Oops!...I Did It Again

Trăim vremuri istorice. Vremuri care nu se vor repeta niciodată şi care pun amprente vizibile asupra noastră. Nu-i o vorbă aruncată aiurea sau vreo înfloritură fără sens. Chiar aşa stau lucrurile. Trăim timpuri în care minciuna este regina strategiilor politico-economice, iar justificările sfidează logica.

Ştirea zilei, aşa cum probabil aţi aflat deja, vine din SUA, acolo unde FED, într-o desfăşurare eroică(erotică?), a menţinut dobânda cheie. Şi nu a făcut numai asta! Ne-a mai spus că n-avem motive de îngrijorare şi că ei, savanţii de-acolo de acolo sus, din vârful sistemului monetar, cred că n-or să mai poată ţine mult timp dobânda atât de jos. Cu alte cuvinte, ţineţi-vă bine! Dobânzile nu mai pot fi atât de priponite ca până acum.

Ce-i drept eram îngrijorat. Observasem şi eu ceva mişcări nervoase prin conturi şi-acum înţeleg de ce se petreceau. Banii pe care-i aveam pp-acolo păreau neliniştiţi de o perspectivă a creşterii dobânzii şi se agitau isteric, gata să fugă. Însă acum, după ce preacinstita FED a liniştit apele, s-au dus şi ei la culcare mulţumiţi fiind tanti Yellen lucrează pentru noi chiar şi în timp ce dormim.

Oops! Paragraful anterior n-are nicio logică! Dar credeţi că mai contează? La ora actuală logica nu mai are niciun sens. De ce trebuie să te chinuieşti să dai o turnură logică unor explicaţii, când poţi să pui cap la cap nişte fraze după care să afirmi „deci, e bine”. Atât, şi treburile s-au aranjat „la ţanc”.

Realitatea însă este crâncenă. Suntem în mijlocul celei mari crize financiare a tuturor timpurilor. Credeţi-mă că nu exagerez deloc. Sunt chiar prea rezervat. Economia americană este, în cel mai bun caz, o glumă proastă. Ieftinirea resurselor nu este nici mai mult nici mai puţin decât un ordin „pe unitate” pentru a mai mişca puţin cadavrul. Însă el, ca orice cadavru, refuză s-o facă.

„Ameninţarea” cu creşterea dobânzilor e o chestie hilară. N-ai cum să creşti dobânzile pentru că se duce dracu' toată şandramaua. Dacă vă amintiţi bine, trăim de vreun an de zile cu această ameninţare. Şi vom mai trăi ceva vreme, până când se va găsi un alt subiect de discuţie.

Suntem, cu siguranţă, la o răscruce. Niciodată America n-a mers atât de prost. E ca o navă găurită peste tot. Degeaba încearcă mateloţii să pompeze apa afară deoarece cantitatea care iese e mai mică decât cea care intră. La nivel înalt aceste lucruri se ştiu. De-aaceea apar şi mişcările centrifuge. Toată lumea ştie că e o chestie de timp până când sistemul economic bazat pe dolar se va prăbuşi. Desigur, într-un asemenea scenariu vor fi pagube inimaginabile pentru toţi. Este singurul motiv pentru care căruţa mai merge.