Progresism vs normalitate

În Texas s-a oprit toată mascarada restricțiilor, repornindu-se economia. Practic, administrația republicană a hotărât să se comporte exact ca atunci când virusul n-ar exista. Sau, mai bine spus, ca atunci când virusul ar fi ceea ce este, anume un virus din categoria celor gripali. Urmarea a contrazis absolut tot ceea ce proroceau cei din secta „Martorii lu' COVID”: numărul de infectări a scăzut la nivele de neimaginat! Rezultatul i-a convins și pe ceilalți republicani care se află la butoane să relaxeze condițiile în statele pe care le controlează. Iar trendul e peste tot la fel.

Trecând Oceanul constatăm cum Franța luptă la fel de tembel cum a făcut-o întotdeauna: impune restricții peste restricții, instituie teroarea pentru ca, până la urmă, să constate cum numărul infectărilor crește. Iar același lucru se întâmplă peste tot unde măsurile sanitare excesive sunt impuse cu teroare. Despre ce este vorba?

În principal avem de-a face cu două moduri de a conduce: o variantă relaxată, care presupune informarea și apoi lăsarea omului să decidă singur asupra propriei sănătăți vs varianta progresistă în care un grup de cretini se cred singurii capabili să gestioneze situația și, după cum puteți constata limpede, o dau grav în bară. Explicația pentru reușita celor care mută „responsabilitatea” pe umerii individului e simplă: fiecare om știe mai bine cât poate sau nu să riște. În cazul în care te declari tu mai competent decizând pentru sănătatea celorlalți, apare fronda. Sătul de teroare, omul uneori face cele mai nebunești gesturi. Și asta pentru că tu, cel care a instituit teroarea, ți-ai luat responsabilitatea. 

Mă gândesc totuși dacă n-ar trebui să luăm în serios noțiunea de responsabilitate. Să vă spun la ce mă gândesc: de un an de zile o gașcă de retardați ia măsuri dintre cele mai năstrușnice. Păi dacă tu Plăvan decizi anumite măsuri și, de asemenea, îi obligi pe cei care le încalcă să suporte „rigorile legii”, ar trebui să răspunzi personal pentru toți cei care se îmbolnăvesc sau care-și pierd viața. Sunt curios, ar mai fi Plăvanul atât de cocoș? Ar mai avea curaj Arafat să se arate cu atâta dezinvoltură în timp ce ia măsuri aberante? Ar mai avea curaj slinosul ăla să „demonstreze” că „măsurile restrictive sunt eficiente pentru că deranjează populația”? Știți, trebuie să existe o simetrie. Asta nu înțeleg, în cretinismul lor, progresiștii. De prea mult timp s-a încetățenit ideea că dacă respecți anumite chestiuni din agenda ocultă a elitei nu pățești nimic. 

Ce se întâmplă când lași lucrurile să se rezolve de la sine e fascinant. Chestiunile chiar se rezolvă! Cât timp a fost instituită teroarea lockdown-ului în India a crescut rata de infectare. După ce autoritățile au lăsat-o moale și au instruit populația cu privire la riscuri, stabilind chiar și un kit minimal de tratament a simptomelor COVID-19(disponibil la un preț modic în farmacii!), rata de infectare a scăzut. De ce? Pentru că omul e mult mai atent atunci când îl faci responsabil. Și, procedând așa, îl faci parte a efortului comun.

Ideologia i-a tembelizat într-un asemenea sens pe oameni încât nu mai înțeleg noțiunea de comunitate. Vine câte-un prost care pornește de la un principiu cretin de genul: „cine nu se vaccinează n-are ce căuta în comunitatea noastră!”. În cazul de față imbecilitatea aceasta îi aparține lui Netanyahu, dar și multor cretini de pe la noi și de la nivel de UE. Mă gândesc la o chestiune simplă: dacă ceva nu va funcționa cu vaccinurile administrate cu forța în Israel? Dacă, să spunem, peste cinci luni, toți cei care au făcut vaccinul fac o diaree severă? Sau dacă au parte de dureri de cap înfiorătoare? Și dacă atunci se constată că au acea stare medicală din cauza vaccinării? Va răspunde Netanyahu? E greu de înțeles cum ar putea răspunde.

Ceea ce se întâmplă rău în societățile noastre este generat exact de această lipsă de responsabilitate. Sau, mai bine spus, de asumarea disproporționată de responsabilități. Dacă te afli într-o comunitate mică și îți asumi o responsabilitate, în cazul în care o dai în bară cei din comunitate te pot face să plătești. Dacă însă tu n-ai făcut mai nimic în viață și iei decizii pentru milioane de oameni, capacitatea de a răspunde în cazul unei erori e egală cu zero.Luați exemplul lui Macron. Dincolo de faptul că limbricul ăla n-a făcut nimic memorabil în viață, cum va putea el răspunde pentru distrugerea vieții francezilor? Cum? Punându-și baba la bătaie? 

Din ceea ce ni se întâmplă trebuie să pricepem o chestiune cât se poate de simplă: pentru ca o societate să devină funcțională trebuie ca decizia să se mute cât mai jos. Cu cât ești mai aproape de comunitate, cu atât lucrurile sunt mai normale și funcționează mai eficient. Cu cât muți decizia mai sus - așa cum propun progresiștii - cu atât se ajunge la erori mai mari prin generalizări tembele. 

Acum probabil înțelegeți de ce globalizarea este opera prostovanilor incapabili: pentru că au mințile simple. Și de aceea întreg planul centralizării la nivel mondial e unul sortit eșecului. Ca să înțelegeți, citiți doar scrisoarea deschisă semnată de Plăvan alături de ceilalți imbecili ai lumii de azi. Ce propun ei? Mai multă globalizare în domeniul sănătății. Aparent e ceva bun, însă e imposibil să-l tratezi pe african ca pe european și pe european ca pe asiatic. Aici nu-i vorba de „investiții”, ci de particularități care n-au cum să fie  generalizate de către un sistem mondial. Și, mai mult, cine sunt cei care-și asumă un asemenea plan? Pot ei răspunde în cazul eșecului? Evident că nu. Dacă Plăvanul are chef să demonstreze superioritatea abordării sale - cu toate că bag mâna-n foc că prostul nostru nici măcar n-are habar ce-a semnat acolo - se poate duce într-un sat din Africa unde să-l aplice la nivel mic, asumându-și responsabilitatea deplină pentru ceea ce face. Va face asta? Evident că nu. Și asta nu doar pentru că-i e frică ci, mai ales, deoarece e un retardat incapabil. El gândește simplist, prostește, asemeni tuturor globaliștilor progresiști: în alb și negru, fără a avea capacitatea să  vadă nuanțele.

Întotdeauna progresiștii vor gândi prost deoarece un prost n-are cum să gândească altfel. La fel de limpede e că toate proiectele lor sunt sortite eșecului. Comunismul în general și URSS în special reprezintă unul dintre proiecte. Ați văzut bine cum  s-a terminat. Problema pe care o avem noi, ca oameni normali, este că acum progresiștii cei tembeli sunt ajutați de tehnologie. Asta îi face capabili să-și pună în aplicare cu mult mai multă teroare și eficiență schemele simpliste din mințile lor. N-am nicio îndoială că proiectul lor va fi sortit eșecului. Problema noastră e aceea că ne trec aiurea viețile. Degeaba proiectul lor face implozie în câteva zeci de ani. Timpul nostru pe acest pământ e limitat și parcă e păcat să fie păpat de niște reduși mintal.