Deranjul bulgar

La sud de Dunăre lucrurile se agită pe zi ce trece. Într-o țară în care timpul părea a trece mai greu și mai așezat, dintr-o dată, pe nepregătite, evenimentele au explodat. O criză cât se poate de artificială(din punctul meu de vedere) a pus stăpânire pe țară, iar disperarea oamenilor pare a nu avea limită.

Ce se întâmplă? Practic, peste noapte, bulgarii au început să se teamă de economiile lor și au dat buzna în bănci pentru a-și recupera banii. Când vine vorba de bănci, panica este ucigătoare. Nicio instituție financiară din lume nu poate face față unui „atac” al deponenților. La bulgari, unde piața este rudimentară, panica provocată a făcut toată treaba. 

Istoricul este unul clasic, pe care l-am mai văzut. A început cu un scandal legat de viceguvernatorul Țvetan Gounev asupra căruia au început ceva proceduri judiciare preliminare. Fix în acel moment, un email anonim transmis redacțiilor celor mai importante publicații bulgărești denunța dependența lui Gounev „de o anumită bancă”. Lucrurile nu erau însă lăsate la voia întâmplării. Autorii „anonimei” dădeau indicii clare care conduceau către Corporate Commercial Bank(KTB). Întâmplător sau nu, KTB era una dintre băncile destul de solide din punctul de vedere al lichidității. Răspândirea penibilului zvon a avut ca efect retrageri uriașe din KTB și picajul băncii. Era cât se poate de logic să se întâmple așa. În aceste condiții, Banca Centrală a Bulgariei s-a văzut nevoită să o pună sub supraveghere specială, blocând activitățile pentru trei luni. Interesant este că, toată lichiditatea „uriașă” a KTB s-a făcut praf la primul zvon, iar autoritățile speră să obțină bani de la acționari. Altfel banca trebuie naționalizată. KTB era a patra bancă din sistem după dimensiunea activelor. 

Lucrurile nu s-au oprit la KTB. După un scurt respiro, a treia bancă din sistemul bulgar - First Investment Bank(FIB) - este atacată cu o strategie nouă. Dacă la KTB atacul s-a rezumat la presă, de data aceasta s-a folosit SMS bomb-ul. Zeci de mii de bulgari au primit SMS-uri în care li se recomanda să-și retragă banii de la FIB. Lucru pe care oamenii l-au și făcut. Inițial mai cu precauție, pentru ca apoi lucrurile să se precipite. Cum era de așteptat, au început să-și facă apariția „golurile de cash” în casierii, lucru care a generat isteria. Și, în acest mod simplu, Bulgaria s-a trezit sub asediu. 

Sunt scheme simple, banale de-a dreptul. Uneori te întrebi de ce oamenii reacționează așa. Însă întrebări de acest tip nu mai contează atunci când se declanșează criza. Iar la bulgari este criză în toată regula. Lucrurile sunt atât de apăsătoare încât țara a cerut ajutor Comisiei Europene. 2.3 miliarde de EUR au fost eliberate în regim de urgență pentru a „calma spiritele”. Suma însă nu este decât începutul. Cu siguranță banii nu vor ajunge iar bulgarii se vor vedea obligați să iasă pe piață după bani. 

De-aici încolo vorbim despre scenarii. Tind să cred că Bulgaria va fi nevoită să semneze rapid un aranjament cu FMI pentru acordarea unei finanțări de urgență. Un acord binecuvântat de Bruxelles care va impune reforme dure țării. Și, cum e vorba de o problemă pe piața bancară, cred că se va forța o „soluție cipriotă”. Cu alte cuvinte, deponenții vor suporta nota de plată. 

Aflându-ne pe teritoriul speculațiilor, putem bănui două chestiuni în ceea ce privește criza bulgărească. În primul rând este posibil ca fonduri rusești deloc neglijabile să se afle prin băncile bulgărești. Cum bine știm, ansamblurile imobiliare de la Marea Neagră au fost achiziționate într-o proporție covârșitoare de ruși. Există o posibilitate mare ca, odată cu „investiția imobiliară”, rușii să fi ascuns și ceva „bani negri pentru zile albe” prin conturi bulgărești. În acest caz, rușii vor fi din nou cei care vor cădea pradă naționalizării de tip nou. Putem să ne gândim la o răfuială instrumentată de serviciile secrete.

O a doua variantă pe care ar trebui să o avem în vedere ar trebui să fie cea referitoare la ceea ce am putea numi „testarea și pregătirea terenului”. Din informațiile pe care le am, în Bulgaria nu ar exista foarte multe disponibilități de peste 100000 EUR. În acest caz, penalizarea celor cu economii peste suma garantată s-ar putea dovedi insuficientă. Și atunci care ar fi soluția? În mod evident, taxarea tuturor, în mod democratic. Astfel, Bulgaria ar fi teritoriul UE care ar produce prima ruptură în ceea ce privește garantarea disponibilităților. Ar fi o etapă pregătitoare pentru ca garantarea să fie pusă sub semnul întrebării peste tot în lume. 

După cum știm, în criza cipriotă s-a pus problema „atacului” asupra tuturor banilor din conturi. Doar în ultimul moment, de frica panicii, s-au taxat doar disponibilitățile care depășeau 100 000 EUR. Bulgaria ar fi teritoriul unde un asemenea „accident” s-ar putea desfășura la un nivel controlabil. Ar servi însă drept precedent pentru „evoluția” spre o nouă etapă în paradigma financiară mondială. 

Așa cum știam până acum, excesele statelor sau ale băncilor centrale erau rezolvate prin hiperinflație. În contextul actual, inflația pare a nu fi acceptată din cauza riscurilor sistemice pe care le are. Rămâne ca variantă confiscarea. O măsură care în dictatură funcționa fiabil, dar în condiții democratice pur și simplu nu se potrivește. Astfel se inventează culpabilizarea clientului și taxarea sa deoarece cineva trebuie să răspundă pentru deranj. E o ipoteză la care ar trebui să medităm.