Marea cadere

Ieri s-a înregistrat cea mai mare depreciere a dolarului faţă de euro de la naşterea monedei europene. De-aici lucrurile pot lua orice turnură. Specialiştii pariază pe o depreciere accelerată a monedei americane, în principal cauzată de scăderea dobânzii operată de FED. Celălat factor exterm de important a fost dărnicia autorităţilor anericane. Mai ţineţi minte elanul revoluţionar cu care au purces la acoperirea găurilor? Ei bine, încep să apară roadele unei politici bezmetice.

Ceea ce se petrece peste Ocean ar trebui să se constituie într-o lecţie clasică de economie. Politicianismul şi inconştienţa sunt fatale fenomenului economic. Dacă vă amintiţi, fiecare decizie pripită a americanilor a fost comentată negativ pe acest blog. Când Bush şi Paulson au propus planul de salvare de 700 mld. $, toată lumea a crezul că minciuna a învins şi economia va reveni pe panta eronată pe care se afla în urmă cu un an. Aş putea spune că mulţi au răsuflat uşuraţi. Şi, pentru a-şi confirma dorinţele, dolarul a început un rally contra naturii. Cu cât problemele se adânceau, cu atât moneda americană se aprecia inexplicabil. Iată că acea creştere artificială este pe sfârşite, iar ceea ce veţi vedea va fi cel puţin spectaculos.

Făcând o recapitulare a ultimului an, putem spune că până acum s-au cheltuit bani numai pentru eschive. Evitarea recesiunii, evitarea colapsului sistemului bancar sau evitarea colapsului industriei auto(urmează!) au fost motive pentru a pompa inutil bani în sistem. Iar pomparea de bani a avut un efect pervers: pe moment a părut a stabiliza situaţia, dar de fiecare dată, s-a sfârşit cu o problemă mult mai mare.

Cei care cred că Obama va găsi soluţia magică pentru rezolvarea crizei se înşeală. La ora actuală, politica de "new deal" pe care o propune nu are finanţare. În plus, încercarea de a rezolva problemele actuale cu uneltele trecutului va fi sortită eşecului: e ca şi cum ai încerca să rezolvi problema Centralei de la Cernobîl cu sapa şi lopata. Probabil americanii vor cunoaşte cea mai urâtă faţă a crizei prin martie-aprilie, iar atunci se va lua o decizie radicală. O decizie care ar fi putut fi luată anul trecut şi care i-ar fi scutit aruncatul cu bani pe foc!

Lecţia pe care o vom primi este una simplă şi veche de când lumea: nu se poate trăi în minciună. Este o lecţie pe care ar trebui să şi-o însuşească şi bravii noştri politicieni. Oare o vor înţelege?