Optiunea nucleara

Cu aproape o lună în urmă, într-un articol destul de mediatizat, Andy Xie vorbea despre o iminentă creștere a prețului aurului. Aceasta, pe fondul deteriorării din ce în ce mai accentuate a sistemului monetar actual: „Gold is the safe asset in today's environment. As paper currencies lose credibility, the demand for gold will surge. The alternative digital currencies are fool's good, really scams to take advantage of people's fear over the potential collapse of paper currencies.”

Cunoscută fiindu-mi opinia mea legată de aur mă văd totuși obligat să semnalez o mișcare cât se poate de interesantă. O mișcare brutală pe piața aurului fizic este una previzibilă, mai ales în contextul în care ne aflăm. Cu o economie globală inundată de iluzii, cu superficialitatea ridicată la rang de politică de stat, ceea ce ne așteaptă este cât se poate de previzibil. Însă nu vă lăsați cuceriți de suprafață: miza nu este prețul aurului, ci una mult mai radicală.

Avertismentul lui Andy Xie vine în contextul unui lung șir de acțiuni din piața chinezească a aurului. Cum bine știu cititorii mai vechi ai acestui blog, am tratat în trecut „epopeea chineză” a interacțiunii dintre cetățeni și aur: de la interzicerea prin lege a deținerilor, la propaganda semi-oficială a investiției în aur. Așa cum am mai spus, invitarea de către autorități a propriilor cetățeni la investiția în aur a avut un rol strategic: acela de a muta cantități impresionante de aur fizic în China. În acest fel chinezii și-au respectat angajamentele luate la nivel de bancă centrală(de a nu cumpăra aur pentru rezervă) mărindu-și în același timp cantitățile de aur fizic din țară. Paralel, falsificarea datelor privind exploatărilor de aur și achiziția aurului prin intermediul băncilor comerciale au făcut parte din strategia de creștere a cantității de aur fizic deținut.

Pentru mulți, achiziția de aur poate părea normală pentru China. În contextul imenselor rezerve de valută pe care le deține, achiziția de aur ar putea reprezenta o mișcare de diversificare a deținerilor. Însă nu acesta este scopul. O spun, voalat ce-i drept, diverse surse oficiale chineze. Și nu numai ei! Extinzând orizontul, vom observa că mișcarea de achiziție de aur a chinezilor nu este una singulară. India, după un declin masiv al importurilor de aur revine puternic pe cumpărare. Anul 2013 a fost unul extrem de interesant. Spre sfârșitul lui 2013, pe piața indiană a aurului fizic cererea a fost copleșitoare, iar prețul a crescut cu aproximativ 8% peste cotația de la Londra! 

În lista clienților „tradiționali” de aur mai este unul deosebit de important: Rusia. Cu toate că după prăbușirea dezastruoasă a URSS oficialii au fost obligați să se subordoneze regulilor de „bune practici” de pe piața aurului, ascensiunea lui Putin a atribuit un rol din ce în ce mai important politicii „resurse contra aur”. Achizițiile rusețști de pe piața aurului au fost însă extrem de bine mascate, iar rezervele publice au rămas practic neschimbate.

Ce ascunde totuși această politică obscură de achiziție de aur? De ce prețurile pieței încă sunt manipulate, iar autoritățile nu fac nimic pentru a opri aceste practici ciudate? Ei bine, lucrurile cred că se apropie de un sfârși foarte urât. Pentru a înțelege mai bine ce se petrece ar trebui să facem, din nou, apel la istorie. Privind în urmă vom observa o ciudată coincidență: sistemele financiare „globale” n-au rezistat mai mult de un secol. Cum bine observa cineva, dominațiile globale au termen fix de expirare. Să privim în urmă. Portugalia și-a început expansiunea în 1415, iar moneda sa a devenit globală prin 1450. Apusul monedei s-a petrecut prin 1540 atunci când noul centru gravitațional deja se stabilise în Spania. Declinul global al Spaniei s-a petrecut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, mutând punctul de atracție către colosul colonial Olandez. Care colos, s-a prăbușit într-un impresionant faliment prin 1720 cedând locul Franței care, până prin 1800 a cam făcut jocurile. Descompunere puterii franceze a făcut loc „proaspătului” Imperiu Britanic a cărei dominație a încetat la începutul secolului XX, odată cu Marea Criză. Ce observăm în toată această înșiruire nu este nimic altceva decât o ciudată coincidență a celor 100 de ani de dominație. 

Ascensiunea economică a Chinei, fără precedent în istorie, nu reprezintă altceva decât un semn al sfârșitului dominației americane. Dolarul este efectiv sleit, ținut în picioare cu forța. Când Saddam Hussein a încercat să se răzbune pe americani scoțând dolarul din tranzacțiile petroliere ale țării sale a fost eliminat rapid. De-aceeași soartă a avut parte și Gaddafi. Puterea militară americană - copleșitoare față de restul lumii - este cea care încă mai forțează gravitația din jurul dolarului. Însă nu trebuie să uităm că SUA este un uriaș cu picioare de lut, motiv pentru care zilele sale de dominație sunt numărate.

Revenind la mișcările de pe piața aurului, acestea prefigurează un viitor scandal. Voalat, oamenii din jurul lui Putin au transmis semnale despre opțiunea nucleară pe care ar putea-o pune în practică. În mod ciudat, ea nu se referă la arme ci la finanțe. Un plan ruso-chinez are ca scop crearea unei monede de schimb acoperită parțial în aur, restul fiind compus dintr-un coș de monede ale țărilor participante. În principiu se are în vedere atragerea într-o primă fază a Indiei, a Braziliei și a Argentinei. Din punct de vedere teoretic mișcarea ar putea fi contracarată de SUA prin forțarea devalorizării aurului. Dacă luăm în calcul valorile oficiale, rezerva SUA este de câteva ori mai mare decât rezervele declarate ale „beligeranților”. Ar fi destul de simplu pentru americani să joace în acest fel. Au mai făcut acest joc secolul trecut, în relația cu China, dar pe piața argintului. 

Ei bine, se pare că SUA nu pot face acest joc. Un oficial rus glumea spunând că aurul american are miros de tungsten. Aceasta în timp ce șeful băncii centrale chineze forțează spunând că politica de diversificare a rezervelor Chinei trebuie să se concentreze și pe achiziția de aur. Există suspiciuni vechi referitoare la cantitatea de aur pe care-o mai dețin SUA. Acestea au fost întărite în momentul în care returnarea aurului german pus la păstrare în SUA a fost împărțită pe o perioadă incredibil de lungă de timp. În aceste condiții, capacitatea de reacție a americanilor este practic zero. Este unul din motivele pentru care Putin în continuare zâmbește.

Probabil nu vom vedea încă o confruntare directă. Deocamdată părțile se amenință voalat, folosind un limbaj cifrat. Realitatea este însă cea pe care o știm și de care ar trebui să ținem cont.