Am avut în intenţie ca, imediat după pronunţarea Curţii Constituţionale, să scriu o scurtă analiză. Datorită unui cumul de factori nu am mai avut timpul necesar şi am sfârşit prin a admira opiniile mulţimii. Evident, ca orice întâmplare de pe plaiurile mioritice, subiectul cu pricina a fost în actualitate trei zile deoarece, după această perioadă de valabilitate, orice ştire cu beţivi, drogaţi sau ţâţele Biancăi devine subiect de primă pagină(asta în cazul în care politicienii nu reuşesc să încropească o altă petardă).
Aşa se face că, din toată avalanşa de ştiri care a urmat pronunţării Curţii Constituţionale n-a mai rămas nimic, motiv pentru care voi încerca să reiau totul de-atunci din dorinţa de a înţelege mai bine ce a fost şi către ce ne îndreptăm. În primul rând, nu voi cădea în corul celor care clamează independenţa Curţii constituţionale numai pentru că a luat o decizie aparent împotriva cuplului Băsescu-Boc. Am avut din nou de-a fac cu un vot cvasipolitic în care fiecare judecător a votat după cum i-a cerut partidul sau persoana care l-a instalat. Astfel, cei patru judecători ai opoziţiei au votat contra, cei patru ai lui Băsescu au votat pro, iar reprezentantul UDMR a votat cu "inima curată" gândindu-se probabil că în cazul trecerii pachetului de legi partidul care l-a numit ar fi spus adio Parlamentului la următoarele alegeri.
În ceea ce priveşte povestea cu pensiile rămân consecvent opiniei pe care am exprimat-o aici: era o prostie ilegală care n-avea de-a face cu reforma. Mai mult, simplul fapt că s-a pus această problemă va avea efecte dintre cele mai perverse în viitorul apropiat. Cealaltă componentă a "reformei" propusă de Băsescu, reducerea salariilor bugetarilor, este la fel de prostească şi, în opinia mea, reprezintă o mostră clară de comunism întârziat. Statul nu are nevoie de măsuri egalitariste ci de o subţiere a sa. Păstrarea unor oameni inutili pe salarii micşorate nu va avea decât un singur efect: generalizarea corupţiei. Acum era momentul propice pentru a face o reformă profundă a statului, dar această acţiune e împiedicată de lipsa de viziune şi de prostie. Voi da un singur exemplu: decât să faci un site de jumătate de miliard de euro, mai bine te concentrezi asupra definirii unui protocol solid de comunicaţie cu entităţile externe şi astfel vei avea peste noapte o puzderie de site-uri care vor face mult mai bine aceleaşi lucruri care se doresc a fi implementate acum cu o căruţă de bani. Un alt exemplu este cel al colectării de taxe şi impozite. Chiar nu înţeleg de ce nu este externalizată această operaţiune. Atâta vreme cât ai bănci la fiecare colţ de stradă, menţinerea unor servicii care implică lucrul cu numerar este contraproductivă(ca să nu mai vorbim de recuperarea mult mai facilă a restanțelor). Şi putem continua la nesfârșit cu alte exemple care sunt ignorate.
În ceea ce priveşte reacţiile de după pronunţare pot spune că, un colaj al acestora ar putea fi cel mai reuşit clip umoristic. De departe cele mai hazlii reacţii au venit din partea BNR. În primul rând Vasilescu ne-a explicat magistral cum se calculează impactul inflaţionist al măririi TVA-ului: înmulţeşti cu doi diferenţa de valoare şi apoi aduni doi. Adică, în formă matematică am avea ceva de genul: FV=(TVAN-TVAV)*2 +2(FV=Formula Vasilescu). Oups, ce simplă e ieconomia. Un alt personaj ne ameninţa cu cursuri de 7-8 RON/EUR încercând să ne demonstreze că tot echilibrul monetar stătea în pensiile unor amărâţi.
Peronal nu cred că impactul TVA în inflaţie va fi unul atât de mare pe cât e prezentat de reprezentanţii BNR sau de mai exaltatul Videanu(vezi articolul de săptămâna trecută). Scăderea puterii de cumpărare şi posibila adâncire a crizei vor fi elemente care vor limita impactul inflaţionist al măsurii. În ceea ce priveşte sumele colectate odată cu introducerea noii măsuri, cred că Ministerul de Finanţe greşeşte din nou estimările. Majorarea preţurilor va orienta consumatorii către produsele de contrabandă sub privirile obediente ale unor funcţionari care vor găsi astfel o modalitate de a-şi rotunji veniturile.
Şi pentru că a venit vorba de inflaţie, cred că este singura modalitate de a corecta dezechilibrele acumulate. Motivul pentru care este în continuare ţinută în frâu ţine probabil de anumite interese cât se poate de pământene. În momentul în care respectivele interese nu vor mai exista, vom vedea cum inflaţia îşi va face treaba. Cursul leului este oricum departe de realitate şi, cu cât ne îndepărtăm mai mult de realitate, cu atât ne costă mai mult.
Nu fac parte dintre cei care prevăd un scenariu de un negru absolut, dar nici dintre exaltaţii care au impresia că lucrurile se vor rezolva de la sine. Probabil ne vom prăbuşi accelerat din cauza incompetenţelor acumulate la vârful puterii. Prăbuşirea va forţa, în final, luarea deciziilor corespunzătoare. Din păcate, acesta este traiectoria pe care ne-am obișnuit să evoluăm și de ea vom avea parte. Sper ca în urma cutremurului să rezulte o curăţare a sistemului, adică de o depolitizare masivă a sa. Ştiu, la momentul actual sună exaltat, dar dacă ne raportăm la şocul pe care-l vom suferi în perioada imediat următoare, cred că aşteptările mele nu sunt exagerate. Până atunci însă recomand o maximă prudenţă în ceea ce priveşte România care, pe zi ce trece, devine un teritoriu al nisipurilor mişcătoare. E bine să vă reconsideraţi deţinerile şi locaţia acestora pentru a nu avea surprize.