Ultima suflare a imperiului gol

Mâine urmează să se desfășoare un referendum crucial pentru Scoția. Istoric, țara este parte a Angliei, dar practic, dintotdeauna, Scoția e altceva. Chiar dacă percepția publică este aceea că englezii, irlandezii și scoțienii sunt formați din același aluat, realitatea este diferită, iar referendumul pentru independența Scoției este dovada de netăgăduit a acestui fapt.

Este cât se poate de interesant și util de urmărit fenomenul. Nu numai datorită mediatizării sale ci, mai ales, ca precedent al unor reconfigurări fabuloase pe care le va genera acest fenomen. Oricât de tentați am fi să ignorăm ceea ce se întâmplă acolo, cred că avem obligația să privim cu atenție, mai ales din cauză că totul se va transforma într-un precedent cu potențial exploziv.

Inițial, referendumul pentru independența Scoției a fost tratat cu detașare. Pentru politicienii de la Londra chestiunile politice locale păreau mult mai importante decât exoticul eveniment. Nimeni nu credea că ruperea țării este posibilă. Sondajele și acțiunile hotărâte ale adepților independenței au propulsat însă evenimentul în prim-planul activității politicienilor din Insulă. Peste noapte, englezii și-au dat seama că sunt pe cale să piardă încă o treime din teritoriu, ceea ce se va transforma într-un adevărat dezastru. Fără Scoția Anglia își arată adevărata față: o falsă putere, o formă fără fond. 

Cu dezechilibre economice fabuloase și cu o mândrie fără justificare, Anglia își privește istoria prăbușindu-se. Așa cum Imperiul Bizantin ajunsese în ultimele sale zile să conțină în realitate doar Constantinopolul și împrejurimile, exact la fel Anglia se vede transformată din imperiul în care soarele nu apune niciodată în țara din jurul Londrei. Este cumva soarta tragică a marilor imperii. Gloria se transformă în decadență ca și cum blestemele popoarelor asuprite ar fi ascultate de Pronie. 

Desigur, în fața valului adepților independenței, Anglia mai are o opțiune, aceea de falsificare a votului și de întoarcere a rezultatului. Taberele sunt destul de apropiate, fapt care păstrează surpriza până în ultima clipă. Însă, cu un segment masiv de populație favorabilă independenței, indiferent de rezultatul referendumului, putem spune că Scoția e deja independentă. Chiar dacă mâine se va vota împotriva secesiunii, frustrările vor crește și se vor radicaliza, obligând Londra la concesii din ce în ce mai greu de acceptat și conducând în final la deznodământul logic.

Imperiul englez e mort. O moarte care ne confirmă soarta finală a marilor imperii. Însă, dincolo de cât de mult i-am urî sau i-am iubi pe englezi, este esențial să înțelegem care vor fi consecințele acestei secesiuni. În primul rând vom asista la un avânt al principiului autodeterminării etnice. Cu siguranță următoarea candidată la secesiune va fi Catalonia. Și, probabil că va reuși să-și câștige independența. Același lucru îl vor încerca zeci(poate chiar sute) de populații de pe toate continentele, generând o diversitate necunoscută până acum. 

Este de așteptat ca fenomenul să se accentueze în special la nivelul membrilor Uniunii Europene. Oricât de feciorelnic s-ar comporta birocrații de la Bruxelles, trebuie să înțelegem că atomizarea Europei se potrivește de minune scopului proiectului European. Cu națiuni mici, lipsite de putere și fundamente te poți juca mult mai ușor, poți stabili reguli mult mai stricte și le poți coordona extrem de eficient. Aceasta s-a dorit de la bun început, iar snoava conform căreia noile națiuni nu vor fi primite în UE este doar o zicere. Nu doar că vor fi primite, dar li se vor face concesii mai mari decât importanța lor. Atomizarea a fost din start planul secret pentru „unificarea” Europei.

Pentru noi lucrurile ar putea arăta foarte urât. Cu țara penetrată de-atâta timp la nivel înalt de spionajul maghiar e de așteptat ca în prima fază să vedem pus în practică planul independenței enclavei maghiare din Transilvania. Nu este exclus ca, în final, după episodul „Ținutul Secuiesc” să avem de-a face cu secesiunea Transilvaniei. De o groază de timp se desfășoară o propagandă radicală(tot via Budapesta) care sugerează o superioritate a ardelenilor față de ceilalți români. Mai mult, „superiorul ardelean” este cel care, culmea!, este asuprit de „nemernicii de sudiști” obișnuiți să trăiască pe spatele său. O retorică falsă care poate fi contrazisă cu ușurință de oricine ar vrea să studieze structura PIB-ului. Dar în fața propagandei nu poți lupta cu logica. Se vor găsi probabil numeroși isteți gata să-mi demonstreze cum greșesc eu și cum vor trăi ei mai bine dacă se vor despărți de „asupritori”. Este inutil să intri într-o asemenea confruntare. Pentru mulți viermele a fost inoculat și, din nefericire atât pentru ei cât și pentru noi, „binefacerile” vor deveni vizibile abia după ruptură.

Revenind la subiectul articolului, putem spune în concluzie că trăim în direct decesul unui imperiu și, cu siguranță, îmbolnăvirea celuilalt imperiu, anume a Americii. Oricât ar părea de improbabil și în SUA încep mișcări secesioniste puternice, iar direcția deschisă de Scoția va influența întreaga lume. Microbul atomizării este extrem de contagios, iar regizorii din umbră par a-l prefera. Personal nu am decât un singur sfat: păstrați-vă mintea limpede și acționați în favoarea propriului bine. Nu vă lăsați târâți de propagandă și refuzați să vă înfierbântați! Oricum vor fi mulți cei care vor cădea pradă spectacolului macabru care urmează.