Materii prime şi tehnologii

Există două domenii despre care nu prea se vorbeşte, dar care sunt cruciale oricărei tehnologii moderne. Indiferent cât de avansat ai fi tehnologic, până la urmă ai nevoie de câteva elemente fără de care tehnologia actuală nu poate exista. E vorba de mineralele şi gazele rare. Ei bine, acest domeniu este dominat copios de două ţări: Rusia şi China. 

De la geopolitică la tehnologie

Există un domeniu în care Rusia a fost prinsă efectiv descoperită de sancţiuni. Şi, din acest motiv, e efectiv cu fundul în baltă. Din actualul conflict puteţi fi siguri că ruşii nu vor suferi de foame sau de frig. De asemenea, nu vor avea probleme majore de logistică sau de funcţionalitate a infrastructurii. Şi nici nu vor rămâne fără arme sau muniţie, aşa cum prevedeau generălaşii de doi bani ai SUA. Şi-atunci? E vorba de domeniul tehnologiilor înalte.

Medvedev, românii şi realitatea din teren

Mă mai întreabă unul şi altul care-i opinia mea referitoare la textul lui Medvedev. Se-nţelege care text! Acum, dacă eu am tradus pe canalul propriu de Telegram câteva mesaje pe care el le-a produs pe propriu-i canal, se pare că am devenit responsabilul de serviciu pentru ceea ce spune. Mai mai că mi-aş lua rolul în serios şi l-aş urechea, doar că la kaghebeu am fost alocat în secţia acoperiţi şi n-avem voie să contactăm oficialii în funcţie. Aşa că aştept mai întâi să ies la pensie şi-apoi o să-l urechez, promit!

Estul, Vestul şi noi

Dacă vă voi întreba despre diferenţele dintre Vest - reprezentat de SUA, Europa etc. -  şi Est - în principal China şi naţiunile asiatice - aş obţine o groază de răspunsuri. Ba că democraţia, ba că „domnia legii” sau „lupta împotriva corupţiei” s.a.m.d. Indiferent de care parte ai fi, răspunsul ar fi, în majoritatea cazurilor, unul greşit, ţinând doar de o percepţie superficială. Cei care susţin că nu e democraţie în China înseamnă că nu au habar despre cum s-a trăit şi cum se trăieşte acum acolo. La fel, cei care critică inegalitatea din SUA pare că nu şi-au făcut timp să citească principiile care au dus la fondarea statului american.

Aurul rusesc şi prostia vestică

Ăștia sunt proști sau mie îmi scapă ceva? Anunță Biden că la G7 s-a hotărât să pună restricții exportului de aur al Rusiei. OK, toate bune și frumoase, doar că ceva ne dă cu virgulă. Să vă explic.

O întoarcere istorică

Fac parte dintr-o generaţie din care mulţi(poate cei mai mulţi) îşi datorează viaţa unei legislaţii anti-avort. Decreţeii - aşa ne numim noi - au fost booom-ul demografic al României, „generaţia cu cheie la gât”, crescută pe străzi şi prin cartierele comuniste. În ciuda greutăţilor perioadei, noi, decreţeii, am beneficiat de o copilărie minunată. Aveam toată libertatea din lume, bănănăiam toate colţurile oraşelor, de dimineaţa până noaptea, fără ca nimeni să se lege de noi. În copilăria noastră ne-am jucat de ajungeam să cădem laţi seara când ne întorceam acasă. Iar siguranţa pe care am avut-o în acea perioadă nu ştiu dacă se va mai atinge vreodată. Îşi mai imaginează cineva în ziua de azi că poate lăsa ţâncul de câţiva ani o zi întreagă pe stradă, cu cheia de gât? Mai ştiu copiii din ziua de azi cum e să-ţi încălzeşti singur mâncarea şi să-ţi speli vasele după masă? Asta în condiţiile în care, până pe la ora patru-cinci după amiaza, nu era nici ţipenie de adult prin cartier? Mă rog, sunt amintiri, dar nu despre asta e vorba în articolul de faţă.

BRICS

Summitul BRICS de anul acesta a dărâmat absolut toate şabloanele propagandistice menite a produce dezinformare. Am putut vedea India alături de China şi, culmea, în ciuda diferendelor dintre cele două ţări, le-am văzut vorbind aceeaşi limbă. Ceea ce trebuie înţeles este că lucrurile au mers mai departe şi se vor accelera continuu, dărâmând fără milă vechea lume. 

Ce viitor mai au NATO şi UE?

„Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei ne-a adus pe toţi împreună” - urlau din toţi bojocii instrumentele de propagandă media. Iată-ne la aproape trei luni de la începutul confruntărilor şi, pe măsură ce treburile din teren devin mai clare, opiniile membrilor care clamau „unitatea de monolit” devin din ce în ce mai nuanţate.

Marea Revoluţie Comunistă din Octombrie/Noiembrie(2022)

L-am urmărit pe Victor Davis Hanson la Tucker Carlson, iar ceea ce a spus nu are deloc rolul de a linişti pe cineva. Cnform lui Hanson, ceea ce se întâmplă în SUA este, nici mai mult nici mai puţin decât intrarea într-un setup revoluţionar, o perioadă care are ca efect schimbări profunde. Ca exemple similare, Hanson dă Revoluţia Franceză(1789) şi Revoluţia Rusă(1917). Iar ascultându-l îmi reverberează în urechi vorbele profetice „Ceea ce a început în Rusia se va încheia în America”(vezi Ivan Andreev, Sfinţii catacombelor Rusiei). 

Politicienii au intrat cu capul în nisip

În timp ce Ciolacu aberează pe tema plafonării preţului la pompă, realitatea tinde să ne dea o palmă care ne va întoarce la loc în perioada de dinainte de 1989. Personal cred că nu mai avem mult până la a fi destabilizaţi. O să înţelegeţi imediat care-i situaţia după ce veţi constata ceea ce se întâmplă. 

Ucraina şi câteva jenante probleme de corupţie globală

1 aprilie 1991. Cam ce făceaţi atunci? Unii dintre dumneavoastră probabil eraţi prea mici sau, de ce nu?, nu vă născuserăţi. Dar ceilalţi, cei care erau conştienţi ce făceau? Ei bine, din câte ţin eu minte, nu prea ne dezmeticiserăm. Eu, de exemplu, chiar dacă începusem să mă învârt, nu prea înţelegeam cum stau treburile, astfel încât încercam să-mi acopăr găurile educaţionale. Pot spune că şi ceilalţi erau cam în aceeaşi stare. Nu prea ştiam bine ce e cu întreprinderile private şi cum se organizează. 

Ultima carte

Înainte de a trece la realitatea frontului din Ucraina, vă voi aduce în atenţie câteva chestiuni neştiute de majoritatea celor care privesc din exterior războiul de la graniţele noastre. Probabil aţi auzit de Atlantic Council, o organizaţie globalistă, pui al organizaţiei-umbrelă Atlantic Treaty Association. Care Atlantic Treaty Association, între altele, are în subordinea sa ceea ce noi numim NATO. V-am făcut aceast genealogie pentru a înţelege nişte chestiuni destul de jenante.

Când timpul nu mai are răbdare

Vă spuneam la anterioara ridicare de dobândă operată de către FED(în mai) că cele 50 puncte de bază au fost de cel puţin două ori mai mici decât ar fi trebuit şi cât ar fi aşteptat analiştii economici care contează. Nu s-a întâmplat asta deoarece FED-ul se află la nivelul „raportării recordurilor la hectar”. Doar că problemele din spate nu te lasă în pace şi, până la urmă, trebuie să faci ceea ce e de făcut. Doar că, de asemenea, şi de data aceasta, creşterea e de două ori mai mică decât ar fi trebuit să fie pentru a se obţine un rezultat concret. Pentru a calma spiritele, Powell a anunţat că este previzibilă o nouă majorare de 0.75% în iulie. Va fi ea suficientă? Cu siguranţă nu, dar să ne oprim puţin pentru a studia mediul. 

Momentul despărţirii tehnologice

Ca efect al restricţiilor, CISCO a ieşit de pe piaţa rusă, iar compania prin care opera acolo este în faliment. În plus, anterior invaziei din Ucraina, CISCO a importat o grămadă de echipament în Rusia, cu speranţa că-l va vinde. Însă acum, chiar şi lichidatorii judiciari ai companiei nu au ce face cu respectivele echipamente care-s bune strict la fier vechi. Asta deoarece multe dintre ele nu operează independent, ci interconectat cu servicii cloud de peste Ocean.

BBB

O să vă spun un mic secret: se ştia încă de prin 1979 că cea de-a doua forţă a lumii contemporane, comunismul, urma să cadă. Atunci s-a luat decizia iniţială a renunţării la comunism. Ea însă nu a fost imediat pusă în aplicare. Primii paşi concreţi au fost făcuţi imediat după moartea lui Leonid Brejnev, atunci când nu s-au găsit soluţii coerente pentru înlocuirea sa. De aceea tronul de şef al URSS a fost ocupat de ex KGB-istul Iuri Andropov, cel care a condus strict pe nivel de avarie pentru doar şaisprezece luni. După ce-a dat colţul, locul i-a fost lua de Constantin Cernenko, un lider şters care, de asemenea, a apucat doar treisprezece luni de putere, „cariera” fiindu-i oprită, ca şi în cazul lui Andropov, de moarte. 

Sindromul morţii subite

„Sindromul morţii subite”, iată o denumire care devine tot mai prezentă, marcând un fenomen pe care începem să-l întâlnim la tot pasul. E uşor să spui ce-i cu fenomenul în cauză, însă e util să ne uităm în spate, pentru a înţelege ce a vrut propaganda să ne spună de la bun început. 

Return

Gata. Mi-am terminat mica mea aventură în dimineața asta pe la ora două, când am ajuns în siguranţă la (încă)reședința mea de vară. Ce să spun? Am avut parte de o aventură nebună, mergând în locuri pe care mulţi nici nu și le pot imagina în contextul actual. Poate o să vă povestesc cândva. Acum în niciun caz întrucât șocul ar fi prea mare. Am aflat câteva chestii care mă interesau, altele în continuare sunt un mister. Oricum, să vezi istoria atât de aproape nu-i un lucru de care să se bucure orice muritor. 

Nu-s dependent de adrenalină, dar momentul în care o simți pompată cu toată puterea nu-l poți uita. La fel cum e imposibil de uitat sentimentul de „nimeni pe lume” care te face să te simți cu picioarele aproape ancorate în pământ. Se întâmplă doar atunci când experimentezi la extrem, pe un drum din care nu știi dacă te întorci. Nu spun mai mult! Sunt frânt, epuizat chiar. Atât de obosit încât n-am reuşit să adorm, doar am intrat într-o agitată stare de veghe. Mi-e sete, mi-e foame, dar nu pot nici să beau şi nici să mănânc. Sunt confuz până la abulie. Probabil o să adorm într-o oră-două. Sper să nu revină furtunile acelea nebune, cu toate că prognozele nu arată grozav. 

Gata, trebuie să pun punct şi să mă refac întrucât mai am ceva trebuşoare de rezolvat. Cum ar fi, de exemplu, de recuperat una bucată maşină din Turcia. :) Mă rog, toate se rezolvă. Somn uşor!

P.S. Să-i spună cineva lui Elon că dacă nu m-ar fi împiedicat gravitaţia aş fi făcut ceva pe sateliţii ăia ai lui. Am ajuns să umblu după net mai ceva decât drogaţii după praf.

Postările incendiare ale lui Kim Dotcom

Kim Dotcom, rebelul om de afaceri pentru a cărui arestare SUA a cheltuit o avere, a avut zilele trecute o serie fulminantă de postări pe Twitter. În mare subiectele au fost atinse pe blogul meu, dar voi da în continuare traducerea tweet-urilor lui Kim Dotcom deoarece sintetizează foarte bine paradigma economică a prezentului, furnizând o imagine cât se poate de clară din care veţi putea înţelege de ce avem parte de tensiunile actuale. Tweet-urile sunt atât de clare încât nu mai e nevoie de niciun comentariu. Citiţi-le integral mai jos!

Ce-aţi făcut cu aurul?

Informaţia e mai veche, dar cred că e extrem de relevantă în contextul actual. Povestea începe din 2015, atunci când Banca Centrală a Austriei a hotărât să-şi revizuiască politica în ceea ce priveşte stocarea celor 280 de tone pe care le deţine. La data respectivă, Austria deţinea doar 50 tone de aur pe teritoriul propriu, restul fiind ţinut la Banca Angliei. 

A treia forţă

Până acum vorbeam despre polul SUA/NATO+servanţii Japonia, Australia şi Noua Zeelandă vs alianţa ruso-chineză. Doar că lumea e mai complexă de-atât şi trebuie să fii orb ca să nu observi asta. 

Micul şi mizerabilul secret al lui Polichinelle de peste Ocean

Paul Grey are o biografie extrem de bine coafată de către media americană. Un veteran de război care a vizitat Europa de Est în 2020 şi, îndrăgostit de zonă, a rămas să lupte împotriva ruşilor. Doar că geografia îi joacă feste(atât lui cât şi proştilor din media americană) întrucât omul s-a înrolat în Legiunea Străină Georgiană, corp de armată care acum luptă în Ucraina. Am menţionat asta ca să înţelegeţi cum, la un moment dat, ruşii au baza pentru ca, inclusiv, să atace Georgia. Însă nu acesta este scopul articolului. 

Pedofilii

Dacă te apuci să spui că o şleahtă de pedofili se află în spatele a tot ceea ce noi numim „scena politică”, eşti taxat imediat ca adept al „teoriei conspiraţiei”. Doar că, aşa cum v-am spus de multe ori, „teoria conspiraţiei” s-a dovedit de-a lungul timpului doar o aproximare fragilă a realităţii. O realitate de cele mai multe ori cu mult mai crâncenă decât ceea ce se credea că e o simplă „teorie”.

Venitul universal de bază

N-ar fi mai bine să nu mai muncim şi să ni se dea banii strict necesari traiului? La criza trecută a făcut furori Zeitgeist, un film în care li se spunea oamenilor că acum maşinăriile pot face singure munca, astfel încât nu mai sunt necesari oamenii în procesul de producţie. De ce să te duci la serviciu în condiţiile în care munca fizică nu mai e necesară? Şi dacă tot nu te duci la serviciu, de ce nu ţi-ar asigura statul un venit garantat astfel încât să nu mai ai treabă cu nimic? N-ar fi bine?

Despre ceea ce nu se spune

După ce „Slava Ucrainîi” a venit în România infracţionalitatea cu violenţă a crescut cu mai bine de 20%. Racheţii „refugiaţi” din Ucraina au găsit aici un teritoriu fertil în care să-şi desfăşoare activităţile infracţionale. La nivelul Ministerului de Interne există un consemn conform căruia „nicio infracţiune cu violenţă săvârşită de vreun ucrainean nu trebuie să ajungă în presă”. Astfel, indiferent de gravitatea infracţiunii, ministerul nulităţii Bode pune batista pe ţambal. Anchetele sunt discrete şi, de cele mai multe ori, ucrainenii implicaţi se aleg doar cu o mustrare părintescă, fiind probabil obligaţi să „jure pe roşu” că nu vor mai face. 

Jurnal de Stambul(2)

Ies din nou pe străzi, de data aceasta pentru a mă întâlni cu un amic. O iau pe jos, doar ăsta-i cel mai bun mod de a vedea în spate. Mă abat puţin pe la Turnul Galata şi-apoi urc voiniceşte pe Isiklal. Spre deosebire de mulţi, urăsc fojgăiala de-acolo, dar unde mai bine te poţi ascunde într-o mulţime de oameni? Experienţa are pe lâng rolul practic şi unul didactic: înţelegi cât eşti de mic şi de insignifiant. Oricine-ai fi, intrat în brownianul mecanism al străzii, devii un nimeni, un atât de inignifiant încât nici chiar tu nu mai dai doi bani pe tine.