Cod roșu

Ceea ce veți citi în articolul de azi n-o să vedeți în presa noastră întrucât suntem ținuți într-un vid informațional cum rar mi-a fost dat să văd. False subiecte fac agenda zilnică, iar oficialii implicați în așa-zisele evenimente prezentate cu emfază de către gurnaliștii autohtoni fac strict un teatru ieftin la indicațiile primite din afară. Spus pe șleau, afirm apăsat că toată dramoleta de la Sănătate nu-i nici mai mult nici mai puțin decât o scenetă pusă la cale de către serviciile secrete externe care au ajuns să conducă țara și al căror interes este strict distragerea atenției de la adevăratele evenimente care se petrec acum. Și-o să înțelegeți imediat de ce.

Mai țineți minte manifestațiile masive din Belarus de după realegerea lui Lukaașenko? Cu ce semănau ele? Dacă aveți curiozitatea, revedeți filmările de-atunci. Și, pentru ca rima să fie perfectă, încercați să le puneți în oglindă cu Revoluția Colorată de la Kiev. Acum, după mult timp, știm bine că operațiunile din Ucraina au fost unele atent coordonate la nivel militar, iar tembelii care au inundat piețele au fost doar păpuși teleghidate ale serviciilor de informații americane. Nici măcar liderii europeni de rang înalt nu aveau habar de ce se întâmplă acolo.  Lucrul pe care însă nu l-am înțeles până acum a fost motivul pentru care rușii au lăsat să le scape situația de sub control în Ucraina. Nu-mi dau seama dacă a fost o scăpare, o „luare pe nepregătite” sau, pur și simplu, o negociere la nivel înalt ale cărei efecte le vom vedea peste ceva vreme. Oricare dintre scenarii este perfect valabil, iar în momentul de față - chiar dacă a trecut atâta amar de vreme - nu avem suficiente date pentru a afirma răspicat ce s-a întâmplat de fapt. 

Cert este că de atunci s-au tot pus în scenă dramolete similare care n-au mai reușit. Una dintre ele a fost tentativa de eliminare a lui Erdogan. Dacă mai țineți minte, în timp ce Erdogan zbura fără destinație, a intervenit în direct la CNN Turk, fapt care a condus la replierea forțelor sale fidele. Episodul CNN - îmi spunea un cunoscut ceva mai priceput într-ale afacerilor murdare de nivel înalt - a fost un semnal extrem de transparent care-a avut menirea de a stopa pentru o perioadă de timp operațiunile de resetare geostrategică din zonă. Ei bine, perioada de liniște s-a cam terminat.

Pe 17 aprilie anul curent, Lukașenko a anunțat că a reușit anihilarea unei tentative de lovitură de stat în care erau implicați mai mulți oficiali de rang înalt din serviciile de securitate ale Belarusului. Lovitura de stat viza asasinarea întregii familii a liderului de la Minsk. A fost, dacă vreți, o agresiune extremă a serviciilor de informații americane care, nu doar că au fost prinse în fundul gol, dau au declanșat o alertă de grad înalt. Operațiunea a reprezentat o încălcare a liniei roșii, fiind asimilată unei declarații de război la adresa Rusiei. Nu-s vorbe mari, iar cei care se pricep știu bine ce spun acum. E interesant de înțeles care-au fost consecințele. 

În primul și-n primul rând am avut exerciții transparente care au constat în verificarea funcționalității silozurilor nucleare ale Federației Ruse. Apoi am avut instalarea unei restricții extinse de zbor în spațiul aerian al Crimeei și în zone largi de coastă ale Mării Negre. În paralel am avut exerciții de alertare a populației civile și operațiuni masive de îmbunătățire a buncărelor de apărare civilă. Știrile care mi-au sosit din Federația Rusă sunt unele cât se poate de îngrijorătoare deoarece, în urma agresiunii americane din Belarus, Putin a dat semnalul transparent că Rusia este determinată să-și apere suveranitatea chiar cu riscul unui război nuclear. 

Situația nu e gravă, ci extrem de gravă! De la criza rachetelor din Cuba lumea n-a mai fost într-o asemenea tensiune. De altfel asta se vede prin mișcările agresive de la granițele Rusiei unde a fost instituită o supraveghere agresivă. Practic nimic dintre echipamentele NATO nu se mai ridică de la sol fără o „oglindă” instantanee de cealaltă parte. Piloții ruși acționează agresiv la încălcările milimetrice ale spațiului aerian, astfel încât nu este exclus un incident major în condițiile în care se continuă mișcările agresive.

Probabil vă întrebați de ce se practică vidul informațional la nivelul întregii Românii. Situația e cât se poate de simplă: în cazul unui conflict suntem prima țintă! Țintele luate „în cătare” sunt atât cele militare, adică așa-zisul scut de la Deveselu, Aeroportul Kogălniceanu, dar și centrala de la Cernavodă. Chiar dacă nu va fi un atac programatic asupra ei, ci se va mima „o eroare”, Cernavodă nu doar că e o țintă, ci, mai mult, e o țintă facilă. Probabil că, puși în fața unei asemenea perspective, oamenii s-ar gândi mai serios dac avem cu adevărat ceva de câștigat prin implicarea noastră inutilă în conflictul cu Rusia. Și, din acest motiv, cel mai simplu e să provoci un vid informativ în care oamenii să sporovăiască aiurea pe marginea unor non-subiecte în timp ce în proximitatea noastră se desfășoară evenimente de o greutate colosală. E și aceasta o formă de cenzură, probabil cea mai crâncenă de care am avut parte.

Însă „orbirea noastră programatică” nu face ca evenimentele să nu-și continue cursul. De-aceea vă spun cât se poate de serios: băgați la cap, în jurul României e pe cale să se aprindă focul! Pentru noi ar trebui să fie cel mai îngrijorător eveniment întrucât se joacă la ruletă existența fizică a unei largi părți din lume. Iar din zona amenințată cu extincția facem și noi parte!