M-am saturat de SUA!

M-am săturat de SUA!

M-am săturat de sfaturile lor, de susţinea lor pentru dictaturile deviante din ţara mea, de amestecul grosolan în treburile noastre interne. SUA e mai toxică decât Uniunea Sovietică de pe vremuri, mai rudimentară decât soldaţii ruşi care violau femei şi umblau cu ceasurile de masă legate de gât, mai hrăpăreaţă decât SOVROM-urile, întreprinderile care jefuiau economia românească.

Agenţii paraşutaţi sau pregătiţi azi de SUA sunt mai violenţi şi mai imbecili decât veneticii veniţi în anii 50 pe tancuri pentru a instaura prin teroare „democraţia popoarelor”. De altfel, ceea ce se întâmplă acum e o reinstaurare a acelei terori, utilizând tehnicile moderne de propagandă şi control. De-aceea nu e de mirare că agenţii folosiţi acum sunt, de cele mai multe ori, odraslele celor veniţi pe tancuri. Fie că vorbim de unul care se dă istoric american, dar a copilărit în Primăverii, de altul care chipurile apără o etnie de „violenţa” românilor, asta după ce tac-su a stat o istorie călare pe „izvorul” de marxism-leninism, fie că sunt atâţia alţi tiriplici mâncând rahat de la diverse niveluri ale statului-paralel-terorist instaurat absolut ilegitim.

Congregatia nebunilor

O să încep cu statistici simple şi ucigător de îngrijorătoare. Aproximativ 20% dintre americani suferă de tulburări mentale. Este vorba despre cei diagnosticaţi în urma unui control medical. La nivel real, cu siguranţă că sunt mult mai mulţi. Dintre suferinzii diagnosticaţi, aproximativ jumătate au ca şi cauză a condiţiei lor mentale dependenţa şi abuzul de o substanţă(alcool, droguri, etc.). În rândul tinerilor, situaţia nu e mai fericită. Peste 8% dintre ei au suferit un episod major(!) de depresie. Îngrijorătoare este rata creşterii acestui indicator, în ultimii cinci ani evoluând de la 5.9% la 8.2%. Este totuşi o creştere cu aproape 50% în doar 5 ani! Iar lucrurile nu stagnează! Interesant este că, în conformitate cu statisticile publicate de Mental Health America, 56% dintre adulţii diagnosticaţi şi 76% dintre tineri nu au sau au acces insuficient la tratamentele de specialitate.

Trecând Oceanul în Europa natală, constatăm că lucrurile nu sunt deloc mai roze. Afecţiunile psihiatrice în interiorul Uniunii Europene afectează peste 15% din populaţie, având o rată de incidenţă depăşită doar de afecţiunile cardiovasculare. De remarcat este că media mai bună decât în SUA este datorată statelor estice, unde incidenţa afecţiunilor mentale este net inferioară celei din suratele vestice. De altfel, vârfurile sunt atinse în Islanda, Norvegia şi Elveţia unde peste 27% din populaţie a suferit o tulburare mentală în ultimul an!

Colosul care se rastoarna

9/11, Afganistan, Irak, Siria. Spectacole grandioase regizate de serviciile secrete şi executate, cu mare artă, de armata americană. O reţetă de succes care se întinde pe două decenii de teroare, fake news şi propagandă violentă. O reţea ocultă, coruptă până-n măduva oaselor care a deturnat omenirea într-unul dintre cele mai negre scenarii ale sale.

Toată nebunia începută cu proclamarea terorii şi a luptei împotriva sa ca prioritate mondială a fost un joc având un unic câştigător: complexul militaro-industrial american. Absolut tot ceea ce s-a întâmplat de la atentatele teroriste şi până acum au fost strict elemente ale unui plan de afaceri care a împins bani sănătoşi în buzunarele unor şmecheri. Dar totuşi, despre câţi bani să fie vorba?

Lumea ca o boala

În scurt timp a fi bolnav va deveni noua normalitate. De fapt, dacă luăm în considerare consumul de medicamente şi suplimente alimentare, putem lesne trage concluzia că populaţia Pământului este una care nativ este bolnavă. Sună ciudat? Poate pentru unii, dar pentru cei care încă se păstrează cu picioarele pe pământ a devenit deja un loc comun. Să recapitulăm totuşi câteva momente „istorice” care au condus la actuala stare de fapt.

Dacă ţi-ai fi făcut analizele pe la începutul anilor 90, o valoare a colesterolului total de până la 250 mg/dl ar fi fost considerată absolut OK. De altfel, în practica medicală a vremii, intervalul 260-280 era considerat unul care se încadra în normal, dar necesita o atenţie sporită. La un moment-dat însă s-a întâmplat ceva: brusc, valoarea normală a acestui indicator a fost coborâta de la 250 la 200mg/dl. În acest fel s-a ajuns ca, peste noapte, câteva sute de milioane de oameni să fie trecuţi în rândul celor bolnavi.

Marele club infractional

Mă uit la comunicatul OLAF, perfect sincronizat cu acţiunea DNA şi nu-mi vine să cred. Iniţial am crezut că e vreo făcătură de-a propagandiştilor localnici. Am verificat. Nu e. Stau şi-l recitesc. Este exact aşa cum e: cuvânt cu cuvânt. Sună de parcă ar fi redactat de vreunul dintre limbriciii propagandistici ai neo-securităţii locale. Şi totuşi, e un comunicat oficial al OLAF-ului!

Orientul, din nou în flăcări!

Lucrurile se încing în Orientul Apropiat. Într-o postare trecută(https://www.facebook.com/TrenduriEconomice/posts/531794480505854) am „tradus” starea explozivă din Arabia Saudită prin două elemente care se văd cu ochiul liber: consolidarea puterii prinţului moştenitor Mohammed bin Salman prin eliminarea brutală a posibililor rivali şi încercarea de reînviere a spiritului naţional prin declanşarea unui război grandios. Pentru ultimul task, de altfel, serviciile secrete saudite s-au sincronizat cu cele israeline pentru a „găsi”(a se înţelege inventa) motive pentru acuzarea Iranului de declanşarea „marelui război”. Ceea ce ar putea părea, la prima vedere, o hachiţă a unor lideri cu minţile înfierbântate este de fapt un impas dezastruos al prezentului, iar rădăcinile sale se află ceva mai jos în istoria recentă, mai precis în 1979, anul Revoluţiei Iraniene

TeFeLe şi #rezist

Imaginaţi-vă un Guvern avându-l ca prim ministru pe Moise Guran, pe Mândruţă la Cultură, pe Tunegaru(sau Vlaston) la Învăţământ, pe Cartianu la Tineret şi Sport, pe Câţu la Finanţe, pe Isar la Industrii, pe Poliţeanu(sau Guseth) la Justiţie. Un asemenea guvern ar avea nevoie de cel puţin două ministere suplimentare faţă de cele de până acum: un minister al Gândirii condus de Pleşu sau Cristian Tudor Popescu şi unul al Reeducării, condus de Macovei, Koveşi sau Liviu Avram.

Ştiu, marea majoritate dintre cei care-mi citesc textul se vor uita strâmb la unele nume deoarece nu le cunosc. Şi e logic să fie aşa întrucât întreaga şleahtă enumerată nu s-a ridicat „la lumină” prin fapte de excepţie sau prin realizări memorabile ci doar prin propagandă. O masă de indivizi goi, fără repere, fără direcţie, cunoscând instinctiv doar mirosul banului şi gustul dulce al pupatului în cur pentru obţinerea lor. E o specie nouă, răsărită din rândul foştilor propagandişti ai PCR, repetând cu aceeaşi abnegaţie sloganuri goale, mimând eroismul şi împuindu-le capul unor făpturi prea precare pentru a gândi.
Guvernul pe care l-am amintit este guvernul #rezist, al oilor scoase la păscut în Piaţa Victoriei, la Parlament, sau oriunde le cer păstorii neomarxişti ai lumii de azi. Înainte transhumanţa se desfăşura între vale şi munte, având ca rezultat brânză, lână şi carne. Transhumanţa neomarxistă se desfăşoară între birou şi diverse puncte ale oraşelor importante, având ca efect doar credibilizarea idioţilor şi înfierbântarea oilor cu sentimentul că sunt folositoare la ceva.

Eroi şi erori

Când tata era copil, din când în când, un avion mai arunca câte-un teanc de manifeste. Erau manifeste mici, impecabil tipărite, în care oamenilor li se spunea să reziste pentru că vin anglo-americanii. De fiecare dată, bunicul lua manifestele şi le împăturea cu grijă. Le strângea ca pe-o comoară. Ele, prin limbajul utilizat, îi spuneau că nu e totul pierdut, că există speranţă şi că bolşevicii sunt doar o chestiune temporară.

Apoi bunicului i-au bătut comuniştii la poartă. I-au spus că are mult pământ, iar el le-a spus că-l are pe munca lui. Ei i-au răspuns că nu e bine şi că ăia care-au dat pământul „la colectivă” o duc mai bine. Bunicul le-a spus că el nu face asta. Vedea lanul de grâu îmbelşugat şi ştia din manifestele lui că prostia asta cu comuniştii n-o să dureze mult. Doar avioanele acelea care dădeau manifeste intrau ca-n brânză. Cât să mai reziste ruşii?