Cum mai arata frontul

În timp ce estul Ucrainei arată din ce în ce mai rău, războiul continuă. Spuneam cu ceva timp în urmă că lucrurile vor începe să arate urât în zone din ce în ce mai diverse. Și iată că lucrurile încep să se miște. Deraierea Statului Islamic și radicalizarea extremă a grupării după ce a obținut bani și arme reprezintă o față a ecuației. Situația din Israel și Teritoriile Ocupate o altă față. Tensionarea situației din Marea Chinei de Est poate fi văzută ca un alt element al puzzle-ului. 

Sunt lucruri despre care am vorbit și pe care le-am intuit. Conflicte mocnite care oricând pot degenera în cataclisme. Nu-s vorbe mari ci realități. Într-o lume în care populația nu are chef de războaie câțiva inconștienți se joacă aiuristic cu chibriturile în jurul butoaielor cu praf de pușcă. E un joc periculos!

Astăzi vom vorbi de un alt front deschis împotriva Rusiei. E o zonă intens comentată, anume materiile prime. Întrucât un conflict deschis cu Rusia este imposibil, SUA atacă decisiv veniturile dușmanului. Se dorește ca, prin scăderea veniturilor din tranzacționarea materiilor prime, bugetul Rusiei să fie lovit frontal. Și chiar este, iar indirect se lovește decisiv și bugetul armatei.

Ieri am asistat la o nouă scădere a cotațiilor petrolului. Teoretic e vorba de o concurență între membrii OPEC în ceea ce privește menținerea cotelor de producție. Practic lucrurile miros de la o poștă a manipulare. În vârful acțiunilor de scădere a prețurilor se află compania saudită de stat Armaco, mai cunoscută și sub numele de Arabian-American Oil Company. Cu toate că la nivel declarativ statele din zona Golfului par afectate, viermele scăderilor e reprezentat de Arabia Saudită care forțează niveluri din ce în ce mai joase. Spre exemplu ieri, Aramco a forțat o nouă ieftinire a petrolului destinat pieței americane. Aceasta spre disperarea unor state dependente direct de exporturile de petrol precum Iran sau Venezuela.

Întâmplător sau nu, direct afectați sunt rușii și aliații lor. Calculele americanilor sugerează că un preț al petrolului de sub 90$ lovește bugetul rusesc. În mod cât se poate de ciudat, Aramco a ieftinit prețul pentru clienții americani, dar l-a majorat pe cel destinat pieței asiatice. Pare limpede, nu-i așa? Lucrurile însă nu se opresc aici.  

Pusă în fața unei situații delicate, Rusia și-a regândit și structura rezervelor internaționale. Astfel, pentru a se proteja, și-a majorat deținerile de aur și le-a diminuat pe cele de monedă(în special pe cele în dolari). De altfel, pentru cei care au urmărit evenimentele, datoria Ucrainei față de Rusia va fi plătită cu aur din rezervă. Așa se face că Rusia a depășit rapid Elveția și China în ceea ce privește cantitatea de aur din rezervă, ajungând să ocupe locul șase. Nu e foarte sus, dacă ținem cont de faptul că rezerva Rusiei este mai puțin de jumătate din rezerva Franței care ocupă locul cinci și de aproximativ șase ori mai mică decât cea declarată de SUA. Chiar și așa surprinde faptul că, în ciuda existenței unui cumpărător de talia Rusiei, prețul aurului continuă să scadă. 

Aici chiar avem o ciudățenie. Pe vremea când pe piață erau doar cumpărători mici, prețul aurului creștea isteric. Apariția unui cumpărător major - Rusia - duce prețul aurului în jos. E clar că avem de-a face cu o altă mișcare concertată îndreptată clar împotriva Rusiei. Oricât de mult s-ar iluziona rușii cu stabilitatea istorică a aurului, realitatea este că atunci când ai nevoie de bani trebuie să-l vinzi. Un preț mai mic al aurului înseamnă o valoare inferioară a rezervei ceea ce, din punct de vedere psihologic este devastator.

Jocul economic e net în defavoarea rușilor. Le va fi aproape imposibil să lupte pe un teritoriu în care americanii au absolut toate armele. La prima vedere e ca și cum un sălbatic având în mână un ciot s-ar lupta cu un soldat dintr-un tanc. Însă mai e un element de care până acum nimeni n-a ținut cont. Actualele distorsiuni nu produc efecte doar asupra Rusiei, ci și asupra unor companii și state care n-au de-a face cu actualul conflict. Rusia momentan nu e periculoasă deoarece are speranțe și așteaptă ca armele aruncate de americani în luptă să se întoarcă împotriva inițiatorilor. Ieftinirea extremă a petrolului lovește și industria extractivă americană. Scăderea sub 90$ a barilului pune sub semnul întrebării investiții de zeci de miliarde de dolari atât în SUA cât și în zona Golfului. Stagnarea investițiilor echivalează cu șomaj și mișcări sociale. În special pseudo-democrațiile Golfului își țin populația în frâu prin intermediul unei mituiri perpetue. Orice dezechilibru, chiar și precar, poate degenera în mișcări radicale. 

La fel stau lucrurile și pe piața aurului. Deja prețurile nu mai justifică investițiile de până acum. Multe companii miniere vor trece pe minus cu consecințele cunoscute. Mai mult, se vorbește din ce în ce mai mult despre fenomenul Peak Gold. Însă, o stagnare a extracției poate produce o problemă de „alimentare” a pieței și, automat, creșteri de prețuri. Creșteri care pot fi oprite cu ajutorul aurului american din rezervă. Aici însă se pune o întrebare: cât aur mai e în rezerva aia? Manipularea unei piețe de 1000 t/an se poate dovedi destul de problematică, mai ales dacă faci asta din anii '50 și ai la dispoziție doar vreo 8000 tone.

Nu în ultimul rând, dacă gluma se îngroașă, putem asista la situații radicale. Triunghiul Rusia-Iran-Venezuela poate folosi opțiunea nucleară, oprind unilateral livrările și aruncând în derizoriu binomul petro-monetar Arabia Saudită-SUA. O oprire unilaterală a livrărilor ar arunca prețul petrolului la peste 200$/baril, cu consecințe dezastruoase pentru economia mondială. Însă, din nefericire, principala victimă ar fi Europa. Cu o economie din ce în ce mai fragilă, cu grave dezechilibre energetice, Europa ar urma să încaseze cele mai grave lovituri.

Desigur, scenariul descris este unul extrem. Deocamdată avem de-a face cu un joc de-a șoarecele și pisica. Ceva similar jocurilor dintre submarinele atomice ale URSS și ale SUA din perioada Războiului Rece. Însă, cum bine știm, în spatele unor asemenea jocuri nevinovate stau ambiții și frustrări greu de cuantificat.