În prag de an nou

Dintr-un anume punct de vedere anul care a trecut a fost unul prost. Din nou am fost călcaţi în picioare, din nou valorile noastre au fost terfelite. Totul culminând cu imensa manipulare şi prostire a poporului de la referendumul pentru familia tradiţională. Acolo am avut, din nefericire, imaginea perfectă a trădării, o trădare în care vânzătorii profesionişti fără suflet şi fără ţară şi-au dat mâna cu iudele care pozaseră în mari eroi ai neamului. Nu la mult timp după aceea, după trădarea spirituală a acestui popor, a fost executată şi trădarea fizică, prin cedarea pe gratis a resurselor noastre naturale din Marea Neagră. Privind din acest punct de vedere am avut un an dezastruos. La 100 de ani de România Mare, trădătorii înfipţi în punctele cheie ale ţării şi-au bătut joc de noi.

În spatele unei aparente majorităţi

O statistică seacă ne aruncă în faţă realitatea aparent tristă a faptului că 53% dintre români au încredere în Uniunea Europeană. E destul de trist să constaţi că, în ciuda ticăloşiilor care ni se fac, majoritatea populaţiei încă are încredere în călăi. Dacă mai punem în balanţă şi realitatea că media europeană a acestui indicator e de 43%, aproape că îţi vine să urli de dispreţ.

Armaghedonul financiar

Aşa-i că a venit dezastrul, micuţilor? Aşa-i că Teodorovici e diavolul pe Pământ? Doar Bursa e în flăcări, topindu-se într-o zi cam tot ceea ce se câştigase într-un an. Şi nu-i doar atât! Tiranul Teodorovici a reuşit să influenţeze chiar şi bursa austriacă, unde Erste a avut un graţios picaj de zile mari. Aşadar, ce-a făcut ticălosul nostru? S-o luăm pe rând că doar sunt multe.

Ne-atacă ruşii!

Ultimele acuze la Adresa Rusiei ating ridicolul. Citesc pe pagina de refugiat a lui Constantin Gheorghe că americanii ar fi descoperit o nouă ticăloşie de-a ruşilor: cică nemernicii ar fi făcut o falsă linie telefonică anti masturbare, încercând astfel să şantajeze tinerii recruţi. Ticăloşia e atât de mare încât au făcut publicitate liniei pe o pagină creştină de FB. Vă daţi seama? În loc să o promoveze pe-un site porno, ăştia s-au apucat să facă şi-o pagină creştină, iar de-acolo i-au îndemnat tranşant pe, mă scuzaţi, labagii să se adreseze dacă sunt hotărâţi să lupte cu dependenţa de masturbare.

Eradicarea iobăgiei

În Ardeal au existat şi există două tipuri de români. Distincţia dintre cele două categorii se face în funcţie de conducătorii la care s-au raportat sau se raportează.

Aşa se face că îi avem pe de o parte pe cei pentru care conducătorii au fost „crăişorii”, cei dornici de libertate, cei mândri de românismul lor, de fibra care-i face să aparţină unui spaţiu distinct. De partea cealaltă îi avem pe cei cărora iobăgia le-a pătruns atât de adânc în ADN încât i-au considerat întotdeauna conducători pe împăraţi, pe grofi, etc.

Franţa şi supărătoarea realitate

Franţa nu e o ţară, ci o utopie. Teoretic, începuturile acestei utopii le-am putea situa în 1789. Practic însă ea începe cu mult înainte, odată cu infectarea clasei intelectuale cu acel infam virus al iluminismului. La fel ca Franţa, întreaga lume e o utopie, rulând de câteva secole într-un scenariu de proastă factură, măcinând vieţi şi destine în numele unui raţionalism care, la cum arată lumea, îşi dovedeşte neputinţa.

La mulţi ani, ţara mea!

Era un august sufocant când noi nu mai existam ca ţară. Bulgarii ne bătuseră ruşinos la Turtucaia, iar tot ceea ce însemna România se retrăsese în Moldova. Iaşul era ultima redută, nu mai aveam unde merge în altă parte. Puţini îşi mai pot imagina acum dezastrul în care ne aflam. Dar şi mai puţini spun despre motivele din cauza cărora ajunseserăm aşa.

Crăpături

O să încep cu General Motors care, spus elegant, e cam în rahat. Pentru a-şi rezolva problemele s-a apucat să închidă ceva fabrici din SUA. Motivele sunt justificate din punct de vedere economic: acolo se plătesc cele mai mari salarii, iar vânzările nu-s grozave. Nu e doar justificată, ci şi stringentă întrucât cash flow-ul companiei arată de parcă ar fi manageriată de-un buticar analfabet.

Dacă vă e frică de ruşi, nu americanii sunt soluţia!

Stăm cu ei în coastă de-o istorie. Unii spun că ne-au ajutat, alţii că ne-au jefuit. Nici unii şi nici ceilalţi n-au dreptate. Şi asta pentru simplul motiv că, în relaţiile dintre naţiuni nu sentimentele contează. Ne-au eliberat ruşii în 1877? Ne-au industrializat ei ţara? Ne-au furat ei tezaurul? Ne-au luat ei Basarabia şi Bucovina de Nord? Cu toate că vi se va părea ciudat, acestor întrebări le poţi răspunde atât cu da cât şi cu nu şi vă garantez că există argumente care pot fi aduse fiecărei variante.

Prăbuşirea pieţei auto

În septembrie vânzările globale de automobile au scăzut cu 23%(YoY). În octombrie, „doar” cu 7%, însă am avut o premieră absolută: scăderea vânzărilor în China. Ţineţi cont că aceasta se petrece pentru prima dată în ultimii 30 de ani.

Lucrurile însă nu arată nici pe departe realitatea. Când ne uităm pe aceste cifre trebuie să înţelegem că toţi producătorii recurg la tehnici de „fake sales” pentru a da bine în cifre. Astfel, scăderile pe care le afişează sunt mult mai mici decât în realitate. Însă nu poţi abuza la nesfârşit de tehnicile menţionate. După ce-ai terminat de umplut parcurile logistice, după ce-ai burduşit parcurile dealerilor, la un moment dat nu mai ai unde să-ţi depozitezi junk-urile şi astfel eşti obligat să priveşti în faţă dezastrul.

Altă rezoluţie ticăloasă împotriva României!

Ştiu că n-aţi aflat, aşa că vă anunţ cu mândrie că Parlamentul European a mai adoptat o moţiune cu cântec. Cică statele membre trebuie să instituie un control mai strict al exporturilor de arme. Corect, am spune, e chiar necesar ca armele să nu mai ajungă pe mâna oricăror descreieraţi ai planetei.

Numai că, ce să vedeţi, dintre toate statele membre, bravii croitoraşi europeni au găsit şi oile negre, anume România şi Bulgaria. Cică noi n-am reuşit să instituim un control strict al exporturilor şi de-aia ar trebui să fim sancţionaţi. Iată cum golănia devine o mizerie ticăloasă.

Ticăloşia europeană şi prostia autohtonă

Aşa cum estimam la începutul săptămânii, România intră într-o zonă neagră în care cozile de topor servind interese absolut străine de ţară joacă pe faţă împotriva noastră. Dacă în urmă cu câţiva ani „a fost nevoie să moară oameni” pentru ca oligofrenul naţional să aibă „guvernul meu”, de data aceasta nu se mai foloseşte tactica incendierii unui club, ci aceea a incendierii unei ţări. Nu e posibil ca reprezentanţi ai ţării, coordonaţi de Plăvan via servicii secrete, să se unească „în cuget şi-n simţiri” pentru a da o lovitură crâncenă intereselor naţionale doar din dorinţa de a acapara puterea.Putere pe care, după cum veţi vedea în continuare, n-o iau pentru ei.

Conspiraţia ilegitimilor

Constatarea conflictului de natură constituţională între Guvern şi ICCJ ar trebui să genereze scoaterea securistei(„şefa structurii de securitate”) Tarcea din magistratură şi începerea urmăririi penale împotriva sa. Refuzul de a aplica o lege doar pentru că „aşa vrea pălăria ei de sistemistă” este un fapt de o gravitate excepţională. Ce aşteptări să ai de la un magistrat care refuză să pună o lege în aplicare doar de dragul unei execuţii politice?

Poveste cu un ceas

De la bunicul mi-a rămas moştenire un ceas Patek Philippe. Din ce-mi spunea, dăduse pe el foarte mulţi bani, dar destul de în linie cu preţurile din acea vreme. E un ceas simplu, superb şi care, datorită metalelor preţioase din care e făcut, continuă să arate impecabil şi să funcţioneze perfect în prezent. De altfel, e ceasul pe care-l iau când trebuie să particip întâlniri importante. Nu-i un ceas obscen, menit a-i lua faţa interlocutorului, ci un ceas discret, dar care mie îmi dă foarte multă încredere.

Mitul maşinii germane

Nu cred că există eroare mai mare de gândire decât arhetipul mental numit „maşina germană”. Dacă ar fi să facem un sondaj, probabil că peste 80% dintre cei întrebaţi ar fi de acord că cea mai bună maşină e cea făcută de nemţi. Românaşii noştri, de la ţigan valutist până la 'telectual cu ştaif, de la vlădică la opincă, toţi au implementat în cap mitul maşinii germane. Iar mult prea cinstiţii nemţi profită până la refuz de această adevărată boală mentală a românului.

A trebuit să moară oameni - faza pe justiţie

După achitarea Marianei Rarinca, DNA a făcut recurs în anulare cu o motivare de tot râsul. Cică o judecătoare din complet s-ar fi răzbunat pe şefa de atunci a ICCJ din cauză că n-ar fi acceptat-o la Înalta Curte. Iar ca dovadă a apărut „pă surse” un clip anemic în care respectiva judecătoare abia îngăima două vorbe irelevante într-un interviu. Atât. Suficient pentru sistem pentru a declanşa jihadul. Aleator(cum o fi aleatorul ăsta?), completul de judecată compus din Ana Maria Trancă şi Dorel Matei o execută pe Rarinca: trei ani de închisoare cu suspendare. Motivul real al întregii tevaturi era cât se poate de limpede. După ce fusese achitată, cazul Rarinca era o mizerie mult prea mare pentru doamna şăfă de la ICCJ. Mai mult, Rarinca făcuse absolut aiurea puşcărie în timpul urmăririi penale, astfel încât se putea îndrepta împotriva sistemului pentru represiune nedreaptă. Iar sistemul, pentru a o potoli, i-a tras o smetie prin cei trei ani cu suspendare. Acum totul se tranşează la CEDO.

Dilema Colectiv şi noua lume

Încă din momentul în care incendiul de la Colectiv a scos primele cadavre în stradă am spus că e o făcătură ocultă. Era o lucrătură cât se poate de limpede, cu o reţetă atent studiată.

Incendii în cluburi s-au petrecut cam peste tot în lume. Ba un dement pune benzină şi blochează ieşirea(New York, 1990), ba altul îşi aprinde ţigara cu un ziar pe care-l aruncă, în flăcări, sub propria-i canapea(Fuxin, 1994), etc. Există însă un incendiu tras la indigo cu cel de la Colectiv. La Station Warwick din Rhode Island, în 2003, artificiile au aprins spuma inflamabilă din interiorul clubului provocând moartea a 100 de persoane şi rănirea altor 200. E o reţetă identică celei de la Colectiv.

Spectrul crizei

În 26 ianuarie şi 21 septembrie a.c. avem pe graficul DOW două vârfuri care formează un double top de toată frumuseţea. E o formaţiune care anunţă sosirea furtunii perfecte. Absolut toate activele sunt „super-mega”(sic!) evaluate, dobânzile anemice, iar dezechilibrele structurale mai mari decât oricând în istorie. Ce se întâmplă?

Grupul infracţional şi adevărata corupţie

Imediat ce Plăvanul cel inutil a câştigat alegerile, „pă sistem”, Livia Stanciu l-a achitat în procesul care, ce să vezi?, ajunsese la ICCJ. După ce Livia Stanciu a şters-o de la ICCJ, acelaşi Plăvan inutil a teleportat-o la Curtea Constituţională. Iată un rahat în faţa căruia poţi exclama: „Curat murdar, monşer!”. 

Dacă ar fi fost vorba doar de-atât, n-ar fi fost nimic. Numai că, în mandatul moluştei naţionale s-au mai întâmplat câteva tărăşenii. Cum ar fi, spre exemplu, debarcarea Procurorului General Niţu, prin intermediul uneltei Kovesi, şi ea, întâmplător, tot din Sibiu. Şi, tot întâmplător, ea deschidea dosare penale in draci în campania electorală împotriva „corupţilor”, adică a ălora care-l concurau pe pllăvan. La Niţu a fost un dosar cu cântec, în urmă căruia „inculpatul” şi-a dat demisia şi la care acum, după atâta amar de vreme, se dă achitare pe motivul că „fapta nu există”. În locul lui Niţu, securista Prună l-a numit pe repede-înainte, pe fosila Loazărică, un fel de Moş Tăgârţă adus de la Alba Iulia. Nu s-a ştiut mult timp ce anume l-a făcut pe „odiosul sistem” să-l scoată pe acest întunericit la lumină. Unii spuneau că relaţia cu Iohannis, alţii că aia cu Sfânta Securitate. Cu ochii ăia limpezi prin care - asemeni blondelor din bancuri - se poate zări „Space: the final frontier”, Loazărică a negat că l-ar cunoaşte pe Plăvan sau că s-ar fi amestecat în mizeria cu protocoalele. Mulţi l-au crezut, doar era un bătrânel cu părul alb. Chiar dacă avea el faţa aia mai de prostovan, cum să nu-l crezi când te priveşte cu ochii ăia goi şi-ţi declara fără nicio grimasă toate aceste năstruşnicii?

Republica ascultărilor

Am ascultat înregistrările halucinante puse la dosarul Anei Maria Pătru ca probe „secrete”, la care aveau acces doar judecătorii conform unui ticălos protocol de colaborare cu SRI. În timp ce stenogramele vorbeau despre trafic de influenţă, şpăgi şi alte „nimicuri”, înregistrările erau cele ale unor camionagii discutând despre lichidul care fierbe-n borcan, despre salarii, tahografe s.a.m.d.

Lumea în care trăiţi

De ani buni, în Yemen, o naţiune întreagă e demolată din cauza intereselor saudite. Rebelii care luptă acolo realmente desculţi, încearcă disperaţi să-şi elibereze teritoriul şi să-şi apere tradiţiile. În afară de Arabia Saudită, în războiul din Yemen participă şi Marocul, Iordania, Egiptul, Sudanul şi Pakistanul. Cu siguranţă că lucrurile nu-s în regulă de nicio parte, că războiul degenerează şi produce adevărate calamităţi umanitare. Nu-i totuşi ciudat că media nu alocă decât resurse infime unor relatări de-acolo, în condiţiile în care avem de-a face cu adevărate tragedii? N-a spus nimeni mai nimic despre blocada care a condus la moartea a sute sau mii de oameni, despre atacurile asupra civililor. N-avem brave organizaţii pentru protecţia drepturilor omului acolo, n-avem „observatori civili” aşa cum avem în Siria, n-avem decât un imens gol informaţional. De ce? Pentru că aşa merg lucrurile.

Cum a pierdut America totul?

Spuneam într-o postare anterioară că, dincolo de provocările externe, America este provocată intern, dărâmată de o lipsă de coeziune care se vede la orice pas. Întrebarea pe care şi-o pune orice observator cât de cât raţional este „cum de a fost posibil?”. America tuturor cetăţenilor săi, ţara care-ţi dădea voie să visezi, casa idealiştilor lumii acesteia, tocmai ea să se transforme într-o casă de nebuni? E chiar mai mult decât atât.

Războiul Americii

China tocmai ce şi-a desăvârşit triada nucleară. După rachetele cu rază lungă de acţiune şi submarinele nucleare, China inaugurează bombardierul Hong-20. Am fost curios să aflu detalii despre el, motiv pentru care am căutat informaţii pe forumurile militare americane. Nu de alta, dar e bine să te informezi de la adversar, chiar dacă asta înseamnă să înghiţi mult rahat servit pe-acolo. Ceea ce am remarcat, în special pe forumurile veteranilor, este că noul bombardier chinezesc este considerat o armă redutabilă, care demonstrează că, din acest moment, China este la egalitate tehnologică cu marile puteri. Dacă până acum China era considerată puternică strict ca urmare a deţinerii arsenalului nuclear, în prezent este considerată o putere egală pe toate suprafeţele de luptă.

Trădarea e în toate

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe buletinele de vot, că PSD a şi introdus pe repede înainte legea parteneriatului civil. Ca să înţelegeţi bine cam cât de legaţi de familia tradiţională au fost blatiştii noştri , aflaţi că legea introdusă este lucrată de organizaţiile LGBT, fiind practic primul pas către înlocuirea codului civil.

Noua politică

Udo Bullman, şeful socialiştilor europeni - grup din care face parte PSD - a fost primul care a aplaudat eşecul referendumului. Mai mult, a spus că, în cazul în care s-ar fi realizat cvorumul, ne-am fi întors în timp. Şi, desigur, le-a trasat sarcini în direcţia adoptării parteneriatului civil. Iată un nou blat de care se pune pe repede înainte: ALDE, PSD, PNL, USR, UDMR, PMP, toţi vor parteneriat. Plăvanul, cel care a calificat iniţiativa Coaliţiei pentru Familie drept extremism religios, şi el vrea parteneriat. Sau poate, cine ştie, vrea să se treacă direct la căsătoria homosexuală. Desigur, golănia se întâmplă în ciuda faptului că niciunul nu a şoptit o vorbă despre asta în campania electorală.

La cald

O să încep cu o veste bună: în ţara asta sunt aproximativ 4 milioane de oameni cu capul pe umeri. Nu mă îndoiam, dar speram din tot sufletul ca numărul lor să fie mai mare. N-a fost să fie. Asta e, 4 milioane din aproximativ 15 milioane, numărul real al celor cu drept de vot.  Restul masei electorale este formată dintr-o minoritate de aproximativ 4%-7% de tefelişti şi o imensă masă de prostovani, de imbecili manipulabili, imposibil de înţeles şi cărora ar trebui să le fie luat dreptul la vot. Nu ştiu cum s-ar putea face asta, dar pentru aceste moluşte instinctuale şi manipulabile democraţia nu este o opţiune.

Ultima carte, ultima şansă

Azi e ultima noastră şansă: putem să facem istorie sau să cădem, ca atâtea alte ori, sub istorie. Până acum ne-am lamentat că am fost în bătaia vântului, că jocurile majore au fost făcute peste capetele noastre considerate mereu insignifiante. Acum este pentru prima şi ultima dată în istorie când ni se oferă posibilitatea să ne trasăm singuri destinul.

Despre ce sunt toate aceste „minuni”?

Vă propun un lucru simplu: uitaţi-vă atent la feţele celor care propun toate aberaţiile prezentului. Priviţi-i pe cei care vă spun să staţi acasă, studiaţi-le figura şi gesturile. Vă plac, vi se par a fi persoane agreabile? Repet: priviţi-i fără să-i ascultaţi. Doar uitaţi-vă la ei şi intuiţia vă va spune că ceva nu e în regulă.

Acum să trecem la pasul doi: discursul lor. Ce-ţi spun ei? Că globalismul e bun, astfel încât trebuie să se termine cu statele naţionale, că nu e OK să intervii brutal în viaţa oamenilor şi de-aceea referendumul pentru familie nu e bun s.a.m.d.

Fii partizan!

Ţi se spune pe un ton acuzator că trebuie să munceşti ca să trăieşti. Şi tu taci, stai umil în colţul tău dându-i dreptate celui care-ţi face rechizitoriul. Asta în ciuda faptului că munceşti de-ţi sar capacele pentru un salariu de doi bani.

Ţi se spune că trebuie să te modernizezi şi, din nou, bag capul în pământ de ruşine. Aşa e, trebuie să mă modernizez, îţi zici, privind ruşinat la starea crâncenă a infrastructurii. Asta în ciuda faptului că cel care-ţi zice e şi cel care sabotează orice proiect de modernizare a ţării.

Importul ideologic

Pe la începutul secolului XX, Imperiul Otoman - acest uriaş cu picioare de lut - continua să mai existe şi, cel puţin în scripte, ocupa cea mai mare parte a coastelor Mediteranei, întinzându-se din Europa până la Golful Persic şi din actuala Georgie până la ceea ce-a mai rămas azi din teritoriul Libiei. Cu toate acestea, „uriaşul” era parazitat din interior de „partenerii” europeni, transformaţi în consilieri pe diverse probleme. În fapt, europenii erau un adevărat stat paralel, înlocuind treptat autoritatea sultanului. Începuse era hegemoniei care spulbera efectiv vechile metode de conducere.

Imperiul Otoman este un fenomen în sine: o construcţie statală care s-a întins pe şase secole şi care n-a cucerit Europa doar din cauza plictisului unui sultan care, simţind că vine iarna, s-a hotărât să se întoarcă la căldura haremului de-acasă. Acest colos de temut, în faţa căruia a tremurat toată creştinătatea, s-a stins banal, fără să fi pierdut vreun război major, sub presiunea unor evenimente ceva mai puţin cunoscute, dar extrem de util de înţeles pentru noi.

Daca nu vii la vot, doi barbati vor adopta copilul tau!

Într-un excelent editorial publicat zilele trecute în Evenimentul Zilei, jurnalistul Adrian Pătruşcă se întreabă încă din titlu „Unde ni sunt homosexualii?”. Şi-ntr-adevăr are perfectă dreptate. Unde sunt Remus Cernea, Ioana Stăniloiu, Florin Buhuceanu, Emil Moise s.a.m.d.? Indivizii care au şocat prin cererile lor, culmea, îndeplinite de către o maşinărie tăcută, dar eficientă, implantată în miezul administraţiei statului român. Unde sunt impertinentul Klemm sau ambasadorul Angliei, nelipsiţi de la paradele gay, unde-o fi ambasadoarea Olandei şi de ce tac toţi atât de exasperant?

Cotropirea gazului

La momentul adoptării legii offshore, am spus că în forma trimisă Plăvanului se obţine ceva ceva, dar nu mare lucru, că forma încârligată a legii nu-i un avantaj, ci poate ascunde cărări destul de dubioase pentru cei care vor să extragă gazele pe gratis. De asemenea, am spus cât se poate de apăsat că interesul pentru extragerea gazelor din Marea Neagră nu e al nostru, ci al şmecherilor care vor să-şi marcheze cât mai rapid profitul. Din punctul nostru de vedere, cu cât stau mai mult acolo gazele, cu atât mai bine deoarece avem de-a face cu o rezervă certă, a cărei valoare în timp nu poate decât să crească.

Eu nu mai aştept nimic de la UE

Un om e condamnat pe nedrept de o legislaţie naţională strâmbă care permite unei mafii ilegale acapararea justiţiei. Singura opţiune pe care o are acel om e Curtea de la Strasbourg, dar până să-i fie acceptată solicitarea durează vreo zece ani. Presupunând că mafia din ţară l-a condamnat la zece ani de închisoare, prezumtiva sa achitare, adică repararea nedreptăţii, se va face prea târziu. Omul respectiv şi-a pierdut iremediabil respectivii ani. Asta dacă nu cumva a fost lichidat între timp de opresivul sistem penitenciar, mână-n mână cu mafia din justiţie, astfel încât orice reparaţie să fie inutilă.

Profesorul şi sălbaticii

Ca să înţelegeţi adevărata menire a referendumului trebuie să priviţi spre zonele în care fac ravagii teoriile şubrede ştiinţific, dar impuse cu forţa pe canale oculte. De exemplu, în minunata Suedie, un profesor universitar, Germund Hesslow pe numele său, este investigat pentru o infracţiune de-a dreptul groaznică: într-o conferinţă a afirmat că ”există diferențe determinate biologic între bărbați și femei, motiv pentru care genurile nu pot fi considerate niște «construcții sociale»".

Emigranţi, violenţe şi alte iluzii

În general, cei plecaţi pe la muncă în străinătate sunt, în marea majoritate, oameni normali care-şi fructifică o oportunitate pe care consideră că au avut-o la un anumit moment. Se raportează corect la ceilalţi şi-şi trăiesc viaţa cât se poate de normal. Iar, în ceea ce priveşte ţara, sunt chinuiţi strict de acel sentiment, uneori sfâşietor, alteori înălţător, al dorului de casă, de locul în care-au crescut.

Există însă între emigranţii autohtoni o specie toxică şi vocală care vrea şi se face auzită şi care se intitulează cu emfază „noi, cei de-afară”. În general, din această minoritate fac parte rataţii, oameni care n-au făcut mai nimic pe-aici şi nu fac mare lucru nici pe-acolo. În plus, acolo, umiliţi fiind, mai acumulează şi o imensă doză de frustrare pe care şi-o varsă într-un mod total aberant asupra celor rămaşi acasă.

Imperiul contraatacă

Unii spun că nu-i nimic în PSD, că e doar manipulare şi că de fapt e linişte şi pace. Aşa cum v-am avertizat cu mult timp în urmă, toamna aceasta va fi extrem de fierbinte întrucât gruparea ilegală care sufocă statul riscă să piardă totul în momentul în care legile propuse spre aprobare vor intra în vigoare.

Este vorba, în primul şi-n primul rând, despre legile justiţiei. Adoptarea lor ar conduce la o fragilizare extremă pe plan intern deoarece aşa-zisele instituţii(în realitate cazarme sub acoperire) controlate de către şobolănimea subterană şi-ar pierde imunităţile şi protecţia ilegitimă de care beneficiază acum. Într-adevăr, după adoptarea legilor va mai dura ceva până când se va face curăţenie în sistem, dar fenomenul inedit care va apărea va face imposibilă piramidală de până acum. Aceasta pentru că micul funcţionar, executantul umil, cel care nu ştie să zică decât „să trăiţi, se face!”, n-o s-o mai facă deoarece pe de o parte i se taie capacitatea de-a face ce-l taie capul şi, pe de altă parte, însăşi activitatea sa de până acum devine cam penală. Astfel încât, atunci când i se va cere, în loc de „să trăiţi!” va pune întrebarea „cum facem să scap pentru nenorocirile din trecut?”. Iar lipsa de răspuns la întrebarea asta îl va transforma din funcţionarul umil în disperatul gata să se detoneze pentru a scăpa. De ascultat ordinele, nici vorbă!

Afară-i vopsit gardul

„Am cunoștințe ca in anul 2017 si cred ca și în anul 2018 au fost făcute plați din Anglia, Belgia, Franța și Olanda către persoane fizice din grupul #rezist, unul dintre ei fiind Florin Bădița, fost consilier al Monicăi Macovei. Sumele care veneau din Anglia și Belgia erau cuprinse intre 1000 și 2500 euro, în timp ce din Franța și Olanda sumele erau mai mari si erau cuprinse intre 3000 și 5000 euro. Știu că din Franța plățile erau făcute de către o asociație, care este formată din foști judecători și procurori, prieteni ai Monicăi Macovei, scopul acestui ajutor fiind destabilizarea politică, distrugerea partidelor puternice și creșterea unui partid mic, care ar putea fi controlat foarte ușor, în asa fel încât cei din Franța să aibă acces politic și economic mult mai ușor în România. Din Olanda, interesul economic este principalul motiv pentru care se susțin activitățile de destabilizare, plățile făcându-se către mai multi membri din #rezist, dar în special către Florin Bădița”.

Fiind, nu pretinzând!

Internetul trebuie reformat structural, îmi spunea un prieten. Din păcate, dintr-un mediu al libertăţii, prin manipulare şi fals progres, internetul s-a transformat într-un mediu toxic, într-o capcană al cărei scop este sclavagizarea individului.

Idlib, începutul sfârşitului

Uşor, uşor, Assad reuşeşte să-şi recucerească ţara. A reuşit eliberarea sudului, a reuşit cu Alepul - ţintă dată ca imposibilă de către globaliştii de strânsoare - iar acum întreaga nebunie s-a mutat în nord, în provincia Idlib. Pentru cei care nu ştiu, Idlib-ul este centrul mondial al terorismului. Încă de la atentatele 9/11, în zonă a crescut teribil numărul militanţilor islamici radicali. Iniţial erau consideraţi oponenţi de-ai lui al-Assad „emanaţi” de niciunde, apoi s-a dovedit că nu erau nimic altceva decât un alt tentacul al CIA, creat prin intermediul teleghidaţilor saudiţi.

Se reîncing spiritele, tovarăşi!

Cu toate că are un background jurnalistic, cu toate că acesta este un mediu extrem de fertil în materie de aşa-zis „intelligence”, poate cel mai îmbibat de securism, tind să cred că Firea nu e securistă. Nu are profilul necesar şi, chiar dacă securitatea are ca obiectiv recrutarea din toate mediile, cred că recrutarea sa, chiar şi sub forma unei „atingeri nevinovate”(a se citi colaborator-informator) ar fi un risc pe care nu şi l-ar asuma un serviciu responsabil. Ea însă are absolut toate caracteristicile, toate trăsăturile necesare, pentru a putea fi manipulată, pentru a fi transformată într-o păpuşă teleghidată. Iar pionul principal în toată această afacere cred că e bărbată-su, individ dotat cu toate ştaifurile necesare unei cariere „coordonate şi supervizate”.

Pesta porcină şi independenţa

Pesta porcină pare a fi subiectul „la modă” zilele acestea. Plăvanul zici că dă de ceasul morţii atunci când vorbeşte despre sutele de mii de porci sacrificaţi. Mai că-ţi vine să crezi că au descoperit specialiştii britanici posibilitatea ca pesta porcină să sufere o mutaţie capabilă să infecteze bovinele. Altfel nu-ţi poţi explica aceste temeri obsedante exprimate public de către zootehnicul nostru personaj.

Noi cu ce ne-am ales?

În 1877, ruşii încearcă să le dea otomanilor o lovitură rapidă şi decisivă în Balcani. Socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. În defileul Şipka ruşii se împotmolesc, iar ca treaba să fie treabă se mai şi trezesc la Plevna că le apare în spate genialul general turc Osman Paşa. Întreaga situaţie riscă să se transforme într-un nou dezastru de proporţii pentru ruşi. Nu prea au nici la cine apela. Pe sârbi şi pe muntenegreni îi trimiseseră - anterior acestui război - la sacrificiu împotriva Otomanilor. Cele două ţări erau sleite şi incapabile să mai ajute cu ceva armata ţaristă. Voluntarii bulgari luptau deja de partea lor, astfel încât singura soluţie viabilă o găsesc la proaspătul principat, România. Noi eram singurii care aveam resursa umană necesară, arme de-ajuns şi, mai mult decât orice, devotamentul necesar pentru a putea înclina decisiv balanţa. Şi-am înclinat-o!

În spatele scrisorii lui Giuliani

Pentru cei care se miră de noua orientare americană dezvăluită în scrisoarea lui Rudolf Giuliani către Plăvan, o să vă spun că treburile sunt, în acelaşi timp, şi mai simple şi mai complexe.

Până acum, în ceea ce priveşte colonia România, lucrurile erau simple, în sensul în care grupul infracţional denumit „ambasadele” acţiona ca un monolit. Aceleaşi lucruri le auzeai şi din partea SUA, Canadei, Germaniei, Olandei s.a.m.d. Era un model perfect funcţional generat de doctrina internaţionalismului globalist susţinut de administraţia stângistă a SUA.

Moneda viitorului

Între 1 şi 22 iulie 1944 se puneau bazele sistemului financiar global existent şi azi. Un model având dolarul în centru, ca valută globală de rezervă. Dolarul de-atunci era total convertibil în aur la o rată fixă. Timpul a trecut, iar între 1968 şi 1973 tratatul de la Bretton Woods a fost dizolvat. În fapt, în urma dizolvării tratatului, nu s-a schimbat decât un sigur lucru: dolarul s-a rupt de „legarea” sa de aur, devenind neconvertibil în aur. În rest, toate elementele tratatului au rămas neschimbate: dolarul a rămas monedă globală de rezervă, FMI a jucat acelaşi rol ca şi până atunci s.a.m.d.

Problema otomană

După ce Rusia s-a „descărcat” de titlurile de trezorerie americane, a venit rândul Turciei să arunce peste bord lestul american. Paralel, chiar dacă mişcările au fost marginale, s-au înregistrat ieşiri şi din partea Chinei, dar şi a Japoniei. Grosso modo ne rezultă un total de vreo 150 mld. $ ieşiri nete în ultima perioadă. Peticite, desigur, de intrări forţate ale arabilor şi ale altor entităţi de care nu auzise mai nimeni până acum.

Mitingul, Plăvanul şi agenda reală

Imaginile apărute în spaţiul public demonstrează cât se poate de clar că violenţele de la mitingul neautorizat al plăvanului NU au fost comise de galeriile de fotbal, ci chiar de imaculaţii rezistenţi. Filmările cu Mălin Bot „în exerciţiul funcţiunii”, instigând manifestanţii, cu „bietul” doctor pensionar care se plângea că e neputincios, dar care se ducea isterizat să dea în jandarmi şi multe alte secvenţe cu indivizi de-a dreptul animalizaţi ar trebui să pună serioase întrebări autorităţilor.

Păcăleala spectacolului

Te-ai întrebat vreodată ce e cu mâncarea din farfuria ta? Ai încercat să afli din ce-i făcut scaunul pe care te-aşezi în cafenea? Ai încercat să priveşti dincolo de ecranul telefonului, al laptopului sau al televizorului?

Să facem un experiment. Încearcă să te filmezi, să faci un filmuleţ selfie. Ce faci prima dată? Dai un ochi în oglină, te aranjezi. Apoi îţi studiezi mimica, îţi compui în gând un discurs cât mai deştept şi gata: acţiune-film! Simplu. După ce s-a terminat totul, bagi un share, iar întrega planetă are acces la capodopera ta. Aşa se petrec, în mare, toate activităţile lumii de azi. Ţi se pare ceva în neregulă?

Haştag-justiţia

Un şofer beat loveşte cu maşina o tarabă care, împinsă cât colo, omoară un cetăţean. Pentru toată lumea cred că e cât se poate de limpede că vinovat e şoferul. Justiţia noastră însă l-ar investiga pe proprietarul tarabei, apoi pe ăla care i-a dat autorizaţia, ar face zeci şi sute de interogări, care mai de care mai cretine, pentru ca, în final, ori să-l acuze pe mort c-a făcut-o intenţionat, ori să claseze cauza pe motiv că „fapta nu există”. Desigur, dacă s-ar dovedi că tarabagiul e membru PSD, automat cazul ar fi înaintat către DNA care ar avea „suspiciuni rezonabile” că în spatele întregii afaceri e Dragnea care, prin puterile sale hipnotice, i-ar fi influenţat p-ăia care i-au dat tarabagiului autorizaţia deoarece de la taraba aia intenţiona să vândă carne produsă în combinatele lui fiu-său. Ar rezulta limpede că plasarea tarabei în direcţia de mers a maşinii a fost un fapt criminal gândit din timp, un complot generat de Dragnea care, prin aceasta, urmărea nu doar să vândă carne din producţia sa, ci şi să intimideze membrii #rezist cu un asasinat în plină stradă.

Moartea din farfurie

Erbicidele Monsanto(parte a Bayer) Roundup si Ranger Pro au fost dovedite oficial ca fiind cancerigene. Un tribunal San Francisco a acordat o despăgubire de 289 milioane de dolari unui fost grădinar, bolnav de cancer în stadiu terminal după ce o viaţă întreagă a utilizat erbicidele incriminate. Suplimentar, tribunalul a constatat co Monsanto a acţionat cu rea credinţă, ignorând semnalele de alarmă venite dinspre lumea ştiinţifică.

Momentul zero

Înainte ca oligofrenul naţional să scrie comunicatul ăla prostesc şi înainte să-i asmută pe porcuroraşii lui Loazărică ar fi trebuit să pornească de la premisa că jandarmii aveau de-a face cu un miting NEAUTORIZAT. În mod normal, oriunde în lume unde se petrec asemenea evenimente se intervine în forţă pentru stoparea acelui eveniment. Nu contează că un miting e paşnic sau nu. În condiţiile în care se blochează neautorizat traficul, jandarmii sunt obligaţi să elibereze locaţia, iar în cazul în care cetăţenii nu se supun, se foloseşte forţa. Acestea-s regulile.