De ce nu sunt bani?

Sunt foarte mulți „specialiști” care urlă în ceea ce privește impozitele și taxele, dar care, în același timp, propovăduiesc libertatea absolută și multe alte șabloane asimilate din lecturi incomplete. De aceea, pentru azi, aș vrea să înțelegem puțin ce e cu banii care ne zboară involuntar din buzunare pentru ca apoi să vedem limpede de ce România e o țară total eșuată, fără șanse să iasă din rahatul în care se află. Poate doar o revoltă generalizată ar putea produce ceva, dar după cum bine știm, credința în Feți Frumoși e specifică primilor ani ai vieții. Dacă i-ai depășit și credința în personajele de basm ți-a rămas intactă, probabil că ai o viață frumoasă în norișorul tău; discuția aceasta însă este cea pentru oamenii care au, totuși, picioarele pe pământ.

Ce-ați spune dacă v-aș arăta că există o posibilitate de a nu se mai plăti nicio taxă și niciun impozit, iar țara să se poată auto-susține fără probleme? V-ar plăcea? Ei bine, ar trebui să constatați cu stupoare că un asemenea paradis a existat. În România comunistă nu erau impozite. Mă rog, exista un impozit pe salariu impus de colaborarea lui Ceaușescu cu FMI și un impozit pe proprietate deoarece statul comunist nu încuraja decât proprietatea comună. În tot estul Europei nu existau impozite! Era paradisul? Nu prea, iar asta se întâmpla deoarece lipsa concurenței conducea la scăderea productivității și a calității. Mă rog, statul dorea să compenseze totul cu planul. Fie că era lunar, trimestrial, anual, planul era instrumentul care forța o anumită productivitate a muncii. Ceva similar instrumentelor actuale de prin corporații. N-o să stau să discut despre acest aspect întrucât e unul destul de complex. Ceea ce trebuie însă să rețineți este că un stat poate trăi și fără impozite și taxe, dar asta doar dacă deține mijloacele de producție, exact la fel ca-n perioada comunistă. 

Când sari pârleazul la capitalism, proprietatea de stat se desființează aproape în totalitate, dar statul trebuie să compenseze cu ceva, anume cu taxele și impozitele. Întrucât nu mai are companii pe care le deține, pentru a supraviețui, statul are nevoie de venituri. Pe care le încasează de la companii și de la cetățenii săi. De ce-i trebuie statului venituri? E simplu: pentru a finanța activitățile care ne definesc pe noi ca societate. Ai nevoie de armată, de poliție, de pompieri, de un sistem de sănătate, de justiție, de pensii s.a.m.d. De unde să strângi banii ăștia dacă nu din impozite și taxe? Aici pot interveni libertarienii care spun că avem nevoie de un „stat minimal” și astfel oamenilor le vor rămâne mai mulți bani. Teoretic așa e, dar practic totul pică. În primul rând un „stat minimal” nu mai e stat ci o chestie. Gândiți-vă că un bolnav de cancer care are șanse, necesită, în unele cazuri, cheltuieli de zeci de mii de lei pe zi! Puneți-vă în pielea acelui om. Cum ați reacționa dacă ați constata că v-a atins acea boală, că ați avea șanse să scăpați, dar că nu aveți banii pentru a scăpa. Mă rog, asta se întâmplă și acum, dar în cazul unei privatizări totale a medicinei, vă garantez că ar fi oameni care ar muri de maladii mult mai comune, pur și simplu pentru că nu au bani să se trateze. Iar mafia din sănătate ar fi tot la fel de mare! Poate chiar mai mare!!! Cum rezolvă statul situația aceasta? Prin „compensări”. Ia aceleași contribuții de la toți și, cum numărul de oameni sănătoși e mai mare, are bani să trateze și cazurile complicate. Mă rog, mafia a ajuns atât de mare încât numărul bolnavilor e îngroșat artificial, dar să nu ne ocupăm de asta acum. 

Dacă am căzut de acord în ceea ce privește principiul de bază al statului „capitalist”, devine cât se poate de clar că impozitarea și taxarea sunt chestiuni cât se poate de normale. Dar sunt unii care spun că e normal asta, dar că la noi ar fi prea mari. Ei bine, aici e discuția la care doream să ajung. Pentru a înțelege statul român trebuie să pornim de la realitățile sale, anume de la faptul că statul e incapabil să-și strângă impozitele și taxele. De aceea vor veni unii și vor spune că statul se vede nevoit să mărească impozitele și taxele în zonele unde se colectează ușor, anume la salarii. Chestiunea e de-a dreptul hazlie. De ce se colectează ușor impozitele pe salarii? Vor intra prompt „experții” care vă vor spune că asta se întâmplă deoarece se rețin la sursă. Cu alte cuvine, ești angajatul meu, iar eu la sfârșit de lună îți plătesc un salariu de aproximativ 2000 EUR. În acel moment, mă bate pe umăr tovarășul stat care-mi spune: vezi că din banii ăștia tu trebuie să reții și să plătești urgent statului CAS, CASS, Șomaj, impozit, toate acestea aferente saraiului pe care i-l dai angajatului tău. Atunci ce fac? Mă apuc să calculez ceea ce trebuie să virez statului din venitul tău, iar ție îți dau diferența. Corect? Fix așa se întâmplă. 

Doar că raționamentul e absolut incorect pentru așa-zișii oameni de afaceri de la noi care, atunci când e vorba de taxele pe muncă sunt foarte prompți, dar când e vorba de alte taxe, pur și simplu uită. DE ce se întâmplă asta? Dacă e să fim corecți, vom constata că aste se întâmplă din cauza ... statului. De ce? Pentru că statul nostru e interesat să protejeze infractorii. Dacă eu plătesc până la centimă orice taxă, la momentul la care trebuie, alții nu plătesc și se îmbogățesc prin practicarea sportului denumit evaziune fiscală. Dar oare eu sunt mai prost de nu mă ocup cu acel sport? Nu, sub nicio formă. Mie însă îmi lipsește atât tupeul borfașului cât, mai ales, spatele. Înțelegeți? Încă nu, dar imediat vă veți lumina.

Probabil nu aveți habar că în fiecare zi, fără să vă dați seama, plătiți taxe la stat. La fiecare ieșire din casă e imposibil să nu plătiți de câteva ori taxe. Doar când respirați nu plătiți și asta nu e o metaforă. Fiecare cumpărătură pe care o faceți are două componente: prețul ei și TVA-ul. TVA-ul este o taxă pe care o plătiți statului pentru că statul vă permite să cumpărați marfa aia. Știu, e ciudat. Înainte se numea impozit pe circulația mărfurilor. Pentru mulți poate părea o taxă pe fumărit, dar TVA-ul e suficient de generalizat astfel încât să nu mai poată fi contestat. Cu toate că TVA-ul este o taxă pe care-o plătiți fără drept de apel - dacă reușiți să găsiți vreun comerciant care să vă vândă fără TVA să-mi spuneți și mie! - cea mai mare evaziune fiscală se face în zona TVA-ului. Adică statul nu reușește să încaseze TVA-ul. Păi cum e posibil așa ceva? 

Să recapitulăm puțin. Eu, dacă am un magazin, când ați intrat și ați cumpărat ceva de la mine, v-am oprit TVA-ul. E corect? Vă spun eu că fix așa se petrec lucrurile: vi-l opresc deoarece altfel mă belește ANAF-ul! Așadar, am efectuat o reținere la sursă a unei taxe. Ei bine, spuneți-mi vă rog acum care-i diferența între taxele și impozitele pe care vi le rețin pe salariu și pe care le plătesc prompt statului și TVA-ul pe care, de asemenea, îl rețin la sursă, dar nu-l mai plătesc statului. „Nu-l mai plătesc” e un fel de a spune deoarece marea majoritate a oamenilor de afaceri îl plătesc, însă aici se învârte cea mai mare fraudă fiscală a României. Doar anul trecut România a pierdut aproximativ 9 miliarde EUR încasări din TVA, reprezentând aproximativ 36% din totalul care i se cuvenea!!! Totuși, sunt o grămadă de bani aici. De ce se întâmplă așa?

Dacă-l mai țineți minte pe Dragnea, acesta introdusese un cont de TVA. Care era scopul respectivului cont? Reducerea la zero a pierderilor din TVA. Banii aferenți TVA-ului erau plătiți într-un cont separat din care banca nu-ți permitea să-i iei decât cu decizie de la ANAF. Am auzit atunci mulții oameni de afaceri plângând cu ochi de crocodil că ei „nu se mai pot folosi de banii aceia”? În loc să-i ia la șuturi, Dragnea a ascultat doleanțele bieților afaceriști, amânând introducerea generalizată a măsurii pentru a permite mai apoi bețivului Orban s-o abroge. Rețineți totuși că TVA-ul este o taxă pe care o plătiți, pe care statul o colectează la sursă, dar care într-un mod absolut abracadabrant nu ajunge la stat decât în procent de vreo 65%! Păi care e diferența dintre asta și taxele pe muncă???

Cazul TVA este unul vizibil din avion. Există însă și alte cazuri flagrante, precum acea taxă pe zahăr pe care a anunțat-o Ciolacu. Așadar, după ce a anunțat că taxează zahărul în exces - ceea ce ar fi o măsură bună - unde s-a dus Ciolacu? La Coca Cola, pentru a-i promite „investitorului” că dacă va face niște investiții o să fie scutit de taxa pe zahăr. Prostul a spus-o și-n gura mare! Păi pentru cine ai pus, dobitocule, taxa pe zahăr? Pentru amărâtul care abia a strâns un ban să-și facă un laborator de cofetărie? Hai să facem un calcul: o sticlă de 1 litru de Coca Cola conține 130 de grame de zahăr! Înțeleg că Pepsi are chiar mai mult zahăr. Cât înseamnă totuși 130 de grame de zahăr? Cât zece rulouri cu ciocolată!!! După două rulouri cu ciocolată probabil îți ies ochii din cap de la dulceață și te oprești. După un litru de băutură acidulată nu te oprești întrucât acidul păcălește organismul și așa ajungi să halești cantități imense de zahăr. Rețineți: recomandarea actuală e de maxim 25 grame de zahăr pe zi! Cu cât mai puțin cu atât mai bine.

Cazurile enunțate până acum sunt suficiente pentru a înțelege care-i problema cu România. De ce suntem noi un stat eșuat? Pentru că veniturile statului sunt, în marea lor majoritate, impozite și taxe susținute de persoanele fizice. Care-s cei mai mari contributori la bugetul României? OMV și British American Tobacco. Ce virează ei la buget? În principal taxele și accizele statului pentru combustibili și viciu. Așadar nu compania în sine e profitabilă și virează din profitul ei acele sume imense, ci colectează de la consumatorul final alte taxe pe care le virează statului! În cazul OMV, accizele sunt colectate atât de la persoanele fizice cât și de la cele juridice, iar în cazul BAT doar de la persoanele fizice. Nu ar fi corect ca o cantitate mai mare din sumele colectate la Buget să fie din impozitul pe profit(doar 6.5% din venituri acum față de 34% media OECD!)? Ba da, dar acolo e jale! 80% din impozitul pe profit e plătit de firmele autohtone care fac abia 20% din cifra de afaceri a țării. Păi e corect? Desigur că nu. 

De ce România e stat eșuat, înțelegeți mai bine din această prezentare destul de schematică. N-am vrut să vă plictisesc într-o zi de duminică intrând mai mult în detaliu. Ceea ce trebuie să înțelegeți ca persoane fizice este că, nu doar că susțineți într-o proporție covârșitoare Bugetul României, dar mai susțineți și hoțiile care se fac din banii pe care-i dați statului. România nu are cum să fie altfel decât eșuată în condițiile în care singura sa sursă sunt oamenii și afacerile mici ale acestora, în timp ce multinaționalele efectiv jefuiesc Bugetul. Și asta cu binecuvântarea idioților ajunși în fruntea statului și prin instituțiile cheie ale acestuia.