Filosoful de partid şi de stat Gabrel Likianu pledează bălos pentru unirea sub simbolul „muiei” aplicate dujmanului(sic!) universal. Că Gabrel e un lingău capabil de orice ditirambă în numele victoriei comunismului multilateral dezvoltat, o ştiam. Chiar nu era nevoie de penibila demonstraţia pentru a înţelege că omul e capabil de orice.
Dacă mâine s-ar decreta că a merge în curul gol pe stradă e semn de protest anti PSD, sunt ferm convins că poporul ar putea vedea spectacolul scabros al bucilor unse ale filosofului dansând pe stradă. Şi, pentru a-şi arăta adeziunea pentru cauză, bag mâna-n foc c-ar pune-o şi pe murătura aia de-i e parteneră să-şi defileze dosul dezgolit. Iar dacă asta n-ar părea destul de evident, cu siguranţă că, pe undeva prin tablou, l-aţi putea vedea şi pe burtosul lor prieten, învârtoşat precum un cocoşel, plimbându-şi barba-i filosofică şi dosu-i ca tăciunele pentru a ne demonstra nouă, muritorilor ăstora de rând, că lupta asta anti PSD nu-i o chestiune oarecare, ci una la care au acces doar elitele. Şi uite-aşa, a-ţi dezveli curul ar deveni un ritual elitist, nu un gest obscen pe care-l făceau uneori ţigăncile enervate.
Mă întreabă unul şi altul, ce anume putem să facem după ce Liki a dat una ca asta? Fapt care mă face şi pe mine să-ntreb: cine-i Liki? Chiar aşa, dacă n-ar fi milionar, împroprietărit de stat prin mâna celuilalt membru de grup infracţional şi, probabil, cu binecuvântarea sfintei securităţi, aşadar, dacă Liki n-ar fi acum Liki pe care-l cunoaşteţi, ci unul care se identifică strict cu ceea ce-a produs, l-aţi mai cunoaşte pe Liki? Bag mâna-n foc că nu l-ar cunoaşte nici vecinii întrucât, în afara jurnalului ăluia naivo-frenetic, de puber cu laba-i filosofică tremurându-i spasmodic, n-aţi găsi decât junk-uri ideologice. V-aţi întrebat cum ar arăta Liki cel neîmproprietărit de stat? Probabil ar fi un fel de Mălin Bot, ceva mai bătrân şi mai penibil. Şi, ah, am uitat!, în mod sigur n-ar mai avea dinţi în gură.
Dar, totuşi, cel de-acum cum arată? Are tot ce-i trebuie: dinţi, haine maşini. Îi lipseşte însă ceva: viaţa. Actualul Liki e doar un mort care, precum strigoiul, mai apre din când în când şi-i perturbă pe cei mai slabi de înger. Însă, în realitate, el şi prietenul Preşu sunt doar nişte morţi care glăsuiesc. Numai nebunii îi aud!
Dacă mâine s-ar decreta că a merge în curul gol pe stradă e semn de protest anti PSD, sunt ferm convins că poporul ar putea vedea spectacolul scabros al bucilor unse ale filosofului dansând pe stradă. Şi, pentru a-şi arăta adeziunea pentru cauză, bag mâna-n foc c-ar pune-o şi pe murătura aia de-i e parteneră să-şi defileze dosul dezgolit. Iar dacă asta n-ar părea destul de evident, cu siguranţă că, pe undeva prin tablou, l-aţi putea vedea şi pe burtosul lor prieten, învârtoşat precum un cocoşel, plimbându-şi barba-i filosofică şi dosu-i ca tăciunele pentru a ne demonstra nouă, muritorilor ăstora de rând, că lupta asta anti PSD nu-i o chestiune oarecare, ci una la care au acces doar elitele. Şi uite-aşa, a-ţi dezveli curul ar deveni un ritual elitist, nu un gest obscen pe care-l făceau uneori ţigăncile enervate.
Mă întreabă unul şi altul, ce anume putem să facem după ce Liki a dat una ca asta? Fapt care mă face şi pe mine să-ntreb: cine-i Liki? Chiar aşa, dacă n-ar fi milionar, împroprietărit de stat prin mâna celuilalt membru de grup infracţional şi, probabil, cu binecuvântarea sfintei securităţi, aşadar, dacă Liki n-ar fi acum Liki pe care-l cunoaşteţi, ci unul care se identifică strict cu ceea ce-a produs, l-aţi mai cunoaşte pe Liki? Bag mâna-n foc că nu l-ar cunoaşte nici vecinii întrucât, în afara jurnalului ăluia naivo-frenetic, de puber cu laba-i filosofică tremurându-i spasmodic, n-aţi găsi decât junk-uri ideologice. V-aţi întrebat cum ar arăta Liki cel neîmproprietărit de stat? Probabil ar fi un fel de Mălin Bot, ceva mai bătrân şi mai penibil. Şi, ah, am uitat!, în mod sigur n-ar mai avea dinţi în gură.
Dar, totuşi, cel de-acum cum arată? Are tot ce-i trebuie: dinţi, haine maşini. Îi lipseşte însă ceva: viaţa. Actualul Liki e doar un mort care, precum strigoiul, mai apre din când în când şi-i perturbă pe cei mai slabi de înger. Însă, în realitate, el şi prietenul Preşu sunt doar nişte morţi care glăsuiesc. Numai nebunii îi aud!
Foarte bine spus! Cred ca viitorul nostru este deja hotarit, urmind sa ajungem palestinienii continentului, asta dupa ce ne-am prezentat ca mexicanii acestuia. Ca sa-l parafrazez pe nemernicul ala de procuror, cred ca sintem deja disparuti, dar nu stim. Securistii si toti cei care se cred la adapost, pot uita! Daca noi pierdem, voi cu atit mai mult! Stapinii vostri va vor scuipa, pt ca ei nu respecta mizerii ca voi. Au profitat si atit!
RăspundețiȘtergereIn cel priveste pe filosoful burtos, pt showul de tot risul pe care l-a facut cu ocazia unei vizite prin Uruguay, localnicii nu l-au uitat nici astazi! Mie mi-a povestit un uruguaian, acum aprox 10 ani, pe care l-am intilnit printr-o tara in care ma aflam la un moment dat. Intimplarea s-a petrecut prin 1997, cind filozoful o facea pe ministrul de externe. Omul a tinut minte, deoarece nu mai vazuse asa ceva in viata lui si nici nu s-a mai intimplat sa vada. Cam astia ne sint promovatii de dupa 45, aia cu dosare sanatoase, care au facut natia romaneasca de ris pe toate continentele!
Liki care a fost improprietarit de Blesu amandoi fiind marile rateuri ale lui Noica. Noica un ganditor trait de propria gandire care promova o viata simpla austera pentru a putea gandi / crea / medita netulburat. Blesu venea si ii spunea despre friptura de rata cu whiskey servita pe la nu stiu ce receptie... iar Noica il admonesta bland convins de inveitabilul triumf al fiintei asupra biologiei.
RăspundețiȘtergereLiki are o carte valabila in care suprinde calatoria initiatica alaturi de maestrul Noica: Jurnalul de la Paltinis. In plus a fost promotor al bombardamentelor din Yugoslavia... la vremea aia avand o contra televizata cu CTP.
Blesu a incercat si el o reeditare: Jurnalul de la Tescani. Cred ca daca scria despre fripturi coniace cu pasiunea cu care le degusta, asezonat si cu ceva reflectii metafizice iesea un fel de filozofie de pahar.
A fost o emisiune a marilor titani necunoscuti in viata despre succesul lui Coehlo. Si au concluzionat ca omu e doar comercial nu vine cu nimic nou doar copie mari idei si le toarna in forme usor digerabile iar ei nu au opera pentru ca nu se pot cobora la un asemenea nivel preferand aerul rarefiat al originalitatii.
Nu inteleg de ce mai bateti moneda cu m*** psd, subiectul e aproape mort si uitat. Chiar imi doresc sa nu mai imi aduc aminte niciodata de asta, dar tot mai apare cineva care vorbeste despre asta.
RăspundețiȘtergereP.S. Ma zgarie pe timpan cand aud pe cineva cu "copie" in loc de copiaza, haideti sa lasam expresia asta tefelistior care "copie" la examene.
Și "copie" și "muie" sunt binefaceri ale măreței noastre capitale de Ferentari asupra întregii țări, care nu o merită.
RăspundețiȘtergere