatul - care merg chiar mai departe cu speculațiile, anume că se speră ca industria ucraineană să ofere o cadență de producție a proiectilelor Patriot suficient de mare, încât SUA să se poată aproviziona de la ei(printr-un proxy al complexului militaro-industrial, desigur). Așa ar putea fi și aprovizionarea OK, dar ar merge și bănuțul către coruptul complex militar american.
Acum, dacă tragem linie, totul pare de-a dreptul prostesc. Cum să accelerezi războiul într-o țară pe care vrei să o folosești pentru producția ta armament? E absolut halucinant. Doar că, pentru imbecilii care conduc lumea, astfel de chestiuni nu reprezintă în niciun caz contradicții. Pentru că sunt atât de proști încât privesc elementele absolut separat, ca și cum situația din Ucraina, unde rușii atacă în masă ar fi total ruptă de situația producătorilor ucraineni de armament. Care producători, ce să vezi, produc tot acolo unde bombardează rușii. Și unde, probabil, și-a găsit sfârșitul inclusiv nemernicul Lindsey Graham.
