Jurnal de Stambul(1)

Iată-mă din nou la porţile Stambulului. N-a trecut nici mult, dar nici puţin de când nu i-am mai trecut pragul. Am venit aici mânat de curiozităţi al căror sens nu-l pot afla decât pe-aici. De-aceea sunt ochi şi urechi. Conduc parcă mai uşor. Infrastructura s-a îmbunătăţit simţitor. Ajung repede în centru, dar intru greşit şi nimeresc în haosul Bazarului. Cum poţi să greşeşti drumul într-un asemenea hal, astfel încât să te trezeşti blocat din toate părţile printr-una din fundăturile Marelui Bazar? Şi ce poţi face atunci când ai maşină în faţă, maşină în spate, maşină la stânga, tarabe la dreapta? Mă simt cumva arestat, prins în capcana oraşului, însă treptat îmi revin. Regula pe-aici e simplă: „vezi ce faci tu în faţă că spatele ţi-l protejez eu”. Astfel orice manevră rutieră devine posibilă. Chiar şi întoarcerea pe metru pătrat, acolo unde vânzătorul de mărunţişuri îşi mută taraba cu un câţiva centimetri pentru a face loc spatelui maşinii mele. 

Să vorbim despre adevăratul război

Capturarea soldaţilor din subsolurile Azovstal este doar partea publică a poveştii. Cea aproape privată - din cauza obtenebrării radicale practicată de Occident - începe abia din momentul în care subsolurile Azovstal au fost golite. Şi nu-i vorba aici de cei trei generali americani capturaţi, de coloneii englezi şi de restul personalului militar aflat „întâmplător” acolo, ci de desantul de oameni de ştiinţă care operau prin buncărele de sub combinat. Înainte de capitulare mare parte a probelor au fost distruse. Însă cei mai inteligenţi dintre oamenii de ştiinţă de-acolo au înţeles că orice probă „uitată” poate reprezenta un bilet de voie din partea ruşilor, astfel încât în această lungă perioadă de debriefing încep să apară tot felul de probe. Ceea ce va ieşi vom vedea, cu toate că, mai nou, sunt cenzurate chiar şi luările de cuvânt ale oficialilor ruşi de la ONU. Deh, e rău cu adevăraul, mai ales când îţi este trântit verde-n faţă.

O ciudăţenie cu cântec

Rusia a reuşit să facă cu două zile înainte de „tăierea macaroanei” transferul necesar platii cuponului pentru eurobondurile emise. Abia după aceea SUA a anunţat că va închide şi ultima portiţă de transfer a valutei de către statul rus. Nu-mi dau seama ce a fost aici: spionaj rusesc, blat cu americanii sau, pur şi simplu, potrivire. Cert este că Rusia, prin mişcarea pe care a făcut-o, a evitat un default tehnic.

Ce vaccinuri ne mai pregăteşte HERA?

HERA este acronimul de la Health Emergency Preparedness and Response Authority, una dintre multele autorităţi europene făcute pe repede-înaninte. Agenţia a fost creionată în 2020 şi înfiinţată oficial în septembrie 2021. „Alţi bani, altă distracţie!” aţi fi tentaţi să spuneţi. Doar că, într-o formulă completă ar trebui să spuneţi: „alţi bani, altă distracte şi alte obligaţii!”. 

Un alt front al conflictului din Ucraina

O etapă importantă a conflictului din Ucraina se desfăşoară de ceva vreme în ... Pakistan. Fostul premier Imran Khan a fost eliminat de la putere luna trecută printr-un ordin al SUA. În momentul în care americanii au decis că nu-i bun pentru ei - din cauza politicii de independenţă totală a ţării - s-au făcut rapid alianţe parlamentare care l-au îndepărtat de la putere printr-o moţiune de cenzură. Dacă vreţi un echivalent, aţi putea să vă reamintiţi cum a  fost debarcată Veorica, în ciuda faptului că PSD deţinea majoritatea. Cam la fel au instrumentat americanii treburile şi în Pakistan.

Conflictul proştilor

Nu ştiu cum să spun, dar actualul conflict - cu iz de eveniment mondial - pare mai degrabă o încleştare a nătărăilor. Dacă veţi reuşi să înţelegeţi ceva din ceea ce urmează, vă rog să-mi comunicaţi şi mie. Eu unul mă declar neputincios.

În favoarea cui lucrează Guvernul Plăvanului

De o groază de vreme autorităţile maghiare se plimbă prin Transilvania ca prin ţara lor, iar partea română se preface mai mereu că nu vede. Nu sunt adeptul măsurilor radicale, dar dacă vreun politician român ar face în Ungaria ceea ce fac ungurii la noi, cred că ar ieşi cu scântei. La noi nu doar că nu se întâmplă nimic, dar, mai mult, un ministru al Guvernului cântă cot la cot cu suporterii maghiari „imnul autonomiei”. Şi, în ciuda acestui fapt de o gravitate excepţionale, javrele de la vârful statului caută explicaţii care mai de care mai ridicole pentru a acoperi mizeria. 

Ceea ce se pregăteşte este mai urât decât vă imaginaţi

Curtea Supremă a Germaniei a statutat că vaccinarea obligatorie a lucrătorilor din sănătate este constituţională. Culmea, în motivare se repetă multe dintre sloganurile propagandistice aruncate în presă şi preluate fără discernământ către de judecătorii nemţi şi promovate ca adevăruri absolute. Iată câteva formulări care ar trebui să ne sperie: „dacă o majoritate a specialiştlor consideră că vaccinarea obligatorie opreşte evoluţia infectării pacienţilor, opinia este suficientă pentru a putea fi introdusă obligativitatea” sau „faptul că vaccinul nu şi-a dovedit eficienţa nu e un motiv de respingere în condiţiile în care la momentul deciziei aceasta era opinia majoritţii specialiştilor”. Nu vă ia cu tremuratul?

O variolă şi extrem de multe necunoscute

Sunt mulţi cei care cred că accesul la informaţie i-a rupt în două pe conspiratori, că meciul a fost câştigat şi că, după ce-au căzut toate minciunile legate de COVID, nu se va mai putea face nimic similar. Aiurea, tovarăşi! Sunteţi într-o eroare absolută. Întrucât am fost învăţat să nu cred în coincidenţe, vă spun cât se poate de onest că simt o transpiraţie rece pe şira spinării. Şi, cum am fost singurul care-am adus în spaţiul românesc informaţiile referitoare la instrumentalizarea americană a virusului COVID, voi fi din nou singurul care vă va da informaţii în premieră despre mizeria care ni se pregăteşte.

Variolă aţi spus?

Am început să documentez situaţia. Până revin cu informaţii inedite vă dau doar această imagine care a explodat pe net. E vorba despre un eveniment petrecut la München, în cadrul căruia s-a simulat o pandemie globală de ... variolă a maimuţei. Vai, câte coincidenţe! Mai ţineţi minte cum a început nebunia COVID la doar şase luni după o simulare similară? Lasă că acum a trecut un an, ne-au lăsat timp suficient de respiro! Frumos. 

Şi totuşi, până la urmă cine e în groapă?

„În aproximativ 15 zile Rusia nu va mai avea bani să finanţeze războiul”. Asta spuneau toţi mâncătorii de rahat ai Occidentului, la comanda unor neica nimeni din armata SUA, acei mari militari care trimit tineri semi-drogaţi pe front în operaţiuni în care nu fac deosebirea între simulările de pe calculator şi viaţa reală. Acei mari generali ai SUA care, fără tehnologia militară asistată de computer, ar fi capabili să se auto-bombardeze întrucât, de cele mai multe ori, le e greu să facă diferenţa dintre Arizona şi Afganistan. 

Cu ce se mănâncă toată povestea pe care-o trăim

V-am promis în articolul trecut că vă voi povesti nişte lucruri. Exact despre asta vom vorbi azi şi, ca bonus, vă voi spune că încă o previziune de-a mea e pe cale să se îndeplinească: în sfârşit apare în prim-plan succesorul ales al lui Putin. Vă spun însă după ce terminăm cu subiectul zilei.

Muzici, solare şi alte fantezii

Am auzit o groază de zgomot pe marginea festivalului Cântarea Europei Eurovision. Unii sunt chiar exasperaţi de „nedreptatea istorică” petrecută la ediţia curentă. Măi oameni buni, suntem sănătoşi la cap? Păi cine în lumea asta se mai uită la o asemenea mizerie? Ce melodie vreodată a devenit cântată după ce a câştigat mizeria aceea de concurs? Trebuie să fii de-a dreptul prost să te mai benoclezi la echivalentul european al „Cântării României”. 

Unde se va duce tot balamucul ăsta?

Am constatat cu stupoare că Piedone, care probabil nici n-avea habar pe unde se află clubul Colectiv, a intrat la puşcărie pentru spectacolul macabru instrumentat de oamenii Plăvanului acolo. Ca de fiecare dată, istoria ne va spune adevărul, doar că ni-l va spune atunci când nu va mai valora nimic din punctul de vedere al martorilor evenimentelor. 

Da, atunci când e vorba de ţinte civile, ucrainenii se bombardează singuri!

E greu să spui adevărul în ziua de azi. Cenzura globală exersată îndelung cu ocazia operaţiunii COVID, a căpătat acum dimensiuni absolut îngrozitoare. Într-adevăr, nu-i ca pe vremea comunismului când efectiv nici musca nu se auzea, dar asta nu înseamnă că nu se vede cu ochi limpezi aceeaşi tiranie îndreptată împotriva adevărului. 

Societatea dezbrăcată

M-a tras un amic de mânecă referitor la intrarea mea în vorbă cu un neica nimeni de pe Facebook. Îmi spunea că e o absolută nebunie să mă bag în seamă cu orice nimeni de pe stradă şi asta doar pentru că ăla se ţine de mine cu aceeaşi idee fixă. I-am replicat că, după ce m-a deranjat, am făcut o scurtă documentare ca să văd ce-i cu el, iar replica i-am dat-o atunci când am constata că, în ciuda faptului că e agramat, are o emisiune la un post băsist de televiziune. „Da, mi-a replicat el, dar te-ai uitat ce audienţe are? Emisiunea aia e ca şi cum n-ar exista. În plus, trebuia să te uiţi şi pe pagina lui de FB ca să constaţi că omul e, în realitate, un anonim care de fapt căuta să devină mai relevant prin contrele cu tine!”. 

Tot mai aproape de URSS

Comisia Europeană umează să publice azi draftul unei decizii de urmărire a întregii comunicaţii prin messengere direct la sursă. Ştiu că nu v-a spus-o nimeni, aşa că v-o spun eu! Aparent măsura este una bună, vizând identificarea automată a imaginilor cu abuzuri asupra copiilor şi transmiterea instantanee a ID-ului echipamentului şi a imaginilor găsite către autorităţile competente. Doar că diavolul se ascunde în detalii.

Revelaţiile filmului 2000 Mules

Am avut rezerve în a vedea filmul 2000 Mules. Părea a fi aceeaşi ciorbă reîncălzită a acuzaţiilor cât se poate de credibile, dar cărora le lipsea câte-un element esenţial pentru a putea avea justificarea deplină. Jocul a fost jucat de Mr. Pilotă care, după părerea mea, a reuşit doar să arunce în derizoriu subiectul atunci când a mai organizat şi-un ditamai simpozionul pe care l-a folosit pentru publicitatea  produselor sale. E de înţeles de ce mulţi n-au înghiţit momeala.  

Ziua Z a prezentului

Azi este ziua-hotar. Ne-o vom aminti ca „înainte de ea” şi „după ea”. Treburile sunt de mult scăpate de sub control, premeditarea e deja demonstrabilă. Azi e ziua în care se împart apele. 

Dacă vreţi să înţelegeţi ceea ce se întâmplă în Ucraina, cercetaţi raportul Rand Corporation din ... 2019. Absolut tot ceea ce vedeţi petrecându-se acum puteţi citi acolo(în rezumat sau studiul extins). Asupra acestui studiu, structurile de securitate ruseşti au atras atenţia încă de la apariţie. Acum însă e o adevărată revelaţie mediatică, publicaţiile ruseşti prezentând pe larg ceea ce se constituie într-o probă fără cusur. Practic absolut tot e descris acolo. 

Fenomenul şarlatanilor spirituali

Nu pot să uit imaginea greţoasă din joia Paştilor, când i s-a organizat unui dubios venit din India un mega-eveniment la care oile s-au adunat fascinate. Nu mă voi putea împăca niciodată cu acel pervers mecanism - de altfel bine documentat - care-l face pe om să-şi schimbe total comportamentul atunci când devine parte a mulţimii. De fiecare dată mă protejez de diluarea personalităţii mele în fenomene de masă. Asta deoarece ştiu mecanismul prin care omul se transformă în oaie. Iar transformarea poate transforma pe oricine nu-i suficient de atent, asta indiferent de gradul de inteligenţă, de cunoştinţe s.a.m.d. E un mecanism infernal de care nu scapi dacă nu te afli permanent în alertă.

Către torţionarii momentului

Să încep abrupt. De ce oare domnu' şef n-o fi dormit bine marţi noaptea? Ce-o fi avut el aşa crâncen de rezolvat astfel încât n-a putut să pună geană pe geoană. Mă rog, nu bag mâna-n foc că n-a dormit bine. Ăsta e scenariul pe care l-am făcut eu. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu înţeleg care-i motivul pentru care fics(sic!) pe data de 4 mai la ora 9 şi 23 de minute, i-a cerut lui Gigel listingul cu convorbirile unui cetăţean neurmărit în niciun fel. Se înţelege doar că acest mesaj îi este dedicat lui Gigel întrucât domnul şef n-avea cum să-l toarne pe Gigel, iar Gigel e singurul care ştie cum stă treaba listingurile. Deci, Gigele, de ce mi-ai spus treaba cu listingurile? Simţi o transpiraţie rece pe şira spinării? Stai liniştit, sunt băiat bun. N-o spun nimănui. Cine să ne-audă că pe-aici, după cum spui tu, „intră doar 1-2 ameţiţi”?

O criză mare cât casa

Ieri FED a crescut rata dobânzii doar cu 50 puncte de bază în condiţiile în care analiştii estimau o creştere cel puţin dublă. Iar întrebarea care-i vine oricui în minte este „cât se mai poate ţine mizeria sub preş?”. Oricine vede că inflaţia e imensă. Nu-ţi trebuie studii, nu-ţi trebuie analize complexe. Pur şi simplu ieşi din casă şi-ţi cumperi ceva. Orice! Indiferent de produs, preţul a crescut substanţial.  

Ce urmează?

Lizz Truss, ministrul de externe al Angliei, a făcut câteva observaţii agresive referitoare la China. Într-un limbaj care cu greu mai poate fi calificat diplomatic, Truss a tras de urechi China spunând că: „Ţările trebuie să joace după reguli, iar asta include China. Cei care nu vor asculta regulile[noastre n.n] vor înceta să mai crească. China are nevoie de comerţ cu G7. Noi[G7-n.n.] reprezentăm jumătate din economia mondială şi avem alegeri de făcut”. 

Să auzi vorbindu-se despre reguli din partea unei ţări criminale, care are milioane de morţi nevinovaţi pe conştiinţă, e aproape hilar. Însă, culmea e că, în actualul context, crimele unora sunt trecute sub tăcere în timp ce cele ale altora, ori sunt inventate, ori exagerate la modul grotesc. 

Replica Chinei a venit aproape instantaneu prin intermediul purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe Chinez, Wang Wenbin: „Regulile internaționale ar trebui să fie normele care guvernează relațiile dintre state, bazate  mai degrabă pe scopurile și principiile Cartei ONU decât pe regulile unui cerc restrâns sau ale unei clici.(...) Războiul Rece s-a încheiat de mult, iar NATO, ca produs al acestuia şi ca cea mai mari alianță militară din lume, ar trebui să-şi reevalueze situația și să facă ajustările necesare. Cu toate acestea, NATO continuă să fie tributar vechiului concept de securitate angajându-se în diverse confruntări, devenind un instrument necesar anumitor țări[SUA, Anglia-n.n.] pentru a-şi menţine hegemonia.” 

Ceea ce remarcăm este o nervozitate din ce în ce mai mare a Chinei. De altfel, ca o bomboană pe colivă, Financial Times vorbeşte despre o întâlnire secretă a conducătorilor de top ai sistemului bancar chinezesc, întâlnire menită a stabili paşii care trebuie făcuţi în direcţia securitizării rezervelor internaţionale ale ţării. Iar absolut toată discuţia s-a bazat pe experienţa rusească în confruntarea cu Ucraina. 

Rusia, cunoscând adversitatea SUA, s-a izolat financiar faţă de americani. Încă de acum zece ani şi-a vândut toate deţinerile de datorie americană. Însă eroarea pe care-a făcut-o a fost aceea a menţinerii deschise a expunerii pe Europa. Calculul ruşilor a fost destul de bine gândit: ei(europenii) sunt dependenţi de noi din punct de vedere energetic, astfel încât nu vor avea niciun motiv să ne blocheze banii. Realitatea a arătat că europenii sunt o marionetă atât de lipsită de sens a SUA încât au fost capabili să se împuşte în picior, aruncându-se în vârtejul unui picaj economic fără precedent doar pentru a face pe plac stăpânului. 

Exact aceasta a fost lecţia învăţată de China care acum este hotărâtă să-şi menţină la minim nivelul plasamentelor externe, astfel încât, în cazul unui conflict, să-şi minimizeze pierderile. Lecţia ucraineană va avea însă efecte dezastruoase. Putem spune că suntem la începutul unui război financiar de proporţii. 

China, începând de acum câţiva ani, îşi lichidează poziţiile de creditor al americanilor. Cum expunerea ţării pe SUA este imensă, nu prea se găsesc cumpărători care să preia ceea ce vinde China. FED-ul are o schemă Ponzi cu Banca Japoniei care a devenit cel mai mare creditor al SUA, cu o expunere de 1.6 trilioane de dolari. China a scăzut în ultima perioadă, ajungând la 1 trilion de $. Problema care se pune este unde se va duce acest trilion - sau mare parte din el - întrucât este clar că nu vom mai vedea pentru multă vreme această expunere a chinezilor. Vor lua japonezii? Păi unde să mai ţină? Pentru o economie de 5 trilioane $, o asemenea structură a plasamentelor depăşeşte orice imaginaţie. 

Banca Japoniei cumpără datorie guvernamentală japoneză. În prezent aproape 80% din datoria publică japoneză(de peste 10 tln. $) de deţinută de propria Bancă Centrală! Adăugaţi la asta cele 1.6 trilioane de dolari datorie americană(alături de restul pasamentelor) şi veţi obţine o situaţie cel puţin ciudată. Veţi rămâne surprinşi când veţi afla că rezervele Băncii Japoniei sunt în valoare totală de ...  de 1.4 trilioane $, adică mai puţin decât datoria americană pe care-o deţine, iar aici totul devine de-a dreptul hilar deoarece te întrebi de unde au japonezii bani? Doar dacă au descoperit secretul alchimiştilor ar putea avea o justificare pentr cifrele afişate, altfel nu găsesc nicio explicaţie logică. 

Cert este că, treptat, chinezii vor scoate la tarabă datoria american pe care o deţin. Din punct de vedere practic, Banca Japoniei n-ar mai putea să cumpere. Cine va fi aşadar fericitul posesor? Locul 3 la deţinerea de datorie americană este Anglia, cu 600 mld $. Poate Anglia să-şi mai crească expunerea? Aiurea, ăştia sunt faliţi de cel puţin 20 de ani. Probabil preluarea va fi „un efort comun” al statelor UE. Care state însă se vor vedea cu o presiune teribilă pe cap deoarece China îşi va reduce şi expunerea pe EUR. 

Revizuirea rezervelor internaţionale ale Chinei va aduce dureri de cap pe ambele părţi ale Atlanticului. Însă, cel mai important de reţinut este că asistăm la începutul noului front deschis de China. Vă spun fără nicio tăgadă că menţinerea politicii „COVID 0” nu-i decât un pretext pentru a forţa golirea stocurilor de mărfuri ale SUA , Angliei şi Europei. Paralel cu aceasta, China aruncă în piaţă deţinerile de monedă occidentală, adică toarnă gaz peste focul inflaţionist care deja face ravagii în Occident.

Cum se va termina e greu de priceput. Vă spun însă că aşa cum SUA a activat proxy-ul ucrainean, Rusia a activat proxy-ul nord-coreean. Nu prea a dat nimeni atenţie noilor capabilităţi arătate de Coreea de Nord. Ceea ce trebuie să înţelegeţi e că, într-un mod inexplicabil, Coreea de Nord a făcut un salt teribil în designul noilor sale rachete intercontinentale. Iar asta era imposibil fără ajutor extern. 

Ce urmează? Vremurile devin tulburi. Din ce în ce mai tulburi.

Mărul otrăvit

La Revoluţie, după ce căzuse Ceauşescu şi treburile se mai aşezaseră, au început să sosească veştile de peste Prut. Atunci mă gândeam că, după ce am scăpat de comunism nu mai avem decât un singur obiectiv ca naţiune, anume reîntregirea ţării. Şi veştile păreau îmbucurătoare.

Ajutaţi Ucraina!

Pachetul de 33 miliarde de dolari pentru Ucraina este şocant de mare. Culmea e că, în dulcele stil al familiei Biden, el este o fraudă pe faţă. Una dintre fraudele secolului pentru contribuabilul american. Într-un mod de-a dreptul hilar îţi dai seama că e vorba de o fraudă când pui cifrele propuse cap la cap. Chestie de aritmetică elementară. Să vă explic.