Un Twitter şi mai multe semne de întrebare

Descălecarea lui Musk la Twitter a adus sentimente pozitive printre multele voci blocate de reţeaua socială. De asemenea sunt mulţi care susţin că astfel s-a spart un buboi prin care deep-state-ul controla lumea şi că, iată, acum se dă drumul la libertatea informaţiei. Pare interesant. Atât de interesant încât chiar şi subsemnatul şi-a deschis un cont pe Twitter, doar că la momentul acesta lupt să-l recuperez întrucât, după doar o postare, mi-a fost blocat pe suspiciunea „că n-aş fi om”. Mă rog, probabil îl voi debloca şi-o să vă dau detaliile. Însă până atunci cu totul alta este discuţia. 

Elon Musk a plătit o sumă nebunească pentru Twitter. Pentru 44 mld. $, Musk a cumpărat o companie cu venituri totale de 5 mld. $(în 2021) şi cu perspective incerte. A plăti de nouă ori veniturile este OK în unele cazuri, însă analiza trebuie să se bazeze pe stadiul în care se află compania. Dacă era o companie tehnologică la început de drum, cu o tehnologie originală sau dacă era o companie de alt tip, dar matură şi cu o piaţă certă, probabil că preţul ar fi fost justificat. Însă Twitter e o struţocămilă: o companie tehnologică matură, adică are ce e mai prost dintre cele două modele anterior prezentate. Fiind matură, pe tărâmul IT se consideră că tehnologia sa poate fi considerată deja învechită, fără mari perspective de evoluţie. Mai mult, vă voi mai spune că Musk a plătit pe Twitter un multiplicator mai mare decât dacă ar fi cumpărat oricare alt concurent de-al lui Twitter, ceea ce ridică serioase semne de întrebare. 

Însă nebunia absolută vine tot de la vechimea tehnologică a companiei proaspăt achiziţionată de Musk. După cum bine ştim, există o dinamică a dezvoltării reţelelor sociale: după ce se atinge vârful, urmează declinul. La Twitter vârful pare a fi fost atins de mult. Situaţia e similară şi la Facebook. Ambele companii sunt într-o perioadă de declin în care, încet şi sigur, li se erodează baza de clienţi. Pentru a se salva, Facebook investeşte puternic în Metaverse, proiect de la care, cel mai probabil, vom vedea zburând capul lui Zuckerberg. Ca să nu mai vorbim că Meta(Facebook), având un multiplicator mai mic decât investiţia lui Musk, deţine şi Whatsapp şi Instagram! O spun doar pentru comparaţie. Care ar fi însă scăparea pentru Twitter?

Teoretic, ridicarea restricţiilor şi eliberarea dreptului la cuvânt ar putea aduce un aflux de noi membri. În condiţiile în care restricţiile de pe Facebook au ajuns de-a dreptul absurde, Twitter ar putea recupera o groază de noi membri. Poate părea un plan bun, însă, repet, totul se petrece pe o piaţă în declin. Publicul tânăr nu prea mai stă pe Facebook sau pe Twitter, preferând mai mult TikTok sau porcăriile similare. Publicul îmbătrânit, rămas pe reţelele sociale tradiţionale nu mai face vânzările tinerilor şi nici nu oferă o perspectivă mai mare business-ului. Deci o altă incertitudine. 

Dar staţi că veştile proaste nu se termină aici! Există o încetinire teribilă în dinamica publicităţii pe reţelele sociale. Anul acesta creşterea a fost de doar 3.6%, ceea ce echivalează aproape cu o frânare. Iar drumul până la o adevărată recesiune pe această piaţă e cât se poate de vizibil, mai ales în condiţiile în care există variante mult mai directe decât învechitele reţele sociale. 

Punând cap la cap, înţelegem lesne că Twitter se află într-o fundătură şi că preţul plătit, oricum am da-o e de-a dreptul nebunesc. De altfel asta se vede limpede în condiţiile în care Musk a început un linşaj în masă acolo, urmând să dea afară 75% dintre angajaţi. Siuaţia e de-a dreptul hazlie întrucât, până la achiziţie, Twitter era criticată pe motivul că nu e capabilă de o retenţie corespunzătoare a angajaţilor. Iată că Elon demonstrează că nu retenţia era problema!

Însă e cât se poate de clar că nu astfel se vor rezolva problemele. Singura salvare a Twitter ar putea fi introducerea unei tehnologii superioare. Poate chiar integrarea sa cu reţeaua de sateliţi a lui Musk, astfel încât să se reuşească transmiterea de mesaje direct, punct la punct, fără mijlocirea serverului. Ar fi, probabil un serviciu de mesageria care ar suscita inclusiv interesul mediului corporate, de la care se pot scoate o groază de bani. Însă rămâne totuşi întrebarea: „ce anume l-a determinat pe Musk să dea o asemenea sumă de bani pe o companie problematică în loc să pornească de la zero respectiva reţea”?  Nu-mi spuneţi că baza de clienţi întrucât, în economia unei asemenea dezvoltări, actuala bază de clienţi nu valorează nimic.