Faruri călăuzitoare din alte vremuri

Iată că vara e de multișor trecută, nopțile încep să se lungească, iar atmosfera de afară începe să ne devină ostilă. Luat de valurile vremurilor am uitat să vă mai prezint noile apariții editoriale care promit să vă treacă într-un mod fascinant prin iarna care vine. 

Astăzi vă voi prezenta o carte cel puțin surprinzătoare. De Irving Babbitt nu auzisem. De aceea „Eseuri antiromantice”, mi-a stârnit curiozitatea și am așezat-o cumva într-o poziție privilegiată în rândul cărților pe care urma să le citesc. La fel de inexplicabil, din motive variate, o tot ocoleam. Asta până când, într-o după amiază plictisitoare, am deschis-o doar pentru a o răsfoi. Am dat peste excelenta prefață scrisă de Ninel Ganea(pe care-o puteți citi aici) fapt care mi-a stârnit și mai mult interesul întrucât mi se promitea descoperirea unui adevărat „maestru uitat”. Dar mi-a apărut și-o umbră de îndoială întrucât credeam că e vorba de o exagerare.

E suficient însă să citești primele rânduri ale oricărui eseu de-al lui Babbitt pentru a înțelege că omul acesta vine dintr-o altă lume. O lume mai profundă în care lucrurile erau infinit mai clare. Și da, e un adevărat maestru, un spirit care reușește să sape la origini până deslușește întregul mister pe care-l prezintă atât de clar încât ai impresuia că asiști la o disecție.  

Citind titlul cărții v-ați putea gândi că nu mai e de actualitate. La urma urmei romantismul s-a dus de mult. Unii nici nu mai știu „că a existat o chestie” care s-a numit așa. Și-atunci la ce bun să mai citești reflecțiile „anti” ale unui necunoscut care se lupta cu un fenomen mort de mult. Așa să fie oare?

Nu putem înțelege nimic dacă nu studiem rădăcinile, dacă nu avem capacitatea de a ne întoarce în timp pentru a studia cauzele. Cum am putea înțelege lumea dementă în care trăim dacă nu știm care sunt acele fire otrăvite, venindu-ne de undeva din negura timpului și care au ajuns să otrăvească întreaga noastră fire? Cum ne-am putea corecta dacă n-am ști înainte care-s erorile de la care s-a pornit?

V-am spus că Babbitt vine dintr-o altă lume, acea lumea aflată la răscruce, în care oamenii mai aveau puterea și profunzimea de a înțelege ceea ce se petrece. Babbitt nu doar că vede și înțelege, dar o face într-un mod atât de profund încât îți dezvăluie clar, asemeni unui profesor înzestrat cu un spirit didactic genial, întregul fenomen. Înțelegi de unde s-a pornit, care-au fost elementele otrăvite și, făcând un pod peste timp, pricepi de ce societatea noastră a luat-o razna. La vremea la care Babbitt își scria observațiile meciul nu părea încă pierdut. Se vedeau însă direcțiile în care alunecă lumea, iar el, asemeni unui cronicar îngrozit, își scria observațiile transmițându-ne temerile sale care, iată, s-au îndeplinit. 

Vă spun fără exagerarea că lectura celor unsprezece eseuri ale cărții m-a lovit ca un baros. Mi-a clarificat atâtea lucruri încât efectiv privesc lumea cu alți ochi. Citindu-l pe Babbitt înțelegi cum o idee toxică, plantată cândva în trecut, ajunge să se dezvolte invadând, precum o buruiană, cultura și civilizația. Ajungi astfel să vezi rădăcina răului și înțelegi toxicitatea unor idei ajunse locuri comune și aproape axiome pentru contemporanii noștri. 

Babbitt este cu adevărat un maestru, venind dintr-o vreme în care totuși mai exista un sens și o normalitate. E nevoie să redescoperim asemenea stâlpi în lupta noastră pentru normalitate. În final nu-mi mai rămâne decât să vă recomand călduros cartea lui Babbitt. O găsiți la Editura Contramundum.

P.S. Nu în ultimul rând, pentru cei care au copii sau nepoți, vă semnalez apariția la aceeași editură a două manuale excepționale: Istoria lumii pentru copii(manual 1924) și Geografie Elementară(din 1880). Veți avea posibilitatea să înțelegeți de ce atunci școala dădea alți oameni și, în același timp, le veți putea da celor mici două surse excepționale care-i vor îndruma în înțelegerea lumii.