Poveste din mlastina

Era odată o mlaştină înconjurată de păduri. De când se ştiau, pădurile luptau pentru supremaţie. Fiecare dintre esenţele de arbori se grupaseră de-a lungul timpului în structuri puternice, având ca scop răspândirea propriei seminţii. Copacii despre care vă vorbesc nu erau unii normali, aşa cum vedeţi în zilele noastre în păduri. Fiecare neam de copaci avea ca aliat un vânt şi, cu cât era mai mare o seminţie, cu atâta vântul pe care-l stăpânea devenea mai puternic.

În mlaştină supravieţuia un soi de stuf. Prinsese o zonă ideală pentru a se dezvolta. Mlaştina îi asigura nutrienţii, stuful creştea sănătos şi se bucura de lumină. Aflat la confluenţa pădurilor războinice, stuful se proteja prin mobilitatea sa. Când una din păduri pornea împotriva unei rivale ucigătorul vânt, stuful se lăsa suplu în direcţia vântului. Vântul nu-l putea doborî. Îl culca la pământ, însă, după ce nemiloasa rafală îşi pierdea puterea, suplu, stuful se ridica iar către cer. Şi multe a văzut acest stuf de-a lungul vremii.

Tragedia greceasca si comedia europeana

Faptul că Iannis Varoufakis este expert în teoria jocurilor i-a făcut pe mulţi politicieni europeni să-şi upgradeze cunoştinţele din domeniul amintit urmând calea "cursului scurt". Urmarea firească a acestui fapt este ceea ce vedem în prezent: un grotesc joc al ultimatumurilor, în care fiecare parte, înainte de a face pasul, caută să întrezărească limitele aşa-zisului adversar.

Dacă acest joc absurd ar avea ca miză un meci de fotbal, poate că lucrurile ar fi interesante. Însă aici e vorba de destine, de vieţi. Privind din această perspectivă, senzaţia de comedie se dezarticulează, lăsând să se întrevadă adevărul tragediei în care trăim.

Doua oportunitati

N-am mai  vorbit de multă vreme despre posibile oportunităţi. Într-adevăr, e multă politică împrejur, spectrul războiului pare mai apropiat decât oricând, dar economia şi bursele merg înainte. Fără doar şi poate, oportunităţile sunt prezente indiferent de vremuri.

Pentru azi am pregătit două acţiuni care mie personal îmi fac cu ochiul. Una este ieftină, dar riscantă, cealaltă este ceva mai scumpă, dar cu mult mai stabilă. Curioşi? Să mergem mai departe.

Romania ca o rata cracanata

O cofetările din Timişoara a fost închisă din cauză că cei de la ANAF au găsit un plus de numerar de 1.5 lei.Unei bătrâne i-au fost confiscate urzicile de către un agent al aceluiaşi ANAF. Vă daţi seama? Agentul a lăsat o biată bătrână, în mod sigur şi bolnavă, fără o legătură de urzici. Totuşi, ce-a făcut acel agent cu urzicile? Le-a trecut la mărfuri confiscate? Le-a scos la vânzare pe bon? Nu a mai cercetat nimeni. O patroană din Baia Mare s-a sinucis după ce acelaşi ANAF i-a făcut un control. E clar, vine Sfârşitul Lumii!

Ştirile de mai sus au un element comun. Nu vă chinuiţi să-l aflaţi, vi-l spun eu: sunt false. False, adică inventate. Le puteţi găsi cu duiumul pe site-urile şi ziarele propagandei gălăgioase din România: Realitatea, Gândul, Ziarul Financiar, Adevărul s.a.m.d. Toate aceste instituţii, mai nou, se ocupă cu problemele evaziunii deoarece, după cum bine observaţi, statul e aberant. În loc să sară la gâtul marii evaziuni îl mănâncă pe bietul mic întreprinzător.

Adevarul despre Obama

În mod normal n-aş fi atacat un astfel de subiect. Cum bine ştiţi, nu mă ocup de teorii ale conspiraţiei. Însă atunci când dovezile sunt clare, când rapoarte oficiale strecoară părţi ale informaţiilor ajunse la noi pe cale neoficială, cred că e timpul să privim cu mai multă atenţie către ceea ce este, uneori pe nedrept, categorisit ca teorie a conspiraţiei.

Totul a început cu Berlusconi, atunci când acesta l-a făcut pe Obama "frumos, tânăr şi bronzat". Automat, deontologii corectitudinii politice au sărit pe primul ministru italian acuzându-l de rasism. Afacerea a fost însă îngropată tocmai din SUA. Motivul? În realitate nu era vorba de niciun rasism, Berlusconi nefăcând altceva decât să arunce un cârlig.