Mirajul Bitcoin

Anul trecut, când nebunia Bitcoin era în toi mi-am cam spus părerea despre cripto-moneda virtuală. Era cât se poate de clar că nivelul de preţ la care ajunsese nu avea nicio justificare, astfel încât lucrurile au mers în direcţia normală.

Variaţiile mari de preţ ale monedei cu pricina sunt normale. În momentul în care nu ai în spate decât o hiper-putere de procesare care se ocupă strict cu propriile calcule, e greu să "dai un preţ". Totul e la "mica înţelegere" în sensul în care cel care vinde înţelege, iar cel care cumpără - de cele mai multe ori - experimentează fără a înţelege cum stau lucrurile.

Actionati acum!

Vă invit să vă alăturaţi campaniei de strângere de fonduri demarată de Hospice. Puteţi da o direcţie mai bună banilor pe care oricum îi platiţi. Mai multe detalii pe site-ul lor.

Blatul redeventelor

Aşa cum intuiam pe la jumătatea anului, blatul redevenţelor continuă. Invocând lipsa timpului necesar derulării unor studii de impact, Ponta va conserva actualul regim al redevenţelor încă un an. Este de-a dreptul halucinant să invoci în ultima clipă lipsa timpului, în condiţiile în care se ştie despre această situaţie încă de acum zece ani. În zece ani n-a fost timp pentru elaborarea unor studii de doi bani?

Jocul de-a "uite redevenţa - nu e redevenţa" este unul specific imaturei noastre clase politice. Gata să cadă pe spate la intervenţiile oricărui nimeni din afara ţării, politicianul român dă dovadă în continuare de o ticăloşie şi o prostie ieşite din comun. Cum e posibil ca după ani de zile în care s-au încasat taxe modice să nu fie pregătit un pachet de legi care să facă ordine în tot ceea ce înseamnă exploatarea resurselor naturale?

Marea ruptura

În timpul unei conferinţe de presă prilejuite de întâlnirea Putin - Erdogan, ţarul de la Răsărit a anunţat pe un ton egal faptul că Rusia nu mai poate continua construcţia South Stream din cauza opoziţiei Bulgariei. Dacă Putin a formulat răspunsul folosind un ton diplomatic, specific unui şef de stat, Alexei Miller a anunţat categoric oprirea lucrărilor. 

Construcţia South Stream ar fi trebuit să înceapă pe 15 decembrie cu demararea sectorului submarin. Conform declaraţiilor oficiale proiectul se închide, ceea ce statutează conservarea situaţiei existente la acest moment: Rusia va exporta doar prin North Stream şi prin Ucraina. De fapt, aici era şi strategia urmărită de  ruşi, care încercau să pedepsească Ucraina prin abandonarea treptată a conductei care tranzita ţara. 

ROMANIA

La mulţi ani tuturor celor care mai simt şi gândesc româneşte!

Petrolul incotro?

În urma reuniunii OPEC de la Viena, lucrurile aui rămas neschimbate. Cu toate că ţări mari exportatoare precum Iran-ul sau Venezuela îşi puneau speranţele într-o rezolvare a problemei preţurilor, întâlnirea de ieri nu a făcut nimic altceva decât să statuteze trendul actual. 

Cu menţinerea cotei de 30 milioane de barili de ţiţei pe zi, cartelul sugerează că nu-şi face probleme în privinţa preţului. Oare? E greu de crezut că te obişnuieşti să încasezi pe o marfă de două ori mai puţin decât în urmă cu un an. Şi, la fel de greu de crezut e că, observând trendul, preferi să adopţi o atitudine pasivă, contribuind la erodarea şi mai abruptă a preţurilor. În mod sigur mai e şi altceva.

Ferguson - inceputul sfarsitului?

Un tânăr de culoare şi un poliţist au un incident. Conform datelor existente, ofiţerul de poliţie Darren Wilson investiga un jaf petrecut cu doar câteva minute înaintea incidentului. Michael Brown, un tânăr de culoare de 18 ani, era principalul suspect. Cu toate că au existat martori oculari, nu este foarte clar ce s-a întâmplat acolo. Cert este că tânărul a murit în urma împuşcării sale de către poliţist. Şase gloanţe au fost trase în plin, iar tânărul n-a mai avut nicio speranţă.

Când te opreşti asupra unui singur caz ai răgazul necesar de a studia contextul, poţi înţelege ce se află în sufletul fiecăruia. Când însă urci un nivel mai sus şi centralizezi toate interacţiunile dintre poliţie şi prezumtivii infractori, lucrurile se dematerializezază, iar o împuşcătură dintr-un eveniment tragic, se transformă într-un simplu incident, un număr de ordine. Aceasta ar fi fost soarta normală a întâmplării din Ferguson.

Chestii istete

A nu profita de carenţele publicului actual înseamnă a nu face bani. Ştiu, sună cinic, dar până la urmă asta e realitatea. Când eşti pus în faţa unei mase din ce în ce mai naive(spun aşa pentru a nu-i jigni pe prietenii mei feisbucişti) e şi păcat să nu aplici metode simple şi eficiente de manipulare. Cu cât minţile cărora te adresezi sunt mai simple, cu atât strategiile simple sunt mai eficiente.

Pentru azi am pregătit o lecţie scurtă despre scandal provocat, buzz mediatic şi modalităţi de a întoarce lucrurile în favoarea ta. Cum trebuie să fim ancoraţi în realitate am cules datele din media. Media care e şi ea compusă în mare măsură din feisbucişti şi poate fi ghidată extrem de uşor spre propriul profit. Să vedem deci cum stau lucrurile.

Aurul si elvetienii

De la începutul crizei economice Elveţia manifestă o atracţie ciudată faţă de aur. De fiecare dată când existenţa banilor ca hârtie este pusă în pericol, elveţienii aduc vorba despre aur. Pare a fi o obsesie a lor, mai ales că vorbim despre una dintre ţările de top din punct de vedere al rezervei de aur. Cu puţin peste 1000 de tone, Elveţia are o pondere de 8% aur în structura rezervelor.

Scandalul a început de prin anul 1997, atunci când Banca Naţională a anunţat că intenţionează să vândă aur pentru a avea un mai mare spaţiu de manevră în ceea ce priveşte politica monetară. Personal nu cred că Elveţia avea atunci nevoie de bani. Cu toate acestea, în anul 2000 ţara vinde 1300 tone de aur, ajungând la cantitatea pe care o are în prezent.

Partea materiala a libertatii

Poporul a invins(2)!

Faptul că propagandiştii cu audienţe zero vor avea în continuare finanţare e un lucru care mă linişteşte.

Persistă totuşi o întrebare: dacă ăştia sunt manipulatorii, oare ce IQ au manipulaţii? Nu va chinuiţi să răspundeţi. Avem mai jos demonstraţia venita fix din diaspora:

Desigur, departe de mine gândul că diaspora e compusă doar din asemenea specimene. Ştiu că în afara borfaşilor, peştilor, a centuristelor şi a "secmentului"(sic!) dinamic format din muncitori ne sau semi-calificaţi există şi oameni de ispravă. Un exemplu care-l are în centru pe acelaşi personaj:

Cu aceasta încheiem săptămâna politică. A fost minunat să mai respir aerul proaspăt al maselor isteţe aduse aici de rivuluţia civică. Pe măsură ce voi reveni la tema de bază a blogului numărul lor se va împuţina, şi tămbălăul, slavă Domnului!, va scădea. Partea bună a acestei experienţe a fost că mi-a venit o idee interesantă de business pe care, altfel, aş fi ignorat-o.

Epopeea frustratilor(2005)

Redau mai jos integral un articol publicat de Adrian Severin în anul 2005. Dincolo de faptul că articolul s-a dovedit a fi profetic, prezintă excelent tipologiile umane pe care se sprijină alogenii. Am decis publicarea acestui articol deoarece cred că este esenţial ca votanţii încrâncenaţi - manipulaţii votului recent - să înţeleagă care sunt forţele tenebroase care-i domină. 

Lectură plăcută!

Proştii eroici - mesaj catre generatia facebook

Trece-o noapte şi mai trece-o zi,

Se ascute lupta între clase,

Iar chiaburii se arat-a fi

Elemente tot mai duşmănoase

 ***

Stalin şi poporul rus

Libertate ne-au adus

Dragi feisbucişti dedicaţi democraţiei, în această postare încerc să vă demonstrez că sunteţi varză. Ştiu, e imposibil, dar datoria mea de bun samaritean e să încerc. Şi, pentru că ştiu că nu v-ajută intelectul, o s-o fac cu cuvinte şi idei simple, astfel încât să înţelegeţi chiar şi voi. Nu mi-o luaţi în nume de rău, chiar nu vreau să vă jignesc. Când ai deficienţe de mers te numeşti schiop, când ai deficienţe de vedere te numeşti orb s.a.m.d. Când nu prea gândeşti, când ai un orizont sărac, când te crezi deştept şi parte a schimbării lumii, experienţa arată că te numeşti prost. Asta e realitatea, n-are sens să vă supăraţi. Şi-acum, să trecem la lucruri serioase.

Credinta mea

Unii preferă să admire talpa cizmei care-i apasă pe grumaz. Unii îi ridică ode, îi găsesc tot felul de calităţi şi fac giumbuşlucuri stilistico-logice. Alţii scuipă pe ea, dar apoi dau repede cu peria; celor de sub ei le vorbesc despre curajul avut, celor de deasupra despre măiestria lor în a lustrui cizme. Există şi un segment de revoltaţi care se ceartă cu cizma, care-i fac reproşuri sincere, de tot felul: ba că nu e lustruită, ba că-i pute pielea, ba că e ruptă-n talpă. Şi, nu în ultimul rând, există cei care se distanţează, cei care ignoră cizma, care se retrag într-o lume a lor teoretizând existenţa de sub cizmă.

Tu de care parte eşti? Doar trebuie să fii de-o parte sau de alta, nu-i aşa? Trăieşti între oameni, faci parte din societate, trebuie să te situezi într-o anume tabără. Înainte de a continua articolul te rog să te gândeşti şi să-ţi spui singur de care parte eşti. E doar un exerciţiu între tine şi tine, nu trebuie să completezi niciun formular, nu trebuie să laşi nicio "urmă".

Poporul a invins

P.S. Articol in spiritul noilor vremuri. E bine!

Cum mai arata frontul

În timp ce estul Ucrainei arată din ce în ce mai rău, războiul continuă. Spuneam cu ceva timp în urmă că lucrurile vor începe să arate urât în zone din ce în ce mai diverse. Și iată că lucrurile încep să se miște. Deraierea Statului Islamic și radicalizarea extremă a grupării după ce a obținut bani și arme reprezintă o față a ecuației. Situația din Israel și Teritoriile Ocupate o altă față. Tensionarea situației din Marea Chinei de Est poate fi văzută ca un alt element al puzzle-ului. 

Sunt lucruri despre care am vorbit și pe care le-am intuit. Conflicte mocnite care oricând pot degenera în cataclisme. Nu-s vorbe mari ci realități. Într-o lume în care populația nu are chef de războaie câțiva inconștienți se joacă aiuristic cu chibriturile în jurul butoaielor cu praf de pușcă. E un joc periculos!

De ce dosarul Microsoft miroase urat

Francezii au inventat suvenirul „Air de Paris”: o conservă goală, plină(sic!) ochi cu aer din celebrul oraș. Conceptul a avut o priză atât de mare încât acum poți cumpăra conserve cu „aer îmbuteliat” aproape din orice mare oraș  al lumii.  În esență avem de-a face cu o găselniță genială, char dacă - dată fiind globalizarea - absolut toate conservele au probabil același aer, de undeva dintr-o zonă industrială chineză unde, alături de conserve cu „Aer de ...” se produc și magneți „autentici din ...”.

Zilele acestea spiritele sunt înfierbântate de defilările pe la DNA ale suspecților din dosarul Microsoft. Ceea ce însă e dubios e faptul că, dincolo de ceea ce se discută, dincolo de „aromele” politice și de acțiunile spectaculoase, esența dosarului nu este atinsă. Într-adevăr, suntem surprinși de dimensiunea șpăgilor care se vehiculează, suntem impresionați de numele implicate, dar, cu toate acestea, ancheta nu atinge nici pe departe miezul problemei.

Campanie

Suntem în ultima săptămână de campanie electorală. E mult spus campanie, deoarece ceea ce am avut până acum a fost o mizerie indescriptibilă. Teoretic se desfășoară un scrutin pentru alegerea celui mai important om în stat. Practic însă nu a rămas nimic altceva decât o desemnare. Aproape din oficiu.

V-ați gândit la cauzele pentru care lucrurile au căzut atât de rău în derizoriu? Oricât de mult am urî viața politică, oricât de mult ne-am detașa de realitatea imediată, efectiv nu putem ignora ceea ce se întâmplă. Lucrurile au ajuns mult prea jos, mult prea ordinare.

Verde apasator

Săptămâna aceasta liderii europeni urmează să se întâlnească pentru a discuta spinoasa problemă a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Dorința Uniunii Europene este aceea de a reduce cu 40% emisiile de gaze cu efect de seră(față de 1990), de a crește cu 30% eficiența energetică și de a avea o pondere de 27% a energiei regenerabile. Toate acestea până în 2030!

Cu un asemenea plan ambițios, Uniunea Europeană se situează în avangarda luptei pentru reducerea emisiilor și creionarea unei noi economii bazate pe eficiență energetică și energie verde. Până acum lucrurile au mers în direcția creionată de mai marii Uniunii, însă de-aici înainte lucrurile par a deveni problematice.

John Perkins la Bucuresti

Cat de mult inseamna Big Data?

Există în această perioadă o controversă destul de mare la adresa subiectului „big data”. Asemenea tuturor tehnologiilor aflate la început, valoarea reprezintă o mare necunoscută. În timp ce unii sunt dispuși să acorde valori astronomice, alții pur și simplu ignoră subiectul. 

De ce e atât de important subiectul e limpede. Companii precum Google, Amazon, Facebook Twitter s.a.m.d. au depozite imense de date. O mare parte din activitatea lor(dacă nu cumva toată) este dependentă de aceste depozite. Și-atunci, totuși, cum le evaluăm? Mai mult, având în vedere creșterea exponențială a informațiilor din aceste depozite, putem deduce că în același mod crește și valoarea companiilor respective?

Confruntarea statiilor

Începerea sezonului de toamnă deschide o nouă confruntare „pe viață și pe moarte” între principalele stații TV generaliste de la noi. Scopul îl cunoaște toată lumea: cucerirea unui segment cât mai generos de audiență și monetizarea lui. E un business cât se poate de simplu de definit, însă extrem de greu de îndeplinit.

Pentru a spulbera din start pozițiile „ideologice” voi face precizarea că nu mă număr printre telespectatorii niciuneia dintre televiziunile despre care vom vorbi, iar interpretările reprezintă opinia(subiectivă a) unui observator care se vrea cât se poate de obiectiv :-). Prefer să privesc fenomenul strict prin prisma business-ului, al banilor puși la bătaie și al rezultatului.

Blatul energetic

Aflată la o conferință în Houston(la țărani acasă!), ministrul finanțelor Ioana Petrescu s-a comportat precum cireșica de pe colivă anunțând triumfalist cum că platformele off-shore din Marea Neagră sunt scutite de impozitul pe construcții. Desigur, mesajul este mascat de noul icon al propagandei publice, anume necesitatea atragerii de investitori străini.

Este hilar să auzi din gura Ministrului Finanțelor termenul de scutire. Până mai ieri căuta cu disperare o modalitate de acoperire a găurilor generate de reducerea impozitului pe muncă. Azi se comportă precum un nabab provenit dintr-o țară cu excedent bugetar.

Inchideti TVR!

Prin 2012, cu ocazia blocării conturilor TVR de către ANAF, propuneam privatizarea instituției pe care eu o consider cea mai mare căpușă de pe piața media. Atunci am primit o groază de reacții negative pe care, dacă aveți curiozitatea, le puteți reciti. Aproape aveam impresia că toată România se uită la TVR și niște oameni răi refuză să le recunoască rating-ul.

Au trecut doi ani de-atunci. Fondurile TVR au fost suplimentate generos de la Buget, dar situația e similară. Politizarea e aceeași, jocurile care se fac prin intermediul instituției sunt la fel de macabre. Scandalurile se țin lanț, Televiziunea are din nou datorii care trebuie acoperite de undeva. De unde oare?

Lumea acoperita

În studioul TV mediocrul încearcă să fie dostoievskian. Aruncă false lacrimi de imitație de crocodil, își tremură vocea controlat și încearcă să se păstreze misterios. Ca argument suprem îl invocă pe Dumnezeu, sugerând o iluminare care nu l-a mai lăsat să trăiască. În jurul lui o gașcă de stranii participă încremeniți ascultând bovinic spovedania colonelului. 

Un nou spectacol, o nouă schifezza pusă în scenă. Face parte din foiletonul „nici noi nu mai știm câți suntem”. Chiar dacă ne aflăm în fața unui scenariu abil, gândit într-un laborator de propagandă, chiar dacă se va dovedi că individului i s-a permis dezvăluirea materiei fecalice din care este creat pentru a mânji de jur împrejur, tot avem un element de utilitate. Pentru cei care gândesc, este încă o confirmare a adevărului despre mass-media. Dacă ai crezut că domeniul este unul menit a te transforma într-un „stăpân al lumii”, într-un „om informat”, ai încă o dovadă a contrariului.

Ultima suflare a imperiului gol

Mâine urmează să se desfășoare un referendum crucial pentru Scoția. Istoric, țara este parte a Angliei, dar practic, dintotdeauna, Scoția e altceva. Chiar dacă percepția publică este aceea că englezii, irlandezii și scoțienii sunt formați din același aluat, realitatea este diferită, iar referendumul pentru independența Scoției este dovada de netăgăduit a acestui fapt.

Este cât se poate de interesant și util de urmărit fenomenul. Nu numai datorită mediatizării sale ci, mai ales, ca precedent al unor reconfigurări fabuloase pe care le va genera acest fenomen. Oricât de tentați am fi să ignorăm ceea ce se întâmplă acolo, cred că avem obligația să privim cu atenție, mai ales din cauză că totul se va transforma într-un precedent cu potențial exploziv.

Sapte ani

9 septembrie 2007 - primul articol scris pe blog. Un articol în care-mi propuneam să am o altă abordare, să ofer opinii clare, argumentate şi să las la o parte limbajul cu dublu sens. Cred ca până acum am respectat ceea ce mi-am propus, chiar cu riscul de a greşi.

Au trecut şapte ani! Aproape că nu-mi vine să cred. E mult, poate prea mult. Am văzut atâtea lucruri, am trăit atâtea experienţe astfel încât chiar şi o simplă recapitulare ar lua mult. Stau să mă gândesc dacă blogurile cu care eram "la concurenţă" pe vremea aceea mai există. Multe probabil că au dispărut. Interesant e că atunci eram nemulţumit de cum arăta presa economică. Acum practic nu mai există aşa ceva. Probabil elementele remarcate de mine au fost şi ele printre motivele pentru care practic presa economică din România a dispărut. 

În termeni seci, 7 ani de "Trenduri Economice" înseamnă 1280 de articole. Fix atâtea. La un moment-dat scriam zilnic. Acum, trebuie să recunosc, mi-e greu să scriu săptămânal. În special în ultima perioada, acaparat de treburi şi de drumuri, am fost pe cale să-l abandonez. N-am făcut-o pentru că, de fiecare dată mi-a revenit cheful de scris. Blogging-ul aproape că a început să devină drog pentru mine. 

Cât o să mai ţină povestea nu ştiu. Singura certitudine pe care-o am este aceea că nu regret nicio clipă de "Trenduri". Chiar dacă un blog este o chestiune care ţine de un oarecare exhibiţionism, mă bucur că în schimbul "afişării publice" am avut posibilitatea(şi sper că voi mai avea) să interacţionez oameni excepţionali. Vă mulţumesc tuturor! A fost o aventură interesantă. Sper să continue cât mai mult.

Cum ieșim din criză?

Hotărât lucru, trăim în cea mai ciudată dintre lumi. Dacă ar trebui să facem o contabilizare a faptelor ilogice și a deciziilor aberante, cred că ne-ar trebui un spațiu mai mare decât cel al La Grande Encyclopédie Larousse. 

Cu atâtea exemple negative, cu atâtea erori celebre, e normal să avem pretenția ca respectivele greșeli să nu se mai repete. Istoria însă e pusă pe glume. De fiecare dată, într-un mod hilar, ne aruncă în față toți gogomanii pentru a dezvălui o nouă fațetă a prostiei. Este aproape o fatalitate; poate ar trebui să ne obișnuim cu acest curs al lucrurilor.

Munca, bani si iluzii ale iesirii din criza

Pomparea nesăbuită de bani - practicată la vedere de FED - produce stafii pe piețe. De mai bine de doi ani „mama” instituțiilor globale încearcă să iasă din propria-i capcană și de fiecare dată se vede atacată brutal de stihiile generate de propriile-i politici. De câte ori n-am auzit în ultimii ani prognoze generoase, de câte ori nu ni s-a vorbit despre stabilizarea globală a economiei? Propaganda deșănțată a reprodus obsesiv „mesajul oficial” și, cu toate acestea, de fiecare dată FED s-a ciocnit de un zid nevăzut, dar extrem de brutal.

Rațiunea ne spune că lucrurile nu sunt în regulă, dar, pe de altă parte, așa cum spunea în urmă cu ceva ani un cititor de-al meu, „banii ăia pompați nu se văd”. Logica ne spune că dacă pompezi undeva suficientă apă, de la un anumit moment ar trebui să vezi cum se produce inundația. La fel și cu banii. Dacă cineva pompează irațional bani în piețe, lucrurile ar trebui să se corecteze prin manifestarea fenomenului inflaționist. Să fie logica noastră de vină?

2 Ani

Azi se împlinesc fix doi ani de la lovitura de stat din 2012. E o zi pe care trebuie să ne-o amintim. Culmea, pe măsură ce trece timpul, noi informații ne apropie mai mult de ceea ce s-a întâmplat atunci. Chiar dacă putem cădea cu ușurință în facilul „ce-a fost a fost”, cred că e util să nu ne uităm istoria recentă, mai ales atunci când ea conține lucruri de o asemenea gravitate.

Pe scurt, în data de 21 august 2012, Curtea Constituțională a României, sfidând legislația și călcând în picioare totul - chiar și bunul simț - a decis că un individ demis de 90% dintre participanții la Referendum își poate relua funcția pe care electoratul i-o retrăsese. 

Incotro?

În timp ce în țară atmosfera devine din ce în ce mai puțin respirabilă din cauza umorilor, a otrăvurilor și a demagogiei suprasaturate(de 10 ani numai demagogie mâncăm!), în afara granițelor se încarcă arma iraționalului. Lumea se schimbă rapid, am putea spune. Dar este o platitudine! De când se știe lumea se schimbă rapid, accelerat, înfiorător de brutal și de neașteptat. E în natura ei. Și de-aceea este extrem de important să-i priveşti spectacolul deoarece altfel nu ai cum să o înțelegi. 

Privind retrospectiv, constat că am abordat subiectul ciocnirii ruso-occidentale aproape obsesiv. Sunt nenumărate articole în care am încercat să acopăr subiectul din diverse unghiuri, privind prin prisma tuturor părților implicate. Mă sperie faptul că am avut dreptate, că multe dintre cele intuite în articolele mele s-au petrecut și că, din nefericire, multe altele stau să se îndeplinească.

Razboiul - faza pe sanctiuni

După ce SUA și vasalii lor UE au impus sancțiuni Rusiei, aceasta a răspuns de o manieră radicală. Interzicerea importurilor alimentare din UE și SUA reprezintă prima palmă puternică pe care Putin o dă adversarilor săi. Este o măsură extrem de drastică, o măsură care va produce efecte negative în ambele tabere: UE și SUA se vor vedea în fața unei crize generată de supraproducție, iar Rusia va trebui să-și găsească rapid alți parteneri comerciali viabili.

Măsurile anunțate de Putin și Medvedev nu sunt însă singurele. Cel mai probabil ele vor fi urmate de acțiuni concrete în teren, acolo unde lupta dintre rebeli și armata Ucrainei se va acutiza. Nu este exclus să vedem armata rusă defilând până în Kiev pentru „protecția” populației ruse. Retorica din timpul Războiului Rece este pe cale să reînvie.

Alte consideratii inoportune

De câteva zile stau și mă crucesc în fața avalanșei propagandistice generată de avionul doborât în Ucraina. Pur și simplu n-am mai văzut de mult o asemenea isterie provocată în media. Pe toate posturile se debitează prostii, se fac scenarii și se dau ultimatumuri. Pe scurt, o nebunie generalizată!

Suntem destul de experimentați pentru a înțelege sensul propagandei. Cei care au ceva mai mult creier decât o furnică pot lesne înțelege că aceste bombe media au în spate elemente toxice și că, în asemenea perioade, informațiile trebuie filtrate cu foarte mare atenție. Însă, ceea ce este de-a dreptul enervant și de neînțeles, este grețoasa acțiune - i-am putea spune obsesie - de transformare a curvelor în îngeri.

Schimbarea lumii IT

Hotărât lucru, lumea IT este aproape la fel de fragmentată precum era la începuturile sale. Chiar dacă gigantul Microsoft are în continuare o halcă importantă a pieței sistemelor de operare, chiar dacă unele teritorii par de necucerit, viteza de schimbare a acestui domeniu este incredibil de mare.

Cu ce mai poate ajuta monopolul pieței desktop în condițiile în care cuvântul la modă este „mobile”? Este o realitate din ce în ce mai presantă pentru Microsoft. Explozia lumii mobile i-a prins total nepregătiți, confruntați cu o realitate din ce în ce mai îndepărtată de ceea ce visaseră ei. Diversitatea a izbucnit sub forme din ce în ce mai neprietenoase. Avem mii de dispozitive diferite, o groază de sisteme de operare și milioane de concepte. Un „haos” specific unui ajun de revoluție.

Califatul Europei

Un tânăr englez care luptă în Siria a făcut senzație transmițând că se va întoarce în Anglia doar atunci când steagul negru al Islamului va flutura deasupra Buckingham-ului. O amenințare menită a stârni teama, dar care pentru mulți are efectul contrar, căzând în hilar. Accidente de acest tip au mai fost. Există chiar americani care, în Afganistan, luptă împotriva țării natale.

Probabil, dacă vom face un inventar al stranierilor care luptă pe fronturile lumii arabe, vom fi surprinși să găsim și ceva europeni „puri”. Pentru acest comportament, mulți ar fi tentați să dea vina pe spiritul aventurier care, într-o Europă cuminte nu are cum să se desăvârșească. Este însă o eroare deoarece cauza fenomenelor amintite trebuie căutată altundeva.

Meg si Masina

Știu, e vorba de o știre veche, apărută acum vreo două săptămâni. Neavând timpul necesar, am trecut peste ea, cu toate că, din mai multe puncte de vedere, este vorba, cu adevărat, de un eveniment multiplu. I-am putea spune chiar revoluție și, credeți-mă că nu fac exerciții de admirație.

Pe scurt, este vorba despre direcția în care se îndreaptă gigantul HP. Fiind una din companiile pe care am pariat cu succes(din 2013 și-a dublat valoare), nu pot rămâne indiferent în fața știrilor care vin de-acolo. Când însă avem știri care vorbesc despre revoluționări ale domeniului e clar că trebuie să ciulim bine urechile. 

Deranjul bulgar

La sud de Dunăre lucrurile se agită pe zi ce trece. Într-o țară în care timpul părea a trece mai greu și mai așezat, dintr-o dată, pe nepregătite, evenimentele au explodat. O criză cât se poate de artificială(din punctul meu de vedere) a pus stăpânire pe țară, iar disperarea oamenilor pare a nu avea limită.

Ce se întâmplă? Practic, peste noapte, bulgarii au început să se teamă de economiile lor și au dat buzna în bănci pentru a-și recupera banii. Când vine vorba de bănci, panica este ucigătoare. Nicio instituție financiară din lume nu poate face față unui „atac” al deponenților. La bulgari, unde piața este rudimentară, panica provocată a făcut toată treaba. 

Bercea Mondialu' Presedinte!

Imaginile incredibile pe care le-am văzut cu băsescu-fratele nu m-au surprins. La cantitatea de demagogie, hoție și prostie pe care am văzut-o de când actualul regim a pus mâna pe România absolut nimic nu mai e șocant. Știm bine cine ne conduce, știm bine cum și, mai ales, începem să fim conștienți cât ne costă.

În orice țară de pe acest pământ, indiferent cum s-ar numi sau ce regim ar avea, legătura dintre membrii familiei unui președinte și lumea interlopă s-ar fi lăsat cu anchete devastatoare. La noi, o groază de instituții inutile și zise independente sa chinuie să pună batista pe țambal, să izoleze cazul și, într-un final, probabil să-l salveze pe prost.

Cine e mai puternic?

... sau inca o lectie despre prostie

Iritarea finală

Pentru mulți, ofensiva din Irak a unei necunoscute organizații extremiste a fost o surpriză. Modul în care o gașcă de băieți înarmați au dat o lovitură fulgerătoare regimului-marionetă de la Bagdad pare desprins din „O mie și una de nopți”. Însă, a ne lăsa surprinși de gravitatea evenimentelor înseamnă a nu înțelege istoria. Ceea ce se întâmplă acum este o dezvoltare logică generată de prostia galopantă a politicii externe americane. 

În Afganistan - o altă perlă a politicii nătânge a Americii - retragerea trupelor străine coincide cu recrudescența radicalismului religios. Acolo unde nu mai e armata americană reapar molahii și ale lor trupe radicalizate. Victoria împotriva talibanilor se dovedește a fi fost efemeră. În realitate avem de-a face cu un faliment clar al politicii de „democratizare cu orice preț”. Și, dacă până acum propaganda vorbea despre „frumusețea democrației afgane”, gravitatea evenimentelor a condus la o nouă strategie cretină: scindarea Afganistanului. În fața atâtor evenimente radicale nu ne rămâne decât să ne întrebăm „ce urmează”?  

Austria in corzi

Parafrazându-l pe Vauvenargues am putea spune că „cine va cumpăni cu atenție viața unei singure bănci, va găsi în ea întreaga istorie a sistemului financiar mondial pe care învățătura și practica nu l-au putut face mai bun”. Chiar dacă mulți vor zâmbi, realitatea sumbră este aceea că mizeria din sistem, care de ani buni pute înfiorător, continuă să fie cosmetizată, iar problemele radicale sunt tratate într-o manieră hilară.

De data aceasta vom avea în prim-plan Austria și al său sistem bancar supradimensionat. Că acolo lucrurile scârțâie era știut. Însă, o bancă aproape necunoscută la noi stă la baza unei vulnerabilități extreme riscând să înfunde întreaga țară. Cum, printr-o tragică ironie a istoriei, am ajuns ombilical legați de sistemul bancar austriac, orice probleme de-acolo trebuie să ne preocupe deoarece se pot propaga direct asupra noastră. Și, în această perioadă lucrurile par a da puternic în fiert.

Optiunea nucleara

Cu aproape o lună în urmă, într-un articol destul de mediatizat, Andy Xie vorbea despre o iminentă creștere a prețului aurului. Aceasta, pe fondul deteriorării din ce în ce mai accentuate a sistemului monetar actual: „Gold is the safe asset in today's environment. As paper currencies lose credibility, the demand for gold will surge. The alternative digital currencies are fool's good, really scams to take advantage of people's fear over the potential collapse of paper currencies.”

Cunoscută fiindu-mi opinia mea legată de aur mă văd totuși obligat să semnalez o mișcare cât se poate de interesantă. O mișcare brutală pe piața aurului fizic este una previzibilă, mai ales în contextul în care ne aflăm. Cu o economie globală inundată de iluzii, cu superficialitatea ridicată la rang de politică de stat, ceea ce ne așteaptă este cât se poate de previzibil. Însă nu vă lăsați cuceriți de suprafață: miza nu este prețul aurului, ci una mult mai radicală.

Eugene Goostman

Nu cred c-ați auzit încă de Eugene. De cunoscut nici atât. Cu toate acestea vom vorbi despre această ciudățenie. Nu de alta, dar e interesant de aflat ce se ascunde în spatele feței de tocilar a individului. Și aceasta pentru că, la cei 13 ani declarați, Eugene a reușit să facă istorie.

Sper că n-ați căzut în capcana analizei numelui. Nu de alta, dar n-are niciun sens. Eugene are trei părinți, toți bărbați, pe numele lor Vladimir Veselov, Eugene Demchenko și Sergey Ulasen și pretinde că este din Odessa. Cu toate acestea n-are nicio legătură cu evenimentele de-acolo. Mai mult, cei trei părinți ai lui sunt ruși din Sankt Petersburg. Ciudat, nu?

Marele blat

La început s-a proclamat ecologist. Chiar și mașina cu care mergea era una hibridă, chipurile prietenoasă cu mediul. De la „volanul” bolidului s-a declarat radical împotriva exploatării aurului de la Roșia Montana și a gazelor de șist. O opinie primită pozitiv de opinia publică. 

Presiunea alegerilor e întotdeauna un prilej bun pentru politicieni să pescuiască în oceanul ideilor electoratului. Cei care prind peștii cei mai mari sunt, de regulă, cei care câștigă alegerile. Nu vreau să pun câștigul electoral al lui Ponta strict pe seama ecologismului afișat. Dezastruoasele guverne anterioare, forțat aduse la putere, au făcut mare parte din treabă. Însă, subiectele referitoare la gazele de șist și Roșia Montana au avut propriul bazin electoral care i-a adus pe mulți cu entuziasm la urne.

Inca o bursa

Sunt mulți cei care ar fi gata să afirme că suntem „relativ dezvoltați” în ceea ce privește piețele de tranzacționare. Cu două-trei burse care au reușit să implementeze o groază de produse ale piețelor dezvoltate, ai putea să te gândești că, în ceea ce privește domeniul, stăm binișor. Aceasta desigur, dacă privești superficial. La o analiză ceva mai atentă vei observa că e vorba de piețe subdezvoltate și care bat pasul pe loc. Asta să fie tot ce poate piața autohtonă?

Cu un cadru legislativ oarecum incert, cu organizări neadecvate și cu o totală necunoaștere a noțiunilor de de bază ale marketingului, bursele autohtone se zbat în banalitate și uitare. E un destin total nepotrivit. Dacă ne gândim la mult prea invocatul potențial al zonei, dacă ne raportăm la piețe similare ca dimensiune sau dacă, pur și simplu, privim de jur împrejurul nostru, putem lesne să ne dăm seama că ceva e putred la noi. Parcă piața bursieră autohtonă ar fi blestemată.

URES(Uniunea Republicilor Europene Subjugate)

„S-au împlinit opt veacuri de când am primit din mâinile lui ceea ce 

Tu ai lepădat cu indignare, darul din urmă pe care el însuși Ți l-a oferit

 atunci când Ți-a înfățișat împărățiile pământești. Noi am primit de la el 

Roma și sabia lui Cezar, decretându-ne stăpânitorii pământului, 

singurii lui împărați, deși nici până azi n-am reușit să ne desăvârșim 

lucrarea începută.”

F.M. Dostoievki - Frații Karamazov

Dintr-un colț în altul, politicienii conformiști ai Europei se dau de ceasul morții. Votul „anti”, chiar dacă a fost unul „lăsat la liber” întru detensionarea spiritelor, este totuși unul interesant. Faptul că atâția oameni din Uniune se arată nemulțumiți și neîncrezători în drumul trasat de mințile luminate ale Europei e mai mult decât clar. Așa a apărut discuția referitoare la soluțiile necesare îndreptării minților europenilor rătăciți.

„Creștere economică și joburi” a decretat tandra vacă nemțească. Aceasta urmează a fi strategia măreață de contracarare a pesimismului anti-european. Când am auzit prima dată acest lucru, am crezut că visez. Cum adică strategia viitoare a Uniunii este „creștere economică și creare de locuri de muncă”? Sună de-a dreptul incredibil!

Alegerile si adevaratele mize

O să pic și azi în mania politicii, cu toate că mă gândeam s-o mai las de-o parte. Însă, cum bine știți, a nu-ți respecta hotărârea și a întârzia sunt defecte înscrise în codul nostru genetic, astfel încât, și astăzi vom mai rămâne în balta pestilențială a politicii. O politică despre care discutăm doar deoarece de acțiune au parte întotdeauna alții.

Pe plaiurile mioritice cărțile par a se fi aranjat așa cum trebuia. Polarizarea extremă a societății, blaturile și șmecheriile de doi bani au făcut legea. E o constantă a societății noastre, astfel încât n-ar trebui să-i dăm mare atenție. Însă - și credeți-mă că există un mare „însă” - de data aceasta s-a petrecut ceva epocal. Cu aceste alegeri, societatea noastră face un pas decisiv către o nouă lume, către un nou model, impus desigur, dar îmbrățișat de noi cu toată dragostea.

Falsa libertate si democratia limitata

Glumind, un prieten îmi spunea care este paradoxul sistemelor sociale: în dictaturi toată lumea caută să-ți demonstreze că se trăiește în libertate, în timp ce-n democrații, toată lumea se chinuie să-ți demonstreze că se trăiește sub dictatură. Mi-am amintit de această constatare a prietenului meu acum, când remarc o obsesie a propagandei oficiale de a trâmbița libertatea în gura mare.

Dacă stai să-i asculți pe oficialii europeni, aproape că-ți vine să  ai mustrări de conștiință. Noi, cei care trăim în cea mai liberă dintre lumile posibile, suntem de-a dreptul nerecunoscători! N-avem de ce ne plânge în condițiile în care libertățile ne sunt respectate, iar construcția europeană a făcut din democrație o obsesie centrală. Oare?

Razboiul multidimensional

Poate că mulți vor acuza frecvența sporită a articolelor dedicate ciocnirii Rusia-Occident. Cu siguranță au dreptate, însă sunt convins că subiectul este unul de importanță majoră. Personal cred că acum se creionează societatea viitorului. În acest conflict se tranșează numeroase probleme ale societăților în care trăim, probleme deranjante și, în multe cazuri, cronicizate. Pe scurt, acest conflict, cu șanse mari de a se transforma în război, poate fi considerat ca fiind adevăratul început al secolului XXI.

Vă place sau nu, de-aici începe viitorul. Se scrie o nouă carte în care, din păcate, apărem și noi ca indivizi. Spun din păcate deoarece acum abia se scrie prefața și, cum bine știm, „generațiile prefețelor istorice” sunt cele care își asumă cea mai mare parte din plată, cele care sunt sacrificate pentru un „bine” ipotetic.

Muzica, sex si politica

Dacă cineva venit din afară, fără acces la mijloacele de informație, ar vrea să înțeleagă funcționarea Uniunii Europene i-ar fi aproape imposibil. Citind principiile de funcționare declarate, idealurile pe care Uniunea le proclamă te-ai aștepta să ai de-a face cu o democrație în formă pură. Și, dacă stai să privești strict de pe margine pare că așa e.

Cetățeanul european este bombardat cu o groază de sesiuni de alegeri. Are de mers la alegeri locale, naționale, europene. Asta presupune că el controlează toate aspectele societății, începând de la nivelul cel mai de jos - localitatea sa - și terminând cu nivelul cel mai înalt, adică întregul continent. Așa funcționează democrația! Și-atunci ce e atât de dificil de înțeles?

Solutii inteligente

În luna februarie, vă atrăgeam atenția asupra unei tehnologii noi de construncție care promitea o groază de beneficii: tipărirea 3D. Desigur, esențiale erau promisiunile de reducere drastică a costurilor și a timpului de execuție. Să faci un șantier fără oameni este, în sine, atât o provocare cât și o revoluție.

Între timp, cu o viteză greu de intuit, lucrurile par a prinde aripi. Prin toate colțurile lumii se fac experimente, se caută soluții sau se investesc bani. E clar că domeniul atrage. Optimizarea extremă în domeniul construcțiilor se traduce în bani serioși. De-o istorie știm că în construcții costurile inițiale și timpul estimat de execuție reprezintă doar ipoteze și aproape niciodată realități.

Market update

Privind către piețele bursiere, putem observa o cvasi-stagnare a acestora în prima jumătate a anului curent. Practic, toate piețele mari par a da o luptă pentru menținerea actualelor cotații. Putem spune că ne aflăm într-un echilibru aproape ideal în care atât vânzătorii cât și cumpărătorii par a fi pe poziții absolut simetrice în apropierea punctului de echilibru.

Asemenea fenomene s-au mai petrecut în trecut. Pactul dintre cele două (teoretice) armate beligerante pare mai solid ca oricând. Atunci când ambele părți sunt mulțumite cu prețurile - neavând niciuna curajul luării inițiativei - putem spune că suntem aproape de instaurarea păcii. Cel puțin logica așa ne dictează.

Generatia cretinilor digitali

Poate suna șocant ceea ce am scris în titlu, însă vă asigur că nu e vorba de nicio răfuială. Este un fenomen de amploare care, pe zi ce trece, devine îngrijorător. N-o să vedeți proteste împotriva sa, n-o să citiți reclame care promit să vindece această „boală”. Nu, ucigașul pe care vi-l prezint azi este mult mai pervers, mult mai tăcut și practic imposibil de învins.

Cretinismul este o boală care determină înapoiere mintală. În limbajul obișnuit, cretinismul este asociat, prin extensie, prostiei supreme. Spui despre un individ că este cretin atunci când dovedește o prostie mult mai mare decât te-ai fi așteptat sau decât ai fi capabil să accepți.

Erori ale conflictului Occident - Rusia

Încă de la începutul confruntărilor Rusia - restul lumii îmi era clar că ceva necurat se petrece, că urmează o perioadă tulbure din care doar câțiva vor avea de câștigat. Toată propaganda negativă din timpul Olimpiadei de la Sochi, toate dezinformările și provocările inutile mergeau în direcția unor dezvoltări nedorite de noi, cei de la granițele Imperiului. 

Iată-ne ajunși într-un moment limită. Seria provocărilor continuă, evenimentele decurg exact așa cum au fost gândite, iar confruntarea finală se anunță a fi din ce în ce mai surprinzătoare. Nu am de gând să recapitulez evenimentele, este datoria fiecăruia să privească retrospectiv ceea ce s-a întâmplat până acum. Prefer să atac frontal subiecte grave, pe care oficialii analfabeți în unele cazuri le trec sub tăcere iar, în alte cazuri, necunoscându-le le ignoră. Sunt subiecte care se vor dovedi în scurt extrem de dureroase și care trebuie pronunțate apăsat.

Rusia celor trei misiuni istorice

Cu fluxurile de știri încărcate de informații din conflictul ruso-ucrainean suntem impulsionați să discutăm despre problemă, să dezbatem și venim cu idei. Nu ne întrebăm niciodată dacă suntem pregătiți să facem față discuției, dacă avem dreptate sau, mai bine spus, dacă pe baza informațiilor pe care le deținem putem avea dreptate.

Știm oare cu adevărat ce este/cine este Rusia? Avem idee despre istoria rușilor, despre aspirațiile lor? Știm că am stat aproape jumătate de secol sub dominația lor însă putem trage de-aici concluzia că știm ceva? Cred că se impune o scurtă prezentare a Rusiei deoarece în România - ca de altfel mai peste tot în lume - această țară nu este cunoscută. Pentru noi cunoașterea Rusiei nu este un moft ci o obligație. Aceasta din cauză că suntem aici, în coasta Imperiului, a „dușmanului nostru natural” - cum bine spunea Pamfil Șeicaru.

O istorie ratata

De foarte multe ori am avut intenția de a trata subiectul reprezentat de relațiile noastre cu Republica Moldova, însă, de fiecare dată, am preferat amânarea. Nu-mi dau seama dacă a fost o teamă de-a mea de a nu greși sau, pur și simplu, am vrut să evit un subiect controversat. În contextul actual lucrurile nu mai pot fi amânate, iar o discuție sinceră este inevitabilă.

Un demers precum cel de față este unul solicitant. E greu de vorbit deschis, mai ales în contextul emoțiilor existente pe ambele maluri ale Prutului. Acesta probabil este și motivul pentru care tot ceea ce s-a spus până acum n-a depășit granița platitudinilor care ascund - de cele mai multe ori - interese divergente sau înțelegeri parțiale ale realității.

Adio, MAESTRE!

„Dar, înainte de a ajunge la versul final, înţelesese că nu va mai ieşi niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetatea  mirajelor va fi ştearsă de vânt şi alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor, şi că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ.”

Adio, Maestre! Ne-ai lăsat în urmă, într-un perpetuu veac de singurătate al cărui singur anotimp este toamna. E vremea tăcerii!

Cateva consideratii (in)oportune

Asistăm de săptămâni bune la manipulări servite cu toptanul. Ne aflăm în mijlocul unui război mediatic halucinant, care are rolul de a livra opinii prefabricate despre binele absolut. Realitatea nici nu mai contează. Esențială este finalitatea, gândită în laboratoare specializate și livrată sub forma acadelelor păcălitoare: frumoase și apetisante, dar care, la final, se dovedesc a fi plastice de butaforie. 

Manipulările legate de Ucraina au atins paroxismul. Avem o confruntare directă dintre două laboratoare propagandistice: cel american și cel rusesc. România, aflată de „partea bună a forței”, are ca temă servirea exclusivă a propagandei americane și inhibarea celei rusești. Lucru care, în niciun caz, nu garantează(sau contribuie la) interesele legitime ale României. Ca de fiecare dată, oficialii noștri se dovedesc a fi doar niște mediocri slujbași ai unor interese total străine de interesul național.

Un erou

Un pariu in derulare

Anul trecut vă atrăgeam atenția asupra unei țări pe care pariam. În ciuda unui sistem legislativ destul de eterogen, a unui renume păgubos și a unei justificate rezerve a investitorului tipic, am avut curajul să investesc acolo. Ce-i drept nu direct, ci prin intermediul unui fond de investiții. A fost și este o experiență adevărată.

Țara se numește Nigeria și articolul la care mă refer îl puteți reciti aici. Din iunie anul trecut și până acum s-au întâmplat multe. Îmbucurător pentru mine e faptul că investiția mi-a adus până în prezent un profit de-a dreptul incredibil. Însă lucrurile nu se opresc aici.

Tranzitia

Din Africa în România. Poate așa am putea numi un eveniment peste care - la nivel local - s-a trecut cu destul de puțin chef, chiar dacă a produs reacții importante la nivel internațional. Ne-am obișnuit cu aceste hachițe ale mediei autohtone care însă n-ar trebui să ne împiedice să distingem ceea ce urmează.

Pe scurt, Vodafone introduce pe piața locală serviciul M-Pesa, un serviciu dezvoltat pentru piețele sărace. M vine de la „mobile”, iar pesa înseamnă în limba Swahili bani. M-Pesa, extrem de popular în Tanzania, Kenya, Afganistan sau India, părea un sistem dezvoltat doar pentru țările sărace. Intrarea în Europa poate fi considerată o surpriză.