Revoluția

De ce nu facem o revoluție? De ce nu ne strângem toți, de ce nu ieșim în stradă și de ce nu ne spunem apăsat punctul de vedere? De ce? Și, mai ales, de ce se găsesc ticăloși ca mine care bat câmpii spunându-vă ca, din contră, trebuie să vă feriți de revoluții? Ei bine, iată-ne ajunși la capitolul uneia dintre cele mai perverse arme de distrugere în masă: revoluția. E timpul s-o înțelegeți, astfel încât mă voi opri azi asupra sa.

Naționalismul

Sunt contactat în ultima perioadă de tot felul de oameni care-mi spun să particip la diverse construcții politice. În primul rând nu-mi dau seama de ce-mi fac asemenea propuneri oamenii care nu mă citesc, dat fiind faptul că am anunțat de atâtea ori că nu mă interesează să intru în politică. Dacă aș fi vrut s-o fac, credeți-mă că puteam s-o fac la nivel mare, nu pornind după caii verzi pe pereți ai oricărui aventurier. Nu în ultimul rând, ar trebui să fiu deosebit de idiot să-mi arunc credibilitatea și, mai ales, credința mea în joc pentru o chestie „experimentală” a unor oameni mici.

Politica sau noi cu cine votăm?

Pentru a nu vă mai îngropa în iluzii o să vă prezint pe scurt întreaga poză a politicii noastre. Nu-s informații noi pentru nimeni, însă nu fac decât să sintetizez și să vă ofer o imagine care, cel puțin, vă va ajuta să luați decizia cea mai potrivită. 

 

Scena politică autohtonă e formată din trei partide mari, un partid „indispensabil” și mai multe partide mici.

Prigonirea Bisericii

Să intri cu potera în Biserică pentru a-i răspândi pe niște oameni care se roagă este o intruziune de neacceptat, un abuz menit a ne pregăti pentru vremurile care stau să vină. Poate ar trebui să înțelegem că ceea ce se petrece în Biserică nu ține de stat, ci de credința omului. E o chestiune pe care statul laicizat nu are cum s-o înțeleagă, dar e obligat s-o respecte. De aceea este cât se poate de necesară o măsură de protecție legală a instituțiilor de cult prin care să se interzică accesul instituțiilor de forță acolo. Este aberant să intri cu pulanul și să întrerupi o slujbă.

Planul noului reset

„Degrevarea bugetului prin suspendarea datoriei publice. Nu vom spune că nu mai plătim. Să spunem deocamdată că nu mai putem acum. Ce va fi vom vedea. Asta nu e nici faliment, nici rușine. Nu putem. Creditorii noștri să ne acorde un moratoriu. Sau să ne facă un împrumut din care să acoperim pe câțiva ani acest serviciu. Au făcut-o atâtea alte state înaintea noastră. Și mai sărace decât noi, dar și mai bogate. Și mai mici decât noi, dar și mult mai mari.”

Un ceai și câteva amintiri

Tocmai ce-am realizat că, în jurnalul meu privind guturaiul, am omis să vă spun despre arma mea secretă care mă ajută în lupta cu toate afecțiunile de acest tip. Este vorba despre ceaiul de ghimbir. Însă nu orice ceai, ci unul făcut după rețeta lui Karan din Jaipur.

Iluzia vaccinului

N-am studii medicale, dar am o poveste despre un prieten. Și, în plus, mai am o logică pe care-o consider destul de solidă. Să începem așadar cu întâmplarea prietenului meu.

Când ești vinovat că exiști

O să vă spun acum o chestiune care mi-a lăsat un gust amar. Atât de amar încât nu pot să-l uit.

Se întâmpla cam imediat după starea de urgență. Eram într-un magazin și, la un moment-dat un bătrân a început să tușească. Se observa clar că e o tuse cronică, nu una specifică răcelii. Atunci am auzit-o pe o individă urlând la bărbată-su: „Hai repede de-aici că nesimțitu' ăla tușește, lua-l-ar dracu'”. Am rămas surprins să constat cum, toți oamenii care-au auzit-o, în loc să-i spună că e o vacă nesimțită, au căutat care mai de care să degajeze zona. S-a lăsat o liniște apăsătoare, iar bătrânul a băgat ochii în pământ. Îi era rușine, iar ochii îi sticleau trist sub presiunea lacrimilor.

Am rămas împietrit, neștiind cum să reacționez. Și-atunci am realizat că, iată, pe fondul unei isterii induse, ne-am transformat din nou în brute. De ce ne ferim? De ce ne comportăm ca niște idioți? Au luat decizia obligativității purtării botniței, v-ați executat imediat. Știți ce înseamnă asta? Conformism. Iar dacă-mi spuneți c-o faceți pentru a vă proteja, înseamnă și cretinism pe deasupra. Să crezi că e posibil să iei virusul în aer liber e semn de mare inteligență.

Însă, probabil, cea mai mare imbecilitate e culpabilizarea bolnavului. Nu e destul că omul atins de boală e amărât! Mai vin și-o groază de imbecili să-l acuze: „Din cauză că nu te-ai protejat bine!”, „Nu credeai în boală! Acum te-ai îmbolnăvit! Na, ți-e bine? ” sau, mult mai plasticul „Ciumatule!”. Ce suflet poți să ai să te-apuci să înjuri omul bolnav? Ce brută trebuie să fii!

Desigur, comportamentul a fost indus de imbecilii aflați la butoane. Mai țineți minte când luau cu japca asimptomaticii pentru a-i băga la pușcăria spitalicească? Mai țineți minte când plănuia Plăvanul să aresteze în spitalele de carton nu doar asimptomaticii, ci și familiile acestora. Vă dați seama ce tembelism? De-atunci a început culpabilizarea nebună a bolnavilor.

Toată socoteala a fost de la bun început cusută cu ață albă. Există destul know-how în ceea ce privește lupta cu pandemiile de acest tip. V-am mai povestit despre pandemiile recente: cea asiatică(1957-1958) și cea numită Hong Kong(1968-1969). Care-i problema cu aceste pandemii? Întrucât e o tulpină nouă, practic orice om o poate lua. În funcție de contagiozitatea bolii, ea se răspândește mai repede sau mai încet. Problema e că, în cazul unei noi tulpini, cei cu probleme(în special bătrânii) sunt vulnerabili. Dacă în cazul gripelor sau răcelilor normale sistemul lor imunitar e rodat de-a lungul vieții, o tulpină schimbată îi prinde cu garda jos. Sistemul lor imunitar nu știe să lupte cu intrusul și e și slăbit din cauza sănătății precare. Iar, pe fondul unui atac suplimentar, organismul cedează. De-aceea într-o pandemie sunt atâția morți. Oamenii suferinzi, care în mod normal n-ar avea problemă cu virușii de care s-au tot ciocnit începând din copilărie, infectându-se cu noua tulpină se transformă în victime. Asta însă nu înseamnă că acei oameni - poate cu mici excepții - nu se aflau în anticamera morții. Pandemia doar le accelerează moartea cu zile, săptămâni sau luni.

Revin, se știau aceste lucruri. În mod normal, atunci când te lovește o pandemie, trebuie să-ți iei populația ca aliat. Trebuie să explici, fără isterie și fără a te insinua prostește, care-i problema. S-a făcut asta în Suedia. Și s-a făcut bine. Oamenii au înțeles și și-au protejat persoanele vulnerabile. Și totul a mers înainte.

Cum s-a făcut la noi s-a văzut bine. Au făcut din țânțar armăsar, au mințit enorm și au transformat totul într-un circ ieftin, o propagandă care prinde doar la spălații pe creier. Care-i reacția la această agresiune? E simplu, negarea. Sunt o groază de oameni care-au mirosit minciunile și neagă existența virusului. Spre deosebire de cei din „secta covid”, aceștia sunt mai inteligenți deoarece au capacitatea de a nu pica în capcana propagandei. Singura lor problemă este că sunt radicalizați într-un asemenea hal încât, oriunde s-ar uita văd conspirații. Face parte din efectele adverse.

Ceea ce mă îngrijorează este că, iată, și această tabără a început să culpabilizeze bolnavul, însă cumva pe dos. Dacă tabăra tefelistă are atitudinea „Bine că te-ai îmbolnăvit, lua-te-ar moartea!”, negaționiștii au o atitudine aparent contrară, însă cu același efect: „Minți, porcule! Boala asta nu există!”. Am simțit-o pe pielea mea când am anunțat că m-am îmbolnăvit. Parcă aș fi conspirat împreună cu Oculta la înrobirea omului. Scriu un text cu ceea ce-am avut zi de zi, din respect pentru cei care s-au tot interesat de starea mea de sănătate și mă lovesc de acuze barbare de „plandemist”. Ba una, mai cu creierii franjuri, și-a permis să mă facă securist de-am simțit că se răsucește în mormânt tot neamul pe care-l am pe lumea cealaltă.

E evident că, având pielea bătătorită de atâția ani de înjurături, pot ignora cu ușurință bădărănismele de acest tip. Am rezistat băsiștilor, uSRIștilor, postacilor, iohaniștilor, tefeliștilor și tuturor jivinelor din lumea celor puțini la minte. Mă gândesc însă ce presiune e pe un om simplu, asemeni bătrânului din magazin. Singura lui vină e că e bolnav, iar pentru această vină unii îi spun „Mori!”, iar ceilalți „Minți, ticălosule!”. Ce poate fi în sufletul acelui om când constată că, brusc, noi cei dintr-o tabără sau alta am uitat să fim oameni?

Nu-mi rămâne decât să vă doresc să aveți o judecată lucidă și să încercați, pe cât posibil, să nu dați în cel căzut. Nu doar că e păcat, dar când vă va veni în minte nedreptatea pe care ați făcut-o, vă va fi rușine de voi.

Eu și COVID

Sunt în ziua a opta de „covidenie”, nu mai am niciun simptom, astfel încât cred că pot să vă împărtășesc experiența, mai ales că sunt asaltat pe privat cu întrebări cărora sunt nevoit să le dau aceleași răspunsuri. Înainte de a trece mai departe trebuie să vă spun că am o condiție fizică bună, nu am boli cronice sau condiții care m-ar încadra în anumite clase de risc(despre care vă voi povesti la sfârșitul postării). De asemenea, vă voi spune că sunt ferm convins că m-am infectat într-un supermarket când m-am întors în țară. Așadar, să le luăm pe rând.

Viermele militar

Nu-mi dau pace gândurile legate de un dezastru recurent al istoriei noastre. Permanent, începând cu secolul XIX, România a repetat aceleași greșeli(a se citi fapte de corupție) într-un domeniu strategic: dotarea armatei.

Cine-i adevăratul criminal?

Situația de la Piatra Neamț se poate repeta oriunde în țară și-o să vă explic de ce.

Întreaga infrastructură spitalicească de la noi, cu foarte mici excepții, este construită în anii 60-70. Clădiri vechi, făcute la standardele de atunci. N-au fost construite rău, dovadă că rezită cu brio și-n prezent. Problema e că după 50-60 de ani de exploatare îți apar probleme. Unele țevi ruginesc, apar infiltrații de apă, circuitele electrice dau rateuri. În mod normal fiecare dintre acele clădiri necesită ample lucrări de reparație/modernizare. Lucrări care s-au făcut puțin spre deloc.

Noulumea

În timp ce dormeați, la forumul anual al ASEAN, tocmai ce s-au pus bazele celui mai mare bloc comercial al lumii. Imaginați-vă că, în același spațiu participă, cu drepturi egale, atât China cât și India, Indonezia, Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Coreea de Sud. Mai mult, întregul spațiu economic exclude SUA. Ca prin minune, diferendele dintre națiunile de-acolo se închid pentru a face loc unui pact comercial extins

Flăcările corupției

La Colectiv au murit mai mult de 60 de oameni. Era vorba de un spațiu 100% privat la care s-ar fi putut pune în discuție autorizația de funcționare de la pompieri. Care autorizație se dădea extrem de lax. Nu pentru că era vreo mare corupție la mijloc, ci pentru că, efectiv, nu ne confruntaserăm cu un incendiu de proporții până atunci. Și nimeni nu se gândea că, la un moment dat, un nemernic se va gândi să pună foc pentru a prăji o mulțime de tineri. Ei bine, pentru acel incident Guvernul de-atunci, care, repet, n-avea nicio treabă cu evenimentul, și-a dat demisia. Asta ca urmare a unei serii de evenimente puse la cale de către ONG-urile de presiune controlate de Plăvan via Fundația Soros. Totul, evident, pentru a-i permite Plăvanului să aibă „Guwernerul meu”.

Sosirea tiraniei

Mulți au impresia că tehnicile soft ale ideologiei actuale vor continua la infinit, că și în viitor vei putea să te opui, cel puțin verbal, sistemului progresist care se instaurează. Sunt naivi. Niciodată o tiranie care cucerește puterea nu se menține prin tehnici soft, ci prin instaurarea terorii. Asta se întâmplă de când lumea. Faptul că democrația ne oferă un model în care, aparent, spui ce vrei, ține de un alt registru.

Progresism

Ca să înțelegi cât de cretină este ideologia progresistă nu trebuie decât să pătrunzi puțin mai mult sub scoarța ei pentru a descoperi penibilitatea și falsitatea sa. De unde pornește ideologia? De la relativism. Ne spun progresiștii că fiecare are un adevăr al său care este la fel de valid cu adevărurile care înainte erau nemutabile. Postulatul acesta a ajuns să justifice teroarea rasei, gender s.a.m.d. De-aceea un negru ajunge să fie „mai egal” decât un alb, o femeie mai egală decât un bărbat s.a.m.d. Vreți să mă contraziceți? OK, vă voi da și câteva exemple:

- Când la formarea Comisiei Europene se clamează că trebuie să fie X% femei nu e o încălcare a drepturilor bărbaților? Dacă, spre exemplu, bărbații care sunt propuși se dovedesc a fi mult mai competenți decât femeile propuse, acei bărbați eliminați din cauza „corectitudinii politice” n-ar trebui să se considere discriminați? Ba da, dar progresiștii spun că nu-i nicio problemă;

- Când anumite firme(chestie foarte la modă în zona nordică a Continentului) spun că trebuie să angajeze X% musulmani, Y% oameni de culoare, Z% minorități sexuale s.a.m.d. nu putem spune că omul care nu se regăsește în nicio categorie privilegiată este discriminat? Ba da, dar progresiștii spun că nu-i nicio problemă.

Să mergem mai departe. Fiecare are adevărul său, fiecare are „capacitățile sale speciale”. De-aceea profesorul nu-i mai poate spune la clasă prostului că-i prost. Cică el nu e prost, doar că are alte calități. OK, dacă spui că are alte calități și școala nu-i zona lui forte, de ce naiba nu-l zbori de-acolo pentru a-l trimite în instituții în care toți acești indivizi cu capacități speciale să și le descopere. Cică nu-i OK pentru că-i discriminezi. Așadar, pe-o parte spui că au alte capacități, dar pe de altă parte nu faci niciun efort pentru a-i ajuta să și le descopere în instituții de învățământ specializate în care el și cei ca el să se simtă cu adevărat importanți.

S-ar zice că societatea în care fiecare are adevărul său este una liberă. Într-adevăr, conform definiției, mâine mă pot declara Împărat al Universului și nimeni n-are de ce să mă contrazică. Ăla e adevărul meu. Chiar dacă pare de râs, pe această structură s-au dezvoltat toate micro-ideologiile care ne devastează în prezent viața publică și, din ce în ce mai mult și mai agresiv, pe cea privată. OK, păi dacă e așa, ce ai cu cei care spun că virusul nu există, așa-zișii negaționiști? OK, oamenii aceștia, conform ideologiei progresist-neomarxiste, au adevărul lor care nu poate fi contestat de nimeni. Păi și-atunci de ce se fac presiuni pentru punerea pumnului în gura lor? Dacă acum aș scrie un articol în care aș afirma tranșant acest lucru, automat articolul mi-ar fi șters, iar eu aș fi blocat conform algoritmului. Păi de ce se-ntâmplă asta? Vă spun tot eu:la presiunea autorităților progresiste.

Mai nou, s-a inventat o altă armă de lichidat adversarii noii lumi, așa zisul „fact-check”. Câteva găști de corect-politici decid dacă o afirmație de-a cuiva este adevărată sau falsă, iar pe baza deciziilor lor articolul pe care-l publici e blurat sau etichetat într-un anume fel. Poate veți spune că asta se întâmplă din cauza fenomenului „fake news”. În primul rând v-aș atrage atenția că opinia fiecărui individ are aceeași valoare de adevăr conform ideologiei. Astfel, dacă eu și cu tine vedem cum Gigel o pocnește pe nevastă-sa în plină stradă afirmațiile de mai jos au aceeași valoare de adevăr:

a. Gigel a pocnit-o pe nevastă-sa;

b. Nevasta lui Gigel s-a interpus violent pe traiectoria pumnului lui Gigel pentru a fi mutilată.

Ba chiar, pentru a arăta absurdul situației, aș putea spune că mie mi s-a părut că nevastă-sa face tot acest circ pentru a-i face rău lui Gigel. Știu că pare absurd, dar ideologia asta îmi spune.

OK, să presupunem că nu vrem să ducem lucrurile la absurd și agreăm că un grup de oameni independenți are capacitatea de a prezenta evenimentele așa cum s-au întâmplat(cu toate că, din punct de vedere ideologic, așa ceva e interzis). Cum se face că atunci când afirmi că „Trump a câștigat alegerile”, afirmația e considerată fake-news, iar când afirmi contrariul, aceleași instituții spun că e adevărat. Măi să fie! Până în prezent nu s-a anunțat oficial câștigătorul alegerilor astfel încât cele două afirmații n-au cum să fie nici adevărate și nici false. Păi și-atunci?

E evident pentru oricine că așa-zisele fact-check-uri nu-s decât cenzurări în cel mai pur stil comunist. Și, ca să înțelegeți situația, vă voi prezenta un material care mi-a fost livrat de un cititor. Aflu așadar că niște unii care se vor cenzorii oficiali ai României m-au declarat element al propagandei rusești în România. Mă rog, acuza nu e nouă pentru mine, fiind una dintre preferatele neomarxiștilor mioritici. „Dovada” respectivilor care credeți că este? Că mă citează Sputnik. Păi la fel ca Sputnik, m-ar putea cita oricine. De altfel sunt numeroase instituții de presă care-mi preiau materialele, mai ales după ce am permis preluarea liberă a acestora cu citarea sursei. Mă rog, să trecem la tiriplicii noștri care iată ce spun despre mine. În primul rând că eu sunt un ticălos care mă leg de o chestiune din trecut:

„Autorul folosește un punct sensibil din relația româno-americană, performanța nesatisfăcătoare a companiei Bechtel la realizarea autostrăzii A3, pentru a arăta că americanii mint când își asumă construcția unor segmente de autostradă în România. ”

 și continuă prezentând aparent obiectiv situația pentru ca apoi să dea „obiectiv” o limbă în curul Împărăției:

„Este adevărat că o companie americană, Bechtel, a prejudiciat bugetul statului român cu sute de milioane de euro și nu și-a satisfăcut obligațiunea de a construi peste 400 de kilometri de autostradă, finalizând doar 52. Dar e necesar să se înțeleagă, în primul rând, că autorul asociază în mod nejustificat statul american și intențiile sale cu o companie privată americană, iar în al doilea rând, că pentru situația dezastruoasă a implicării Bechtel în România este responsabilă nu doar respectiva companie, sau statul american, după cum ar vrea autorul să se creadă, ci și autoritățile statului român, care nu au luat măsuri în timp util, permițând tărăgănarea întregii situații timp de peste un deceniu. ”

Înțelegeți așadar? Bechtel n-are nicio treabă cu statul american. Doar de-aia Bombonel a semnat contractul fix după aderarea noastră la NATO. Și doar de-aia era Gitenstein non stop la băsescu cu subiectul Bechtel pe masă. Și, desigur, vinovat e păgubitul, adică statul român. Retorică pentru proști.

În final voi afirma doar că trebuie să fii complet idiot să trăiești în disonanța cognitivă a progresismului. E cât se poate de clar că noua găselniță a neomarxismului e una pusă pe fapte mari: asemeni bolșevicilor din care se trag, vor instaurarea terorii și a cenzurii. Iar dacă vă gândiți că e vorba doar de cei ca noi, vă înșelați. În realitate, boții cei fără de creier ai noii ideologii au ca scop cenzurarea nu doar a prezentului, ci și a istoriei. Iar pentru cei care-și pierd capul în lumea digitală, noua cenzură va face ravagii. Vreți să nu fiți proști? Puneți mâna pe carte până n-or s-o interzică tiranii de mucava ai noii societăți totalitare.

Pași către marele reset și edificarea noii lumi

Văd foarte mulți oameni postând dovezi ale fraudelor multiple din SUA. S-a furat acolo? Cu siguranță că da. Ceea ce nu înțeleg la apărătorii lui Trump este credința naivă că „binele va învinge”. Asta provine - să-mi fie scuzată opinia - dintr-o deturnare culturală de tip Hollywood. Se uită însă că în mega-producțiile de-acolo, în care, într-adevăr, câștigă întotdeauna „eroul pozitiv”, e vorba de o formă dubioasă de pozitivitate: eroul e făcut pozitiv de firul narativ, datele de bază prezentate cu nonșalanță la începutul filmului arătându-l, de cele mai multe ori, ca un marginal dubios. Așadar binele care învinge în producțiile Hollywood-ului e un bine dubios, maculat, care vine dintr-o cu totul altă zonă a existenței. Iar acel „bine” într-adevăr învinge.

Întâmplări în oglindă

Când a venit la putere câinele Carol al II-lea, absolut tot statul român a fost cotropit. Existau mai mulți vectori de putere care-l controlau pe așa-zisul suveran al României. Pe de o parte erau lojile occidentale a căror portavoce era, în principal, jigodia mondialistă Titulescu, dar și o bună parte a elitelor politice ale vremii(și ei, mânați de interese mărețe ale altor state). De partea cealaltă, de departe cel mai influent vector, era reprezentat de prostituata Elena Lupescu(nume real Elena Wolff-Falk), agentă a NKVD, care-l manipula pe fătălăul rege fix în direcția în care i se cerea de către centrala sovietică.

Vieți seci

N-o să-i spun numele pentru că efectiv nu contează. Ea contează doar ca tipologie. Ca tipologie toxică. E un model al modului destructiv în care ideologia poate transforma un om în maimuță.

Nu-i o femeie urâtă, dar, cu siguranță, nici frumoasă. Cu toate că-i obsedată de propria-i imagine, cu toate că-și decorează aproape fiecare postare cu fotografia ei cât se poate de beautificată, nu te atrage. E femeia fără relief. Te lasă rece când o vezi. De fapt, chiar mai rău: simți că te răcește. Te îndepărtezi de ea deoarece are răceala cadavrului. În fapt chiar asta e, un cadavru viu.

Pohta ce-au pohtit

Toată lumea știe că în mult prea socialista Europă, dacă nu încasezi subvențiile nu exiști în agricultură. Chestiunea e simplă: neamțul ia X EUR/ha, asta înseamnă că produsele lui sunt mai ieftine decât ale celui care nu încasează nimic. Dacă neamțul e mai ieftin, înseamnă că tu ai muncit de pomană.

Vremea de după întârziere

„Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. ”

 

N-are sens să vă mai faceți iluzii. Le-am spus-o multora, atât în discuțiile private, cât și public: Trump a pierdut. Se știa că va pierde încă din momentul în care a fost ales Biden drept înlocuitor al său. Recunoașterea înfrângerii e chestiune de zile. Spectacolul juridic are și el farmecul său, anume acela de a-l compromite definitiv pe Trump. E cât se poate de clar că „a fost făcut”. Însă, la fel de clar îmi este că nici măcar acum, mult după cel de-al doisprezecelea ceas, Trump n-are habar cum a fost lucrat. Și când se va prinde va fi prea târziu. Asta dacă se va prinde vreodată.

De ce e China atât de eficientă?

Văd mulți care se întreabă cum de un virus apărut în China a dispărut de-acolo. Pare ciudat. Mai mult, într-o țară cu aproape o cincime din populația lumii, numărul de infectări a rămas anemic. Iar aici includem și „șocul inițial” din Wuhan. Ei bine, cum se poate așa ceva?

Spectacolul prostiei pandemice

Tocmai ce îmi fac ultimele bagaje ca să nu mă prindă lockdown-ul aici. N-am crezut că Grecia o va lua în acest hal razna, dar uite că se poate. Și n-o va face oricum, ci cu măsuri de-a dreptul demente. Mă gândesc să mai încerc să prind o perioadă de normalitate în Bulgaria pentru ca apoi să ajung acasă puțin înainte de nebunia efectivă care ne așteaptă.

Alegeri și iluzii

Văd foarte mulți oameni entuziasmați de previzibila alegere a lui Trump. Acum, la cald, voi spune doar că încă nu se știe rezultatul. Nu uitați „sacii” de scrisori cu voturi care trebuie contorizați și care, asemenea diasporei de la noi, s-ar putea să fie „rezerva strategică” pentru manipularea alegerilor.

Cum suntem controlați

Pentru a avea idee despre despre capacitatea de urmărire la care s-a ajuns o să vă prezint câteva date care ar trebui să vă pună pe gânduri.

Un scandal recent, peste care presa oficială nici n-a respirat în șoaptă, s-a desfășurat în Danemarca, în urma dezvăluirilor efectuate de către un „defectat” de-al NSA. Pe scurt, este vorba despre o înțelegere dintre NSA și FE(serviciul secret danez) prin intermediul căreia danezii au dat acces liber americanilor la hubul de comunicații de pe teritoriul țării.

Falsele dezbateri ale prezentului

E nebunie cu interzicerea avortului în Polonia. Au ieșit desanturile de stânga cu toată forța, bazându-se și pe nemulțumirea populației legată de măsurile de împiedicare a răspândirii virusului. E bine oare să se interzică sau nu?

Dacă spun că da o să-mi sară în cap o mulțime de oameni care-mi vor spune că e vorba de libertatea fiecăruia sau că eu, ca bărbat, n-am cum să înțeleg o femeie. Dacă spun că nu, o mulțime cel puțin la fel de numeroasă îmi va vorbi despre crimele făcute, despre copiii nenăscuți s.a.m.d. Și-atunci?