Mitingul, Plăvanul şi agenda reală

Imaginile apărute în spaţiul public demonstrează cât se poate de clar că violenţele de la mitingul neautorizat al plăvanului NU au fost comise de galeriile de fotbal, ci chiar de imaculaţii rezistenţi. Filmările cu Mălin Bot „în exerciţiul funcţiunii”, instigând manifestanţii, cu „bietul” doctor pensionar care se plângea că e neputincios, dar care se ducea isterizat să dea în jandarmi şi multe alte secvenţe cu indivizi de-a dreptul animalizaţi ar trebui să pună serioase întrebări autorităţilor.


Problema este că instituţiile scăpate de sub control acţionează în sens contrar, pentru pedepsirea Jandarmeriei şi punerea batistei pe ţambal în ceea ce priveşte violenţele bandelor #rezist. Întreaga logică a evenimentelor care-au urmat mitingului ne demonstrează acest lucru.

Aşa cum după măririle salariilor medicilor - măriri substanţiale şi palpabile - propaganda aşa-zisei drepte a indus publicului ideea că acele salarii de fapt scăzuseră, la fel se procedează şi acum. Trompetele propagandistice lucrează pe fronturi multiple, bombardând spaţiul public cu aşa-zise dovezi. Ba un jandarm pleznind un demonstrant, ba bietul doctor bătut de brute, ba tot felul de indivizi care reclamă usturimi, pierderi ale cunoştinţei şi alte poveşti bune de adormit copiii mici. În paralel alţii dau lovituri prin introducerea de minciuni gogonate: că era gaz sarin sau că gazul era radioactiv, că modifică ADN-ul, că jandarmii aveau muniţie de război s.a.m.d.

Toate acestea nu sunt elemente întâmplătoare. Ele creează zgomotul necesar atacului care va fi dat pe căi aşa-zis legale prin intermediul procuraturii. În condiţiile în care ai în media o cvasiunanimitate că jandarmii au fost violenţi, este cât se poate de clar că abuzurile pe care urmează să le facă procurorii #rezist şi „culoarele justiţiei” vor fi mult mai uşor de îngurgitat. În cel mai rău caz se va ajunge la idei de genul „au făcut procurorii abuzuri, dar şi jandarmii au fost violenţi”. Aşa se fabrică obţinerea consimţământului.

Ceea ce observ este că suntem în mijlocul unei lupte crâncene care se dă la vedere. Faptul că s-a încercat inclusiv fabricarea unei lovituri de stat prin intermediul aşa-zisului miting al diasporei ne conduce lesne la ipoteza punerii la cale de lovituri extrem de complexe în perioada imediat următoare. Deja acoperiţii din PSD încep să scoată capul pentru a produce o rebeliune similară celei a Generalului Izmană din vremea lui băsescu în timp ce muze dulci îi ispitesc pe cei din ALDE cu orice, numai să plece de la guvernare.

Cartea realegerii plăvanului se joacă deja mult prea radical. Nu trebuie să uităm că în timpul său am avut lovitura de stat care-a condus la debarcarea guvernului Ponta prin sacrificarea unor copii la Colectiv. De asemenea, am avut o tentativă similară şi, din fericire nereuşită de ardere ritualică la Bamboo. Tentativa de preluare violentă a puterii prin ocuparea Palatului Victoria este ultima ispravă a plăvanului. De ce-o face? Pentru că e gol şi n-are cu ce argumente să vină în faţa electoratului. Singurul lucru pe care-l ştie e să trăiască pe picior mare. Care pot fi argumentele sale într-o campanie electorală? Că a fript peste 3 milioane de EUR ca să-şi amenajeze Vila Lac 3, că defilează de două ori pe săptămână pe Valea Oltului cu un convoi imens de maşini, că deplasează în străinătate cu el un dispozitiv similar marilor dictatori ai lumii? Că papă bugete de două ori mai mari decât imensele bugete alocate lui băsescu? Desigur, acestea nu-s teme de campanie, astfel încât se va merge pe dezinformarea clasică.

Reţineţi totuşi următoarele teme:
- UE dă bani gratis(fonduri nerambursabile!) pentru conducta care urmează să ne ia gazul din Marea Neagră, dar refuză finanţarea proiectelor de infrastructură care să unească sudul sau estul cu vestul ţării şi al continentului;
- se încurajează în continuare dublul standard în ceea ce priveşte justiţia, închizându-se ochii la abuzurile inimaginabile care se comit zi de zi;
- se practică un jaf la drumul mare în ceea ce priveşte exportul de către România a resurselor brute şi importul produselor finite(exportăm cherestea importăm mobilă, exportăm petrol - importăm benzină şi motorină, etc.)
- se încurajează „munca pe doi lei”, inclusiv de către cozi de topor existente în guvern şi în majoritatea parlamentară(vezi declaraţiile vizând salariul minim obligatoriu doar la stat).
- se practică un terorism al reglementărilor şi-o intimidare pe faţă a firmelor autohtone în paralel cu o încurajare a expansiunii multinaţionalelor sau a firmelor controlate;
- se încurajează patriotismele locale ieftine, îndemnurile deşănţate la autonomii având ca scop destructurarea ţării.

Acestea sunt doar câteva dintre temele importante la care toţi „jucătorii” închid ochii şi care-ar trebui aruncate plăvanului în faţă în campania electorală. Ele însă nu vor fi în veci teme de campanie întrucât frenezia trădării este mult mai mare decât gravitatea acestor fapte. Poate de-aceea plăvanul ne va fi prezentat anul viitor ca unica alternativă viabilă şi va fi propulsat tot printr-o bombă psihologică al cărei fâs se va vedea abia după alegeri, adică după ce s-a văzut cu sacii în căruţă. Nu trebuie totuşi să ne lamentăm. În mare, ne cam merităm soarta.