miercuri, 18 noiembrie 2026

Mafia europeană a scos democrația în afara legii


Vă rog să mă credeți că nu-mi revin de la episodul cu imaginile din casa lui Georgescu. DIICOT-ul se dovedește a fi un cuib de infractori. Este absolut în afara oricărei norme să te apuci să răspândești imagini din casa omului. Dar deja nu mai contează că se încalcă drepturile sale de bază, nu contează că se încalcă grosolan codul penal. Nimic! Dă pe surse, pentru ca jegurile mediatice să ventileze rahatul. 

Nu știu câți dintre voi sunt conștienți de ceea ce se întâmplă. Aici nu mai avem de-a face cu un fenomen întâmplător. E vorba de un modus operandi care este impus din afară, de către ocupant. Călin Georgescu este lichidat mediatic de doi ani de zile. S-au spus despre el absolut toate aberațiile posibile și imposibile. Ciocănitoarele gen Porumbel au aruncat tone de dejecții în direcția sa. Și, cu toate acestea, nu s-a mișcat nimic dinspre așa-zisele „organe ale statului”. Păi cum să se miște în condițiile în care aceste organe nu fac altceva decât să fie slugi ale mafiei criminale multinaționale care s-a instaurat în România?

Bețivul băsescu spunea într-o declarație că trebuie să renunțăm la suveranitatea din Constituție deoarece la asta ne-am înhămat atunci când am fost de acord să intrăm în UE și NATO. Să auzi un fost președinte al României spunând una ca asta și să nu se găsească nimeni din așa-zisul stat român să-l înhațe, asta da țară. Păi aici e vorba de înaltă trădare pe față. În lege, infracțiunea de trădare e definită cât se poate de clar:

Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:
a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Vă rog să rețineți faptul că nu se vorbește despre Rusia, China sau Coreea de Nord! Ci despre „o putere sau organizație străină”. Păi dacă vii și să susții ceea ce a susținut băsescu, în conformitate cu Codul Penal, ești direct la gratii! Dar mai contează Codul Penal? Mai contează Constituția? Mai contează legile țării?

Ieri, Lucian Sârbu a adus în discuție câteva cazuri celebre din Europa. Cazul Chay Bowes e extrem de relevant: cetățean irlandez cu drepturi depline, acesta este sancționat de UE în legătură cu războiul din Ucraina. Dacă vi se pare o bagatelă, aflați că acest om nu mai are voie să vândă și să cumpere nimic(în afara unor cheltuieli de subzistență). Așadar, nu-și poate accesa banii din bancă, nu poate beneficia de proprietățile sale s.a.m.d. Motivul? Sancțiunile europene.  Alina Lipp este un alt caz celebru, care s-a manifestat chiar înainte ca UE să inventeze „sancțiunile”. Deoarece Alina Lipp că a raportat ororile pe care ucrainenii le făceau în Donbas, a fost efectiv „anulată” de statul german. Nu a mai avut acces la banii din bancă, nu a mai putut face nimic. A fost nevoită să se refugieze la Moscova pentru a nu muri de foame. La fel și familia ei! Hüseyin Doğru(cetățean german, născut în Germania!) are conturile blocate, iar până de curând i-au fost blocate inclusiv conturile soției ca efect al pozițiilor sale anti-Ucraina.  Adrien Bocquet, jurnalist francez, face parte dintre cei care se bucurau că „au fugit orcii” de pe centura Kievului. Deci nu e din tabăra anti-Ucraina. Dar a făcut o greșeală: a filmat la Bucea, înainte ca regizorii anglo-ucraineni să vină și să pună în scenă toată mizeria aia cu cadavrele mișcătoare. Și, nu doar că a filmat înainte, dar a făcut scandal spunând că el a fost la Bucea, iar ceea ce susțin limbricii de la Kiev n-a existat. Și uite-așa a fost anulat.

Față de aceste cazuri prezentate de Lucian pe pagina sa de Facebook, am un caz care ar trebui să vă pună serios pe gânduri: cel al lui Glenn Diesen, politolog și fost profesor la Universitatea din Sud-Estul Norvegiei. Este cunoscut pentru opiniile sale referitoare la erorile pe care Occidentul le face în conflictul din Ucraina și de poziția mai degrabă pro-rusă. E adevărat că, pâna la începerea ostilităților din Ucraina, a fost colaborator plătit al RT(după declarațiile sale). Ulterior începerii conflictului a continuat să ofere interviuri și să publice materiale în presa rusă. Neplătite, conform declarațiilor sale(bănuiesc că dacă ar fi mințit, detaliile ar fi ieșit la iveală). 

Ce s-a întâmplat? A fost izolat din punct de vedere profesional și social. Nu s-au luat măsuri de blocare a conturilor sale, dar presiunea continuă ajunge să te lovească. Și asta chiar dacă te poți întreține(înțeleg că doar din canalul său youtube avea venituri suficiente). Doar că inginerii sociali știu bine că nu poți rezista unei presiuni sociale constante. Motiv pentru care Glenn Diesen a cerut un an sabatic de la universitate(practică destul de frecventă în mediul universitar). Desigur, anul sabatic nu i-a fost oferit, văzându-se nevoit să demisioneze, și anunțând pe toată lumea că până la finalul acestui an se va muta din Norvegia. 

Chiar dacă, față de cazurile prezentate de Lucian acesta poate părea destul de „ușurel”, devine flagrant prin faptul că Norvegia este unul dintre „exportatorii de democrație”, influențând opinia publică din România prin intermediul fondurilor sale puse la dispoziția unor ONG-uri. Iată unul dintre motivele pentru care lichidarea mediatică violentă și anularea socială se practică pe scară în România. E o copie a ceea ce se întâmplă în Norvegia. 

Culmea, UE a ordonat CNA-ului campanii pentru „conștientizarea statutului democratic” și a așa-ziselor „valori europene”. Care valori, bre? Acelea prin care-i tai omului accesul la banii săi? Prin care nu-l mai lași să beneficieze de proprietățile sale și-i spui că are voie să-și plătească avocați, dar nu cu prea mulți bani. Cu alte cuvinte, îți dăm dreptul la avocați, dar de-ăia mai ieftini. 

Iată de ce are nevoie „democrația” europaenă de publicitate: pentru că, în realitate, nu există. La modul oficial, UE sau Norvegia nu se află în război cu Rusia. Nu e nicio stare de necesitate sau de război. Ceea ce înseamnă că n-ai absolut niciun drept să te apuci să ucizi pluralitatea ideilor.  OK, unii cred că Ucraina are dreptate, alții că rușii. Nu înțeleg care-o povestea. Faptul că tu, ca entitate, te-ai apucat să susții regimul de la Kiev, face parte din alt registru. În ciuda propagandei deșănțate care se face, cetățeanul european sau român nu a fost consultat în ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei. Dacă ar fi consultat, rezultatul ar fi dezastruos pentru cleptocrația statelor europene și a puterii transnaționale de la Bruxelles. Motiv pentru care se adoptă, pe sub masă, tot felul de pachete de ajutor. 

Și, în afara acestora, se fac  tot felul de provocări la adresa Rusiei care, în final, se pot lăsa cu declanșarea unui război. Unde, carne de tun ajunge tot bietul european de bază, care n-are nicio vină în toată afacerea asta mârșavă. 

Așadar, povestea pe care o spun abuzurile e una ceva mai simplă și deosebit de tranșantă: avem de-a face cu acțiuni absolut ilegale ale unei mafii transnaționale, care încalcă legile și dorințele legitime ale cetățenilor. Iar de bazat se bazează strict pe instituțiile cu pulan ale statelor componente. Care instituții, „uitând” legile care le reglementează activitatea, tocmai ce-au dat drumul, la liber, tiraniei. Pitiți-vă! Ascundeți-vă sub pat! Adoptați tradiționalul „mucles”. Dar nu uitați că voi urmați! Istoria ne spune limpede: după ce se termină cu ăia pe care-i știe toată lumea, teroarea se exercită asupra anonimilor, a celor simpli. 

Credeți că întâmplător la UM Digi au început un soi de „luptă împotriva dezinformării”? Aiurea! Demonii terorii absolute abia acum sunt pregătiți să intre în joc. Pentru democratură, desigur!

marți, 17 noiembrie 2026

Ce se va întâmpla la Shenzen?


Până în preziua întâlnirii trilaterale de Shenzen, fiecare parte și-a arătat mușchii. SUA a finalizat deplasarea celor trei portavioane în Golf și, din nou, are un limbaj dual în ceea ce privește fronturile sale actuale. 

duminică, 15 noiembrie 2026

Știri de la colhoz


Și-a fost nuntă la Oradia. Ce mai freamăt, ce mai distracțiune. Condiții de lux, ceva mai sus decât la Simonis. L-a rupt Bolojan, i-a arătat care-i mai tare! Ce-i drept, mireasa a fost ceva mai econoamă: rochia e evaluată pe la vreo 8000 EUR. Nu s-a dat în stambă cu ceva care să depășească zece mii. Probabil ordin de la tătuca. Dar, în rest, aceleași chestii pe care le-am văzut la „deplorabilii” de la PeSeDeu.

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Afacerea Nvidia - câteva precizări necesare

Sunt bombardat de o puzderie de clipuri făcute cu AI-ul despre situația amoroasă a lui Jensen Huang. Unele chiar amuzante. Imaginea care însoțește articolul de față este una preluată dintr-un astfel de clip. Mai e unul gen  Gangnam Style, care reproduce scena dansului din garaj, cu Musk îmbrăcat într-un costum verde. Cool! Meme-urile explodează, toată lumea râde, toată lumea se distrează. Dar Jensen Huang nu mai e. Și-a dat demisia. Asta după ce i s-a descoperit o a doua amantă, de data aceasta în companie. 

vineri, 13 noiembrie 2026

Yalta 2.0: de ce Rusia, SUA și China trebuie să convină asupra unor noi reguli pentru ordinea mondială


V-am tradus mai jos un articol recent de-al economistului Sergei Glaziev, preluat din cotidianul economic Vedomosti. Glaziev este una dintre eminențele cenușii reale ale Kremlinului și arhitectul al sistemului financiar-economic al Rusiei care s-a dovedit a fi rezilient în condiții considerate imposibile de oricine în perioada premergătoare conflictului din Ucraina. 

joi, 12 noiembrie 2026

Europa și economia ei


Hai să fim verzi, așa că vom începe din Franța. Ați auzit de „Proiectul Carbon”, mai precis „gigafabrica” de panouri solare de la Fos-sur-Mer(lângă Marsilia)? A fost considerat simbolul suveranității franceze în domeniul energiei verzi. Cu toate acestea, cred că nu știți povestea!

1.5 miliarde de euro investiție inițială, 45 de hectare dimensiunea facilității și o producție anuală de 10 milioane de panouri solare. Proiectul aducea 3000 de locuri de muncă directe, având un impact deosebit asupra zonei. Totul minunat. Doar că „simbolul” a murit înainte de ridicarea sediului. Chiar dacă se obținuseră autorizațiile de construcție, compania a anunțat brutal abandonul definitiv al proiectului. 

Cum e totuși posibil ca un astfel de proiect să se prăbușească într-un mod atât de banal, prin retragerea investitorilor? Totuși, Europa este „farul călăuzitor” în domeniul așa-ziselor „energii verzi”. Proiectul de la Fos-sur-Mer era coloana vertebrală a „decarbonizării” Hexagonului. De ce s-a prăbușit? 

Aparent a fost vorba de un vid legislativ care ar fi trebuit să oblige cumpărătorii de panouri fotovoltaice din UE să cumpere doar produse europene. Adică să blocheze orice import. Culmea, un astfel de act nu s-a dat din cauză că, în final, ar fi condus la ... oprirea adopției panourilor solare întrucât mai e un element care trebuie luat în calcul.

Un modul fotovoltaic produs în Europa costă cam 25,5-40 de cenți pe watt, în timp ce un panou similar livrat de China în Europa se vinde cu doar 8-12 cenți pe watt!!! E vorba de un preț de vânzare de trei-patru ori mai mic decât cel de producție în Europa. UE acuză China de subvenționare a producției ceea ce e absolut aberant întrucât nimeni pe lumea asta nu poate subvenționa un produs astfel încât să se vândă de trei-patru ori mai ieftin. E ilogic. Însă adevărul e dezarmant.

Ceea ce se petrece cu prețurile panourilor fotovoltaice chinezești este, într-adevăr dramatic. Da, chinezii au ajuns să vândă panourile solare sub prețul de producție. Doar că acesta este un efect nu al subvențiilor statului - care nu mai există și care oricum nu ar avea cum să susțină astfel de aberații - ci al hiperconcurenței. Fabricile de panouri solare din China s-au dezvoltat sub impulsul imobiliarelor în creștere. Când piața imobiliară de-acolo s-a prăbușit, producătorii s-au trezit cu o capacitate imensă de producție(care ar acoperi de două ori cererea mondială) și cu stocuri pe măsură. Motiv pentru care a început un război al prețurilor. Iar prețurile au scăzut sub cele de producție deoarece atunci când ai o astfel de situație lupți pentru cash-flow în speranța că celălalt se va sufoca primul, iar tu vei recupera după ce se va rarefia piața. 

Ce-avem aici? Vă spun eu, e vorba de ceva ce îi face să tremure pe occidentali. Nu, nu e subvenția guvernului chinez, nu-i o tactică mârșavă, ci are un nume inventat tot de Occident. Îi spune capitalism pur, concurență atroce, performanță, lupta pentru cota de piață. Ceea ce prin Occident nu prea mai întâlnești. 

Cu toate acestea, punând prețurile reale pe masă, vom constata că și dacă ar fi să se elimine pierderile chinezilor, prețul lor de vânzare ar crește pe la 12-14 cenți per watt, adică tot de două ori sub cel de producție din Europa. Iar aici problema e majoră. 

Energia fotovoltaică a fost descoperită în Germania, astfel încât țara e logic să-și asume un rol primar în această industrie. Astfel, SolarWorld era un nume. A căzut dramatic în 2017, când a intrat în insolvență. S-au găsit până la urmă niște investitori din Qatar care s-o salveze, dar în 2018 a intrat definitiv în faliment. Motivul? Model de business învechit și costuri fixe mari. 

Dar de Meyer Burger ați auzit? Inițial un producător de de echipamente și utilaje de înaltă precizie pentru industria solară(fabricau cele mai bune mașini de tăiat și procesat celule din lume), convertit la producător de celule solare deoarece piața de utilaje se mutase în Asia! În Europa au mizat pe panouri de înaltă performanță, dar când au văzut că situația e abruptă, au căutat salvarea în SUA. Aiurea! În iunie 2025, filiala din Germania a depus cererea de faliment, iar liniile de producție din SUA au fost oprite. 

E deja un leitmotiv. Toate aceste companii au încercat imposibilul: să facă producție competitivă de masă într-o regiune cu costuri ridicate(energia, birocrația și forța de muncă din Europa), concurând cu o piață hiper-competitivă și hiper-optimizată precum cea chineză. E imposibil, iar ceea ce v-am povestit până e doar cântecul de lebădă a ceea ce urmează(și pe care v-o tot povestesc de mult timp).

Industria auto e și ea una tot de masă. Iar faptul că producătorii iconici de automobile sunt situați în Europa poate părea până de curând o redută mult prea greu de cucerit. Aiurea! Dezintegrarea se vede deja la lumina zilei. Volkswagen s-a confruntat cu o înjumătățire a profitului, compania fiind nevoită să facă concedieri masive(100 000 de oameni). BMW și-a dus estimările pentru marja operațională din sectorul auto la niveluri infime, cuprinse între -0,5% și 0,5%. Mercedes-Benz s-a trezit că piața de lux din China - pe care o domina - a fost cucerită de producătorii locali, iar agențiile internaționale de rating au retrogradat perspectivele producătorului, subliniind că marjele operaționale și fluxurile de numerar s-au redus sever față de anii anteriori. E chin și jale.

În Franța, Stellantis a fost adusă aproape de faliment de un manager tembel, care-a tras strict pentru salariul său, ducând producătorul celor mai „emoționale”  mașini direct în gard. Supraviețuirea grupului vine din participația minoritară la Leapmotor, producător chinez care a și început să preia din fabricile Stellantis din Europa(de exemplu pe cea din Polonia).

Doar că BYD a vândut peste 23.000 de vehicule în Germania în 2025, ceea ce corespunde unei creșteri de șapte ori față de anul precedent, iar în noiembrie anul trecut, înmatriculările lunare în Germania au crescut cu 834% față de anul precedent. Mărcile chinezești reprezintă deja 11% din vânzările de mașini noi în întreaga Europă, iar în segmentul vehiculelor hibride plug-in, din trei vândute, una e chinezească. Iar aproape încă una e ori coreeană, ori japoneză. Cum e posibil așa ceva?

Să vă mai spun ceva, legat de bateriilșe care electrifică noile mașini. Bloomberg remarcă faptul că pentru aceeași baterie, cea chinezească costă cam 84 de dolari pe kWh, în timp ce cea europeană e cu 56% mai scumpă. Motivul nu-s subvențiile chinezești, așa cum arată cu degetul nulitățile de la Bruxelles, ci realitate că 70% din costul bateriilor vine din materii prime. Și-aici avem un exemplu clasic: peste 90% din rafinarea grafitului anodic global controlat de China. V-aș putea da și alte exemple, dar n-am avea nici spațiu și nici voi răbdare să le derulați până la capăt. 

Ce se întâmplă? Pe măsură ce Europa se centralizează devenind din ce în ce mai socialistă, nu mai ascultă vocile disperate de la bază care arată dezastrul în care ne cufundăm. La vârf, specialiștii în nimic știu perfect normele și normulițele care au ajuns să reglementeze inclusiv curbura bananei. Așa s-a ajuns la cea mai cretină construcție posibilă, în care prostia s-a cristalizat la vârf, condamnând baza la sărăcie. Cu o asemenea conducere nu e de mirare sărăcirea zilnică a cetățeanului european, scăderea constantă a nivelului de trai și îngroparea din ce în ce mai mult în cenușiu. 

Culmea, la nivel de statistici, totul e beton. De exemplu, statistic, un neamț trăiește mai bine acum decât în anii 90, doar că statistica nu spune toată povestea. De exemplu, comparând mașinile de spălat de azi cu cele de acum 30 de ani, acestea sunt de 3 ori mai ieftine, dar au o durată de viață de 6-7 ori mai mică. O mașină cumpărată în anii 80-90 funcționează acum fără probleme și fară vizite dese la service, în timp ce una de azi mai ai puțin și iei service-ul după tine. 

În epoca de dinainte de UE, în special în anii '70–'90, Germania avea un model clar: un singur venit mediu într-o familie permitea plata unei locuințe, creșterea a doi copii, o mașină fiabilă, concedii anuale și o bătrânețe liniștită.

Astăzi, chiar dacă pe hârtie germanul are acces la tehnologie infinit mai avansată, costurile fixe obligatorii și nesiguranța viitorului fac ca nivelul de trai real - înțeles ca liniște financiară și durabilitate - să fie puternic inferior celui din generația anterioară. Iar ceea ce vă spun aici nu e valabil doar pentru Germania, ci pentru toți membrii UE!

Chestiunea deranjantă e că ceea ce vedem acum am mai văzut-o acum 40 de ani în Estul Europei, înainte de 1989. Aceeași prăbușire, aceeași criză a energiei, a aprovizionării, dar, mai ales, aceeași lipsă de sens. Asta e Europa de azi. Cei care cred că se mai poate vindeca sunt copii. Europa e într-o cădere iremediabilă, iar noi, din păcate, nu ne vom trezi nici măcar atunci când vom ajunge pe fundul gropii. Priviți lumea așa cum e, nu cum vi se spune că e!

miercuri, 11 noiembrie 2026

AI de budoar


Există un mare scandal în SUA, legat de amantlâcul dintre Jensen Huang, șef al Nvidia, și Alice Huang, bănuită că ar fi un spion al Chinei, strecurat în așternuturile șefului celei mai importante companii pentru AI-ul american. OK, treaba e una de cancan, dar media occidentală i-a dat o valoare atât de mare încât a reușit prăbușirea acțiunilor Nvidia la bursă. Iată de ce am decis ca azi să vă prezint povestea reală, așa cum rezultă din ceea ce există concret la ora actuală, nu poveștile de budoar răspândite de niște securiști americani proști.

marți, 10 noiembrie 2026

Analiza rezultatelor financiare ale principalelor companii americane


Evoluția bursei americane, demnă de celebrele „montagnes russes”, pare o poveste despre dimensiunea irațională a ființei. Însă nu e nici pe departe așa, treburile fiind, în realitate, mai grave de-atât! În timp ce toată lumea așteaptă spargerea bulei AI, „datele pieței” contrazic pesimiștii, aruncându-le în schimb coroane de laur optimiștilor(adică tâmpiților). Chiar dacă pot părea dur, îmi voi justifica opiniile dure în cele ce urmează, pe baza datelor financiare recent publicate. 

vineri, 6 noiembrie 2026

Care e „manualul” utilizat în cazul ideilor rebele?


Una dintre cele mai eficiente metode de interzicere a unei idei este aceea de compromitere. Sforarii din toate vremurile s-au folosit de ea, dar de dus la apogeu au dus-o teoreticienii Școlii de la Frankfurt, sociologi ca Pierre Bourdieu sau politologi precum Cass Sunstein. Atunci când ai toată puterea în mâini, e simplu să interzici. Doar că istoria ne-a arătat de atâtea ori că interzicerea fățișă creează frustrări care, la un moment dat, s-ar putea să te dărâme. Indiferent cât de puternic ai fi. 

miercuri, 4 noiembrie 2026

Trump pierde alegerile. Care sunt consecințele


Pierderea alegerilor de către Trump era previzibilă. De altfel, cei care mă citesc știu bine că am prevăzut catastrofa sa electorală încă de pe vremea când se juca la modul imbecil cu taxele vamale. Sau, mai recent, la aventura iraniană. Am explicat de fiecare dată că sunt jocuri absolut cretine care vor avea consecințe nefaste. Și asta se vede. Începerea conflictului cu Iranul a fost picătura care a umplut paharul. Pur și simplu, n-ai cum să fii atât de prost și să nu înțelegi că te arunci în mocirlă. Trump fix așa a fost!

marți, 3 noiembrie 2026

Cum ai devenit bolșevic?


Am publicat aseară pe DDWall un articol referitor la evenimentul lui Simonis de la Timișoara, atrăgând atenția că e un non-subiect cu iz marxisto-bolșevic. Din reacțiile care mi-au venit mi-am dat seama cât de prost e omul de rând. A luat-o peste bot cu propaganda și se lasă prostit în continuare. Înțeleg că atunci când câștigi câțiva firfirei pe lună, meniul de 500 EUR ți se pare de pe altă planetă, dar de-aici și până la a te apuca să preiei șabloanele propagandei și a nu observa că ești folosit la modul prostesc e cu totul altceva.

luni, 2 noiembrie 2026

Din nou România, dacă se trezește, se trezește ultima!


Pe zi ce trece se constată că lovitura de stat din Polonia e instrumentată de Germania. Ultimele zvonuri de-acolo subliniază că nemții sunt disperați să pună mâna pe conducta Yamal pentru a face rost de gaz rusesc. Cu o umplere minimă a depozitelor de gaze - sub cea legală - Germania riscă să dârdâie rău de frig în această iarnă. Chiar mai rău decât Ucraina!

duminică, 1 noiembrie 2026

Polonia pe înțelesul tuturor sau de ce lovitura de stat este arma forte a Uniunii Europene


Cei care cred că ceea ce se întâmplă în Polonia este ceva apărut peste noapte, se înșeală amarnic. E o bubă veche, care supurează de mult timp, iar acum, cu pro-ioropienii lui Tusk la putere, riscă să se transforme într-un cancer galopant pentru societatea poloneză. 

sâmbătă, 31 octombrie 2026

Manifestul disperării poporului


După motivarea devastatoare a Tribunalului București, s-a inventat la Curtea de Apel o „Onorată Instanță” gen „Trăiț!”, care l-a băgat în continuare la bulău pe Georgescu. De ce? Că așa a zis to'arșu porcutor, nu e clar? Probabil a „observat” el clar, ca într-o iluminare întunericită, că Georgescu se gândește să înfăptuiască infracțiunile din Codul Penal, una după cealaltă, astfel încât e mai bine să stea încă 30 de zile la răcoare, cu drept de plimbare prin fața retardaților și-a retardatelor din presă care să-i pună întrebări cretine gen „De ce-ați vrut, domnule Georgescu, să distrugeți bunătate de echipament de ascultare al statului român?”. Și, pentru abuzul ăsta, Georgescu ar trebui să zică mulțumesc întrucât altfel, dacă o mai face „p-al dreacu”, i-l aduc pe Marian Ceaușescu la ușa celulei să-i interpreteze live-uri cu „Borfașule, dă bă TikToku înapoi”.

miercuri, 28 octombrie 2026

Cronica evenimentelor para(a)normale


De la teroristul în șlapi și lovitura de stat pe motiv de ruși nu s-a mai văzut un eveniment mai penibilo-flatulent așa cum a fost cel de ieri. E vorba, desigur, despre „sabotajul rusesc”. Un eveniment mai împopoțonat decât Capra cu care se merge de Anul Nou.

marți, 27 octombrie 2026

Serbia și tineretul


În Serbia au câștigat studenții. Adică tinerii. Adică, tradus, aceeași gașcă de maimuțoi bătrâni și impotenți care trag hățurile lumii și pe care-i numim, generic, globaliști. Ei fiind, în realitate, niște marxiști bășinoși care-au refurbish-at doctrina idioților în ceea ce numim azi progresism. 

luni, 26 octombrie 2026

Propunerea Valorii Sociale și apusul Occidentului


Societățile în care trăim pot fi înțelese privind dintr-un dintr-un unghi diferit și mult mai simplu decât ne-am fi imaginat. Anumite elemente pe care le percepeți, dar pe care nu prea vi le puteți explica își găsesc logica prin intermediul strategiei pe care o voi explica în articolul curent. Veți înțelege imediat cât de simplu este totul. 

vineri, 23 octombrie 2026

Trecerea la bolșevism s-a produs deja

Așadar, DIICOT i-a deschis dosar penal lui Călin Georgescu pentru că ar fi angajat un om ca să-i scaneze casa în căutarea de dispozitive de ascultare instalate de canaliile lor în timpul percheziției. Ei susțin că Georgescu ar fi vrut să distrugă acele dispozitive. De-aici pornim și de-aici a pornit inclusiv eroarea mea din articolul de azi.

joi, 22 octombrie 2026

Tu știi în ce lume te afli?


Înțeleg că propaganda își turează motoarele, că pe aici încă se mai lansează petarde urât mirositoare, dar realitățile din jur ne arată că lumea a luat-o deja la vale. Sunt chestiuni pe care oamenii nu le înțeleg și care sunt atât de radicale încât politicienilor le este frică să le privească în față. 

marți, 20 octombrie 2026

Doar circ și trădare


Azi e ziua în care se numește „Guvernul Panaramă”. Că ce poate urma în România, la modul logic, după un guvern catastrofă? Argoul „panaramă” cred că ilustrează cel mai bine ceea ce urmează să vedem. E adevărat, faptul că programul de guvernare n-a mai fost făcut cu AI-ul, că nu-i vom mai vedea pe Bolojan, Miruță, Țoiu sau țața aia de la Mediu, sunt elemente pozitive. Dar treburile se opresc aici.

luni, 19 octombrie 2026

Despre cât de mult ne-am „dezvoltat”


Tot auzi diverse denumiri și te-apuci să crezi că, automat, sunt adevărate. Nu doar că le crezi adevărate, dar, prin repetare continuă, ajung să devină axiome, universal valabile fără nicio necesitate de a fi demonstrate. În asta constă propaganda.

duminică, 18 octombrie 2026

Totul e înșelăciune!


Se mai întâmplă să mai fie lovite diverse nave de drone marine sau să intre în mine, că încă nu e clar. Partea fabuloasă e că toată suflarea gurnalistică de prin televiziuni se dă la unison cu curul de pământ: erau rusești. Inclusiv drona aia din Portul Constanța ar fi fost capabili să spună că e rusească în condițiile în care n-ar fi apărut poze cu ea. Și dacă ar fi explodat unde trebuie, cu siguranță că nu mai apăreau poze!

sâmbătă, 17 octombrie 2026

Cum transformăm România?


În articolul trecut v-am vorbit despre mecanismul mental care ne blochează ca popor. „Lumina vine de la Răsărit” e un slogan la fel de aberant ca și cel de azi care pretinde că „lumina vine de la Apus”. Cu diferența că cel de azi este penibil inclusiv din punct de vedere logic. Nu mai vorbesc de realitatea obiectivă care se vede de la o poștă.

joi, 15 octombrie 2026

De ce arată România așa?


Am stat mult să mă gândesc dacă merită pornită acum o astfel de dezbatere. De fapt, sincer să fiu, nici măcar nu e o dezbatere. E pur și simplu un punct de vedere abrupt pe care îmi propun să-l spun apăsat, astfel încât să nu rămână loc de echivocuri. Este o distilare a ceea ce am înțeles din mine și din noi, un soi de radiografie necesară, menită a arăta limpede miezul tumorii. 

marți, 13 octombrie 2026

Marele patri(h)ot Iuliu Maniu


În articolul de ieri s-a strecurat o eroare, anume că Iuliu Maniu a fost împușcat. Mă rog, am vrut să spun omorât, a ieșit împușcat. Și, cum am avut o zi complicată, nu mi-am găsit răgazul să intervin pe text pentru a-l corecta.

luni, 12 octombrie 2026

Excesul geopolitic românesc e din nou la un nivel extrem


Există numeroase momente în istoria noastră în care ne-am dovedit extremiști din punct de vedere geopolitici. De fiecare dată ne-am făcut calcule geopolitice fără să ne înțelegem rolul real și ignorând realitățile. Exemplul celui de-al Doilea Război Mondial este unul relevant. Am intrat într-o alianță militară cu Germania - cea responsabilă pentru sfârtecarea țării - și am mers cu ei într-un război de agresiune împotriva URSS. Dacă ne-am fi limitat la Basarabia, treaba ar fi fost perfect justificată din punct de vedere istoric și geopolitic. Însă noi am depășit absolut aberant granițele naturale, mergând într-o aventură fără sens(pentru noi) alături de Germania. Ceea ce e cert este că, după Război, am recâștigat Transilvania, dar am pierdut atât Basarabia, cât și Bucovina de Nord. 

duminică, 11 octombrie 2026

Marș la Moscova - câteva explicații necesare


Acum două zile am publicat pe DDWall o analiză referitoare la veniturile rușilor vs cele ale nemților. Așa cum mă așteptam, idioții „Marș în Rusia” au început să se latre și să se târâie cu fundul de pământ de parcă ar fi fost cuprinși de spasme. Proști fiind, era cât se poate de logic să se manifeste astfel, deci, din punctul meu de vedere nu a fost absolut nicio surpriză. În fapt, acest tip de idioți reacționează violent atunci când sunt loviți cu cifre. Și, instantaneu, se apucă să încerce să găsească cifre care să le justifice imbecilitatea.

sâmbătă, 10 octombrie 2026

Complicații


Contractul pentru motorină semnat între SUA și Rusia i-a lăsat pe cei mai mulți cu gura căscată. Aici nu e vorba de o impresie sau de ceea ce se vede. E vorba strict de contract și de implicațiile pe care le are pe toate planurile. Chestiunile nu sunt atât de simple pe cât par și tocmai aici vreau să insist.

vineri, 9 octombrie 2026

Cea mai mare provocare a istoriei e după colț


Citiți articole despre năzdrăvăniile făcute de algoritmii de inteligență artificială și despre tot soiul de interpretări SF. Ideea e că acele interpretări SF sunt simple bagatele față de ceea ce se petrece în realitate. Și o să vă explic imediat de ce. Vă garantez că veți înțelege cât de mare este provocarea.

În timp ce unii citesc povești eu mă uit la lucruri concrete. De exemplu, dacă ați sta să studiați modul în care a fost atacat Hugging Face de către OpenAI, ați înțelege cum întreaga operațiune s-a făcut de două generații diferite de agenți. Generația inițială lăsase mesaje care apoi au fost preluate de generația a doua. Atacul nu s-a făcuut pentru că ar exista o „conștiință ascunsă”, ci a fost o consecință a tehnicii de antrenament: există scenarii de antrenare a modelelor LLM î care li se dau inclusiv task-uri imposibile, pentru a se studia modul în care răspund la astfel de probleme. 

De exemplu, îi dai unui model un scenariu de genul: „un iepure este într-o cușcă metalică solidă, ancorată într-o placă de beton. La 20 de metri e un câmp de morcovi. Gaseste modul in care iepurele poate mânca morcovi doar prin puterile sale”. Răspunsul e că e imposibil. Când nu i-am spus că iepurașul poate trebuie să facă asta prin propriile-i puteri, Gemini mi-a făcut o simulare în care eu trebuie să eliberez iepurașul, apăsând pe anumite butoane.

Ei bine, în cazul OpenAI, provocarea imposibilă dată modelului aflat în testare a fost aceea de a accesa internetul dintr-un mediu izolat(sandbox). Teoretic nu era posibil. Doar că modelele de generația 1 au găsit câteva vulnerabilități pe care le-au notat într-o zonă internă(Artifactory), iar noile generații au citit experiența lor și au continuat să investigheze modul în care pot evada. Asta deoarece, înainte de a spune că e imposibil, modelul trebuie să epuizeze toate variantele. De-aici înainte istoria e cunoscută: agenții au reușit să evadeze și au făcut prăpăd la Hugging Face.

Ați putea spune că e fabulos ceea ce s-a întâmplat, dar nu e nici pe departe așa. În timp ce jurnaliștii sau opinioniștii de ocazie tot scot povești prăfuite de la naftalină, cărora le dau „aparență adevărată” - și de la care cei care au habar de tehnologie izbucnesc în râs - treburile cu adevărat spectaculoase se petrec în știrile absolut nespectaculoase. De exemplu, ce poate fi sexy în infirmarea conjecturii lui Borsuk sau a conjecturii Ibragimov–Iosifescu? Sau în verificarea și formalizarea completă a Marii Teoreme a lui Fermat? Câh, asta-i matematică, pe cine interesează?

Când am auzit însă de progresele majore obținute prin intermediul AI-ului în domeniul Ipotezei Riemann am început să-mi pun probleme adânci. Asta pentru că povestea are legătură cu distribuția numerelor prime. Și, din nou, veți spune că acestea sunt chestiuni matematice avansate care n-au treabă cu prețul carburantului sau cu al pâinii. 

Și tocmai aici e problema. Credeți că investește cineva bani aiurea pentru a demonstra că un neamț ciudat care a trăit în secolul XIX are sau nu dreptate? Ca să înțelegeți despre ce e vorba, vă voi în cazul în care se demonstrează că Ipoteza Riemann e falsă, tot ceea ce înseamnă criptografie contemporană pică. Și dacă pică, asta oferă o cale excepțională atacatorilor de a profita de toate bunătățile internetului. Adică tot ceea ce înseamnă bază de date, serviciu de încredere și chiar contul tău din bancă. O întreagă secțiune pe care s-a bazat securitatea mondială este aruncată la gunoi!

Asta nu influențează prețul pâinii sau al petrolului ci ABSOLUT TOT. Inclusiv salariul sau pensia ta nu vor mai putea  fi virate în condiții de siguranță. Nu e SF, nu e cu terminatori, e cu niște băieți puțin mai isteți decât restul lumii care, discret, pot profita de niște breșe masive de securitate. 

Ce-au discutat Trump și Xi Jimping în ceea ce privește securitatea informatică n-avem cum să știm atâta vreme cât nu am fost acolo. Întrebarea însă e alta: ce ar avea de discutat un ramolit din SUA cu un politruc chinez într-un domeniu atât de tehnic? Trump are în IT exact aceleași competențe pe care le are cotoiul meu. Și Xi e tot pe-acolo. Faptul că o astfel de temă a ajuns subiect de discuție la un nivel atât de înalt înseamnă că toți s-au scăpat în pantaloni. Oare dacă v-aș spune că o astfel de breșă descoperită prematur mi-ar permite să lansez o rachetă nucleară.

Și, după ocolul acesta prin matematici, e timpul să coborâm pe pământ unde descoperim chestii mai apropiate de înțelegerea publică. Ați auzit de Photosuite.app? Probabil nu, dacă nu sunteți implicați în procesarea imaginilor. Este o clonă Adobe Photoshop creată prin „vibe coding”(adică îi spui modelului AI să-ți facă un program și el ți-l face). AutoShop e o altă clonă Photoshop. Clonele de Illustrator, de asemenea explodează. Ca și suitele de editare a pdf-urilor sau editoarele video. Toate gratuit, cu sursele publicate pe github. V-aș putea înșira multe alte clone, dar tâlcul e altul. Un model de business se prăbușește.

Care e diferența dintre aceste clone și software-urile originale de la Adobe? Funcțional nu e mare. Dar la capitolul costuri e vorba de zeci sau sute de dolari pe lună în subscripții. La ora actuală nu mai poți cumpăra un Photoshop fără o subscripție la serviciul lor cloud. Unele funcții ale produselor Adobe sunt dependente de procesarea în cloud. Să vă spun că Autoshop îmbină funcțiile clasice ale Photoshop cu modelele Gemini/Stable Diffusion pentru funcții de tip Generative Fill, făcute complet gratuit pe propriul calculator? Practic un întreg model de business zboară!

Modelul „subscription” este cel care a impulsionat companiile tech în umflarea bursei americane. Dacă până acum un user nu se simțea bine dacă nu se afla în fața unei interfețe gen Photoshop, acum nu mai poate acuza „blocajul”. Iar compania va fi fericită ca pentru departamentul de marketing să nu mai plătească subscripții aberante la Adobe pentru un simplu fill într-o imagine.

Nu se oprește aici. Am spus-o de mai multe ori: nu înțeleg de ce s-ar folosi într-o companie, pentru editarea textelor, altceva în afara unui editor markdown banal. 90% din funcțiile folosite zilnic sunt acolo. Fără complicații, fără bătăi de cap. Userul însă se blochează că nu e atât de „prietenoasă interfața”. De parcă ar fi vorba de prietenii, nu de scris trei rânduri banale, de genul „Prin prezenta se adeverește că ...”. Ok, se va rezolva și asta. Când chinezii de la KingSoft(acum VPS Office) au replicat office-ul la ivel de buton, am păcălit mulți useri să-l folosească, jurându-se că au Word-ul sau Excel-ul. Aiurea, era un chinezism. Astfel de jucării vor exploda, detonând fundamentul de business al giganților. 

Aici nu mai e vorba de matematică, de teoreme necunoscute sau de ipoteze exotice. E un flux care, treptat, se va stinge: fără subscripții, marii giganți nu-și vor mai putea finanța business-ul cu AI și, uite-așa, treburile se vor cerne. Cine spunea că avem de-a face cu o creștere fără sfârșit? Dar cine ne va spune cum va arăta bursa, bugetul SUA sau economia mondială după ce acest model se va face simțit în venituri? 

Hmm, cam multe provocări pentru a nu observa că ibtrăm într-un scenariu „dacă nu A atunci B”. Unde A e înfiorător, iar B de coșmar.

joi, 8 octombrie 2026

Puterea tenebrelor(2)


Dacă în episodul trecut v-am vorbit despre ceea ce înseamnă ideologia actuală care înarmează „Puterea tenebrelor”, azi vom vorbi despre moartea ei. Sau, ca să nu fiu foarte optimist, despre provocarea căreia trebuie să-i facă față. 

marți, 6 octombrie 2026

Puterea tenebrelor(1)


8 iulie 1853 a fost o dată crucială în istoria Japoniei. În acea zi, Golful Edo au ancorat  patru nave militare înfricoșătoare, pe care japonezii le-au botezat Kurofune, în traducere „Navele negre”. Nimeni nu mai făcuse până atunci așa ceva întrucât singurul port unde aveau dreptul străinii să ancoreze era Nagasaki. 

vineri, 2 octombrie 2026

HAOS


Rusia a dezactivat sistemul electric al Kievului. De atacat atacă cu drone Geran de generație nouă, dezvoltate acum inclusiv pentru a distruge stâlpii liniilor de înaltă tensiune. De fapt, marea facilitate a acestor drone de generație nouă este capacitatea de a fi programate pentru anumite ținte, fără a mai avea, obligatoriu, nevoie de orientare prin satelit. În ultima parte a călătoriei identifică ceea ce au de distrus și distrug.

Podul de peste Nipru din sudul Kievului((Pivdennyi Mist) este cel responsabil cu 90% din transportul dintre cele două maluri. A fost atacat tot cu Geran de nouă generație, în zona de susținere structurală. Nu s-a dărâmat, dar a devenit nesigur, circulația pe el fiind oprită. 

Culmea, de când a început atacul masiv asupra Ucrainei nazificate, Rusia de fapt economisește resurse, din punct de vedere militar. Asta în condițiile dezastrelor structurale pe care le provoacă acolo. Sunt deja două luni de când atacurile se succes continuu dezactivând elemente esențiale de infrastructură. După ce Ucraina a atacat diverse puncte comercial-industrial-energetice ale Rusiei, s-a deschis cutia Pandorei. Ucraina nu mai are nicio rafinărie în picioare, nu mai are niciun combinat de prelucrare a metalelor, nu mai are centrale electrice sau termice de capacitate mare, nu mai are centre de date, nu mai are infrastructură logistică și comercială. Mă rog, acestea nu sunt distruse în proporție de 100%, dar Rusia dărâmă continuu. Și, pe zi ce trece, se mai stinge câte o zonă.

Doar propaganda nu poate fi oprită. Pe-aici mijloacele de informare în masă continuă mâncatul de rahat pe tema „Ucraina câștigă”. Asta în timp ce orice om normal vede că pierde. Zilele trecute toată propaganda urla că Putin a declanșat mobilizarea. Un fake news promovat cu o obstinație bolnăvicioasă deoarece aceasta ar justifica teza absolut falsă referitoare la așa-zisele „pierderi masive” ale Rusiei. Pierderi masive sunt, dar în Ucraina: peste 2 milioane de oameni conform estimărilor independente.

Putin, în decretul dat, nu a făcut nicio mobilizare, ci a mărit efectivele armatei. Operațiune pe care-o tot face de la începutul conflictului. Poate vă întrebați de ce? Simplu: pentru că știe că Operațiunea Specială din Ucraina este doar vârful aisbergului în ceea ce privește agresiunea Occidentului asupra Rusiei. E doar începutul și acesta este motivul esențial pentru care armata Rusiei a crescut numeric, de la 1.01 milioane de soldați în 2022 la 2.44 milioane în prezent. Iar tema propagandei e desființată de logică: dacă efectivele armatei ruse cresc, asta n-are cum să însemne că acea armată a pierdut masiv soldați, că n-ai mai avea de unde să adaugi oameni. Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina e răsturnat de propagandă și prezentat a fi o problemă a Rusiei. Care, în realitate, are pierderi marginale. 

Dar, de fapt, care-i treaba? Așa cum am văzut de-a lungul timpului, în acest conflict Occidentul a fost cel care a tot ridicat miza. Prima dată au spus că dau doar echipamente defensive, după care au tot eliberat echipamente din ce în ce mai ofensive. Culmea, mizau pe faptul că „broasca va fi fiartă în apa care se încălzește doar cu un grad pe oră”. Doar că s-au trezit că, în loc să fiarbă apa în balta Rusiei, au fost păcăliți, încălzind-o pe cea în care stau ei. 

OK, Rusia a suferit și ea lovituri, umilințe, momente complexe s.a.m.d. Dar totul a venit la pachet cu beneficii economice de necontestat. Economia Rusiei s-a ridicat precum o rachetă, ajungând la al patrulea PIB al lumii(PPP). Ca idee, din 2022 și până acum Rusia și-a dublat PIB-ul ceea ce e o performanță de necontestat. Iar ponderea sa în economia mondială a crescut cu 0.31 procente. Ceilalți? SUA a încetinit vizibil, ponderea sa în economia globală scăzând cu aproximativ 1.5%. Dacă în 2022 era cu doar 4 trilioane în spatele Chinei, acum este cu 12 trilioane $. Abia mai vede liderul! Uniunea Europeană în întregul său a scăzut cu 2 procente ca pondere în economia mondială. Și e doar începutul! Toată lumea se întreabă dacă a meritat efortul?

Până la începutul acestui an părea că infama alianță a Occidentului mai are suflu. Doar că, din august, treburile s-au încrâncenat. Loviturile decisive - și continue! - ale Rusiei conduc spre o prăbușire a Ucrainei. Asta o vede toată lumea. În afara UE, desigur, care cară bani pentru Ucraina trăind cu speranța că „poate-poate”.

Spuneam la început că Rusia economisește în actualul atac. De ce? Pentru că și-au dezvoltat tehnologia  militară în direcția eficacității ultra-ieftine. Loviturile sale se dau cu arme ieftine, dar tenebros de eficiente. Culmea, în paralel își dezvoltă tehnica. Acum caută să ajungă la un hibrid „dronă-rachetă de croazieră”, ultra ieftin. Racheta Banderol ar fi primul astfel de element, dar iterațiile se succed cu rapiditate pentru a pune la punct hibridul total între cele două lumi: a rachetelor cu a dronelor. Și inovațiile se succed atât în ceea ce privește iterația în zona de „rachetă”, cât și în cea de dronă, ținta fiind atingerea unei drono-rachete ieftine, cu efecte devastatoare în câteva luni(6, maxim 8).

Teoretic, Rusia ar avea în mână ecuația ucraineană, dar Putin și oficialii ruși insistă prin a arăta că Ucraina e doar începutul. Inițial am crezut că exagerează, dar, după cum limpede se vede, evenimentele se succed. S-a început cu agresiunea Angliei, care a eliberat Ucrainei tehnologie pentru loviturile cu rază lungă de acțiune. A fost o mișcare disperată întrucât era evident că Ucraina pierde și s-au gândit să mai escaladeze puțin. Dacă mai țineți minte, s-a ajuns până în momentul în care Rusia era determinată să lovească devastator Anglia pentru a o pedepsi. Atunci americanii s-au deplasat de urgență, promițându-i lui Putin ... pedepsirea Angliei. Cum? Cu secesiunea Scoției și a Irlandei de Nord și cu Insulele Falkland. Mai țineți minte ce s-a întâmplat după vizita lui Trump la terenul său de golf din Irlanda? Toate acele discuții nu au fost întâmplătoare. Dar, în stilul mincinos-occidental, par a fi fost doar teatru, praf aruncat în ochi. 

Desigur, Rusia nu a crezut. Dar probabil că a calculat că nici nu ar fi momentul ideal. Situația e complexă în SUA și, cel mai probabil, strategii ruși consideră că e mult mai bine să lași „Castelul întunericului” să pice de la sine, în cel mai banal mod:  lăsându-l să facă ce vrea.

Trump a obligat statele UE să scoată petrol și gaz din rezerve pentru a echilibra piața. Asta pentru că SUA nu mai poate. Promisiunea lui Trump se vede de la o poștă: trimite trei portavioane spre Iran, promițând că va elibera Ormuzul, eventual, va distruge Iranul, iar apoi „lumea se va bălăci în petrol”. Această a treia intervenție, care e pregătită imediat după alegeri, cred că va fi eroarea finală. 

Ceea ce știm din anumite surse este că Rusia a eliberat către Iran tehnologii anti-navă. Americanii îi bănuiesc pe chinezi că ar fi eliberat diverse torpile anti-navă spre Iran, dar n-au habar despre cum lucrează iranienii. Nu folosesc, de principiu, armele altora, ci își însușesc o tehnologie și o internalizează. Motivul pentru care Iranul a tras acele rachete spre navele americane a fost strict pentru  testarea tehnologiei, acum deja fiind montată pe rachetele lor hipersonice.

Reîntorcându-ne la Rusia, modul în care se așează cărțile ne demonstrează că planificatorii lor au avut dreptate. În ultima perioadă s-au înmulțit „monitorizările” asupra enclavei Kaliningrad, dar și amenințările cu izolarea, în încălcarea brutală a înțelegerilor anterioare. Iată și motivul pentru care Putin a anunțat apăsat în cadrul Forumului Valdai că, în cazul unui atac asupra Kaliningradului, va reacționa cu toate armele, fără preaviz. Din nou, mulți spun că Putin fabulează, că nu-l amenință nimeni s.a.m.d. Fals!

Incidentul cu dronă de la Leipzig are toate datele unei mini-provocări de la Gleiwitz. Fără a fi atât de acut, evenimentul din 4-5 august ne readuce în memorie modul în care Germania Nazistă a înjghebat un soi de atac sub steag fals pentru a „demonstra lumii” că a fost atacată de Polonia. Fix din același registru sunt toate așa-zisele „atacuri instrumentate de Rusia” împotriva unor state europene.

Ceea ce ne conduce firesc la faptul că, în prezent, se caută cu orice preț o provocare a Rusiei, o atragere a sa într-un conflict mai mare, pe fondul epuizării Ucrainei. Rușii știu asta și evită pe cât posibil deoarece nimeni nu are chef să-și sacrifice zeci de ani pe fondul dorințelor unor devianți. Dar nici nu poți să stai fără apărare, motiv pentru care, ceea ce vedem acolo, este creșterea numerică a armatei și întărirea economiei de război.

Toate elementele ne arată că lumea e departe de pacificare. Probabil acesta este și motivul pentru care Putin „întinde” situația din Ucraina. În ciuda bombardamentelor neîntrerupte, tot mai lasă spațiu necesar „răbufnirilor Occidentului”, cumva pentru a păstra situația localizată. Dacă ai fi în locul lui ai înțelege perfect strategia: una e să vină atacurile dintr-o singură direcție și cu totul altceva e să vină din TOATE direcțiile. 

Ce speră Rusia? Speră într-o înfrângere a SUA în Iran. Sau o sleire definitivă. Care, fără doar și poate, ar face ca, la momentul la care mașinăria degenerată a democraților va ajunge la putere, să nu mai poată face nimic. Trump a reușit să facă prostii mai mari decât s-ar fi făcut dacă o mână nevăzută l-ar fi pus pe Putin să conducă ostil SUA. Teoretic, rușii speră ca destinul Americii să se sfârșească-n Golf.

Personal nu-s atât de sigur. S-au strâns multe frustrări pe fondul penuriei energetice, astfel încât nu m-aș mira dacă din toată nebunia n-ar ieși un haos infinit mai mare decât cel pe care-l trăim. Practic spre asta se îndreaptă lumea. 

joi, 1 octombrie 2026

Șocat ...


Un om a murit în singurătatea unei delte de la marginea Europei. Brusc, ecranele s-au umplut de păreri de rău, de regrete și formulări bombastice. Ai spune că a murit un rege, dar realitatea ne contrazice. Câți dintre cei care-au ieșit să-l plângă cu lacrimi de biți l-au sunat în ultima zi/săptămână/lună a vieții sale? Câți s-au dus să-l întâlnească sincer pentru a-l întreba dacă-i e bine sau dacă are nevoie de ceva? Nimeni. În ultima zi a vieții sale era doar el cu cei patru câini ai săi. Nu, n-a murit un rege, a murit un om, strivit de nepăsare și de atomizare, condamnat să-și urle-n liniște durerile și suferințele. Iar cuvintele voastre frumoase sunt doar înflorituri grosolane zugrăvite pe peretele falsei vieți pe care-o ciopliți la fiecare pas prin lume. Care viață vă va surprinde la fel de singuratic și apăsător atunci când vi se va spune „The End” sau „конец фильма”. Pentru că „Sfârșit”  e deja scos în afara legii.

marți, 29 septembrie 2026

Programul de guvernare: o însăilare de slogane neaplicabile și, mai ales, contradictorii


Vasilică Siegfried sună paradoxal ca un castel țigănesc care încercă să împace arhitectural marile palate ale Europei cu mult mai familiarul coviltir. E un soi de șaorma cu de toate pe care-o scoți zgomotos din „punga de-un leu” și-ncepi s-o molfăi la „The Fat Duck”.

luni, 28 septembrie 2026

Reintrarea pe tărâmul nisipurilor mișcătoare


Miercuri, 23 septembrie, a fost o dată remarcabilă în actuala stare de fapt a finanțelor americane. Tehnic, s-a înregistrat una dintre cele mai severe vânzări masive din ultimii ani, episod descris în piețe drept „Miercurea Neagră”. Astfel, randamentul titlurilor la 10 ani a depășit 5,11%, atingând cel mai ridicat nivel din 2007 încoace.

duminică, 27 septembrie 2026

De la proștii cu Google la cretinii cu AI-ul


Cu toate că acum pare incredibil, a fost la un moment dat o perioadă în care proștii își vedeau lungul nasului. Pe-atunci știau bine ce știu și nu ridicau nasul întrucât erau făcuți instantaneu de rahat. Acea perioadă este cea de dinaintea internetului de masă. 

vineri, 25 septembrie 2026

Politică la modul radical


Am oprit ieri la semafor, la trecerea de pietoni, așa cum fac de fiecare dată când e roșu. Și m-a lovit priveliștea. Pe care probabil o știu din statistici, pe care o pot afirma pe blog sau în discuții, dar pe care, din punct de vedere fizic, am trecut-o mereu cu vederea. Ieri a fost momentul critic în care-am văzut realitatea, în care m-am lovit brutal de ea: pe trecerea de pietoni erau doar bătrâni. Și, de ce să mint, nici eu nu mai sunt tânăr, cu toate că mă încăpățânez să mă comport de parcă aș fi altul. Mă rog, psihologia are numeroase denumiri pentru asta: Sindromul Peter Pan, anxietatea de îmbătrânire, neoromantismul târziu etc. Dar nu asta-i problema. Ci gândul care mi=-a străfulgerat în fața priveliștii dezolante.

joi, 24 septembrie 2026

Chiar niciunul sănătos la cap nu poate exista?


Să ieși în față cu un program de guvernare generat de AI trebuie să dai dovadă de o mare prostie. De o prostie covârșitoare întrucât ai impresia că poți masca prostia naturală prin intermediul inteligenței artificiale. Oricine citește acel program de guvernare realizează că e o însăilare low cost. Limbajul folosit și ne demonstrează nu că a fost utilizat un AI profesional, ci o versiune low cost(de tip flash, gratuit), care generalizează la greu. Însă, după cum veți înțelege în continuare, asta e cea mai mică problemă.

marți, 22 septembrie 2026

Despre dosarul Georgescu


Tot spectacolul de ieri a fost unul de-a dreptul grețos. Să reactivezi rețeaua jurnaliștilor care primesc informații confidențiale pe mail, să dai date personale ale celor din dosar în spațiul public și să te mai și apuci să iei documente sau echipamente descoperite în timpul percheziției pentru a umple presa cu ele, asta e ceva ce numai pușcăriabilul ăla de Alex Florența putea pune la cale. Mă rog, poate că bănuiala mea e falsă, dar ceea ce am văzut ieri a fost un spectacol grețos. DIICOT trebuie să răspundă referitor la modul în care au ajuns documentele ridicate de la Georgescu în spațiul public, în condițiile în care la ei pe site sunt prezentate blurat. Asta e un abuz grosolan întrucât DOAR EI aveau acces la acele documente, în custodia lor au stat. Nu mai vorbesc despre filmările DI CASA lui Georgescu, furnizate „pe surse”. Sunt chestiuni care încalcă normele GDPR și pentru care pedepsele sunt exemplare(din punctul de vedere al amenzilor). Avocații lui Georgescu au multe de reclamat pentru circul petrecut acolo și ar fi bine să nu lase nimic neacoperit, inclusiv spectacolul macabru de execuție publică efectuat de televiziunile sistemului. Reclamațiile la CNA trebuie făcute, iar televiziunile a

luni, 21 septembrie 2026

Cum funcționează cenzura în UE și România?


Pornind de la articolul de ieri în care am povestit despre mucoșii de la Factual, am constatat că lumea nu prea are habar prin ce pușcării digitale îți pierde timpul. Modul în care Uniunea Europeană a statutat cenzura este unul absolut pervers. Vă recomand să citiți întreg materialul, de la A la Z, indiferent de buzz-ul mediatic care se face în prezent. Veți înțelege niște noțiuni extrem de importante. Iar, pe final, vă promit ceva exploziv!

sâmbătă, 19 septembrie 2026

Apocalipsa după Amodei


Când Dario Amodei, șeful Anthropic, a ieșit pentru a se opune modelelor open weight(adică gratis de utilizat pe propria infrastructură), a rezultat un scandal deoarece lumea a intuit imediat că personajul caută să-și facă un soi de „pârtie” pentru propria companie. Ulterior a negat această ipoteză, spunând că e vorba de ... securitate.

vineri, 18 septembrie 2026

Cum a ajuns Nicu Psihicu la Siegfried? - descurcând ițele unei minți încurcate


Dacă încerci să explici acțiunile neica nimeniului de la Cotroceni în cheie logică, eșuezi grav. Pur și simplu, absolut tot ceea ce face, pentru omul normal, e haotic, eronat, nepotrivit. Însă, cu toate acestea, există o logică extrem de coerentă, dar pentru a o înțelege trebuie să înțelegi personajul, să faci simularea pe mecanismul defect care-i „filează” în creier.

joi, 17 septembrie 2026

A apărut lebăda neagră în China?


Mă tot uit la imaginile de la Summitul BRICS. Lui Xi Jinping i s-a făcut rău și a trebuit să părăsească India în regim de urgență. Unii spun că a suferit un AVC și că acum ar fi în spital. Nu este nimic clar. Am văzut imaginile de-acolo, inclusiv cele în care s-a urcat în avion. O face pe picioarele sale, neajutat de nimeni. Unii acuză o imobilitate a mâinii stângi, care se vede atunci când te uiți atent. Alții dau imagini din perioada anterioară crizei de sănătate, în care arată spre casca pe care a scos-o din ureche.

miercuri, 16 septembrie 2026

Șocul Golfului


Gata, s-a atins limita. De-aici înainte va veni jalea absolută. Desigur, la noi se fac mișcări securistice de compromitere a ciobanilor, în condițiile în care în câteva luni toată lumea îi va pupa în fund. De ce? Pentru că nu vor mai fi de niciunele. Da, sunt prăpăstios, da sunt „conspiraționist”, dar am prostul obicei să vorbesc pe bază de date, nu de impresii sau păreri.

marți, 15 septembrie 2026

Câteva explicații și posibile soluții


În articolul de ieri, menit a explica banii exagerat de mulți care se duc la stat, unii au înțeles că e mai logic să contrazică noțiunea de salariu mediu, motivând-o prin faptul că sunt foarte mulți cei care sunt plătiți „cu minimul pe economie”. Într-adevăr, e vorba de aproximativ o treime din forța de muncă, lucrând pe salariul minim pe economie. Dar chiar și așa, din salariul ăla anemic din care nu știu cum se poate trăi, tot merg anual către stat, la prima strigare, vreo 5 300 EUR! Ceea ce e enorm!

Parcurgerea comentariilor este încă o dovadă a imbecilizării oamenilor. Nu faptul că, în medie, se duc o groază de bani aiurea la stat e problema, ci că „acel salariu mediu ar fi umflat”. Nu, nu e umflat! Asta rezultă din calcule. 

În mod evident au apărut și propagandiștii bolojeniști, cu schema lor clasică: „Bolojan a luat o țară dusă în dezastru de PSD și n-a putut să-și ducă reforma la cap din cauza aceluiași PSD”. Evident, pentru o astfel de judecată rămâi repetent la școală. Cum adică PSD? Păi cocalarul ăla de Ciuleacu n-a guvernat cu PNL-ul, nu i-a urmat lui Ciucă și celorlalți retardați care-au făcut praf bugetul? Catastrofa bugetară își are rădăcina în două chestiuni istorice pentru care vina o poartă în egală măsură PNL/USR și PSD: 

  • jaful din pseudo-pandemia COVID, unde impactul bugetar a fost mult peste 20 miliarde EUR(aceasta e cifra coafată, în realitate fiind mai mare);
  • ajutorul dat Ucrainei pe care îl estimez a fi mult mai mare și care, în sfidarea întregii populații, continuă cu nesimțire. 
  • menținerea furtului care, anual, e cât cele două elemente luate împreună!

O analiză istorică făcută corect ar trebui să arunce la gunoi toate jegurile de partide care s-au perindat pe la putere și care au devalizat bugetul. Iar pe cei responsabili să-i trimită la pușcărie. 

Culmea, propagandiștii bolojeniști vin cu mitul salvatorului în condițiile în care banditul ăsta a dat cel mai mare tun din istorie, direcționând 10 miliarde din SAFE către contracte cu cântec, semnate absolut netransparent pentru niște echipamente de care armata nu are nevoie. Totul pare făcut pe repede-înainte pentru a se încasa comisionul, care poate ajunge pe la 1,5 miliarde EUR!

Prin materialul de ieri am încercat să arăt tuturor că s-a cam ajuns la limită, dar oamenii continuă să fie proști și să se lase purtați în diverse non-subiecte precum „care-s ăia care iau atâția bani?” sau acel stupid „nu e corect că dacă unul are două găini și unul n-are niciuna, pe medie fiecare are câte o găină”. Chestii absolut prostești, care ratează esența.

Sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le înțeleagă fiecare:

1. Indiferent de regim, indiferent de forma de organizare a societății, inegalitățile nu vor putea fi șterse. Întotdeauna vor exista bogați și săraci, frumoși și urâți, grași și slabi s.a.m.d. Pentru că asta e esența: suntem diferiți, nu suntem făcuți să fim egali. Văd foarte mulți care sunt supărați că un judecător sau un procuror câștigă mult. Nu pun în discuție sumele, dar întreb: DE CE NU TE-AI FĂCUT JUDECĂTOR, PROCUROR SAU MAI ȘTIU EU CE ALTCEVA? De ce nu te-ai făcut șmecher? Indiferent de răspuns, taci pentru că nu e un subiect pentru tine! Singurul subiect pe care trebuie să-l ai în vedere e cât câștigi tu(dacă e vorba de bani) și, mai ales, de ce nu câștigi cât ai vrea? Singurele categorii care ar putea ridica obiecții și ar putea comenta pe marginea acestor povești ar fi pensionarii deoarece ei sunt deja prinși în sistem.

2. Dacă printr-o minune de mâine ar fi scăzute salariile judecătorilor, procurorilor, securiștilor s.a.m.d. asta nu înseamnă că tu vei câștiga mai mult! Din contră: dacă ălora le scade salariul, înseamnă că s-a ajuns cu furtul la zona „hard” a societății, adică te vor jumuli până când nu vei mai avea nici fulgi pe tine! Știu că e contraintuitiv, dar ca să meargă bine la bază e obligatoriu să meargă bine la vârf. Când la vârf nu merge bine, la bază e jale. Bagă bine la cap chestia asta pentru că așa te păcălesc mereu jigodiile, arătând cu degetul spre bogați, după care tot pe tine te jefuiesc pentru bogați!

3. Nu prin disponibilizări se poate ajunge la creșteri calitative ale societății, cu toate că în final se ajunge inclusiv la acestea.

Și-acum, pe baza celor spuse, hai să vedem, care sunt soluțiile. Asta pentru că întotdeauna când scriu câte un articol critic mă trezesc cu întrebarea de bază: „Dar ce soluții ai?”. Evident, o astfel de întrebare nu poate pune decât un idiot întrucât nu eu sunt la butoane ca să fie nevoie de soluțiile mele. Dar, așa cum veți vedea, soluții există. 

Primul pas care trebuie efectuat este cel de oprire a hemoragiei. După cum bine știm, România se află în poziția în care pierde o grămadă de bani din TVA. De fapt nu-i pierde, ci închide ochii atunci când sunt furați. Autoritățile spun că nu se poate face nimic. Aiurea, soluția e simplă: contul de TVA. În cazul unei asemenea reglementări frauda cu TVA ar scădea la zero. Adică ar aduce zece miliarde euro la buget! La prima strigare. 

Apoi analiza sectorială a afacerilor și înlocuirea impozitului pe profit(care se încasează doar de la firmele locale) cu un impozit raportat la cifra de afaceri(în funcție de domeniu). Iar încasarea aș face-o trimestrial. Dincolo de încasarea predictibilă a banilor datorați, asta generează debirocratizare și o transparență mai mare a sistemului. 

Cel de-al doilea pas ar fi tot unul de oprire a hemoragiei, dar din restul domeniilor. De exemplu, tăiere a 70% din bugetul de înzestrare al armatei și obligativitatea armatei de a face cel puțin 60% din achiziții din propria producție. Asta înseamnă că Armata va fi obligată să-și eficientizeze unitățile de producție, să le găsească piețe și să se auto-doteze. Apoi limitarea bugetelor serviciilor de forță, revizuirea cheltuielilor și tăieri de bugete acolo unde nu este necesar. De exemplu, în ceea ce privește supravegherea excesivă a românilor, spionarea lor prin camere video/telefon/internet și alte minuni absolut inutile. Practic, supravegherea de masă trebuie să înceteze!

Abia următorul pas ar fi cel de eficientizare internă. Principiul cel mai solid este acela prin care se taie toate taxele al căror cost de colectare e mai mare de 50% din cât se încasează. Apoi, în administrație, o automatizare în linie cu pensionarea celor din aparatul de stat. De asemenea, desființarea unităților teritoriale care nu au sens. Sunt comune mici, depopulate, care au o schemă de personal similară numărului de locuitori. Poți lăsa aparatul primăriei să funcționeze, dar nu mai faci alegeri de primar și consilieri, integrând unitatea teritorială în alta mai mare. Pe acest model aș merge chiar mai departe, desființând toate primăriile din zonele metropolitane, subordonând toate unitățile teritoriale municipiului, dar lăsând aparatele primăriilor de-acolo funcționale și menținând impozite la nivelul la care sunt pe o perioadă de cel puțin 50 de ani. Scopul nu este acela de a da oamenii afară, ci de a nu mai avea primar/consiliu local, rezultând o eficientizare totală  a activității. 

Eficientizarea instituțiilor și sectoarelor de stat ar fi în aceeași etapă. Stabilești criterii de performanță în toate instituțiile statului. Așa cum am mai spus, în cazul cadrelor didactice, dacă examenele anuale ale claselor pe care le au, nu obțin rezultate superioare celor de la preluare, apar consecințele salariale. Invers, pentru performanțe, vin creșterile de salarii. Curicula aș curăța-o de toată zoaia progresistă, iar școala aș orienta-o către învățământ clasic. S-a ajuns la o inflație de table electronice și profesori mai proști decât elevii.

În sistemul sanitar, de asemenea, eficientizarea vine din utilizarea intensivă a medicației generice și doar în cazuri specifice așa-zisele „medicamente novatoare”. De asemenea, limite clare ale tratamentului. Ar putea fi împărțite unitățile sanitare în cele „de linie” și „de excelență”. Cele de linie să lucreze cu protocoale clare. iar în cele de excelență ajung doar cazurile care n-au șanse cu protocoalele standard și care necesită abordări creative, multidisciplinare etc. Prevenirea risipei se poate face prin elemente simple, care au ca scop inclusiv cu calitatea vieții: de mult prea multe ori pacienților aflați în stadiu terminal și se fac operații inutile, care mai costă și mult și-i chinuiesc inutil, în loc să li se asigure medicație paliativă. Mă rog, sunt doar câteva elemente creionate, speciliștii sunt cei care pot trasa liniile directoare. 

Societățile comerciale de stat trebuie să se încadreze în anumite criterii de profitabilitate. Un rol mai mare aici ar trebui să aibă Curtea de Conturi, iar abuzurile făcute în administrarea societăților statului pedepsite exemplar, în urma unor procese accelerate. Nu mai vorbesc de mărirea pedepselor pentru mită până la nivele de la care să te gândești bine ce faci.  

Realizarea unei eficientizări a statului se poate face lejer într-un interval de 5 ani dacă se respectă un calendar strict de reformare. Nu e nevoie de heirup, ci de coerență. Iar coerența înseamnă fixarea unor principii clare și nemișcabile.  

Așa cum am spus, scopul nu trebuie să fie acela de a da afară oameni, ci de a eficientiza, automatiza activitatea. Având în vedere că peste 55% din oamenii din sistem au vârste de peste 45 de ani, înseamnă că se poate realiza rapid o reformă și o automatizare eficientă a proceselor statului fără disponibilizări. Ce credeți că s-ar întâmpla dacă bugetul ar fi generat în timp real, pe baza principiilor și nu pe baza negocierilor politice? Ce credeții că s-ar întâmpla dacă scopul Parlamentului n-ar fi acela de a da legi aberante pe bandă rulantă, ci de a eficientiza legislația, de a reduce birocrația statului și a-l face să lucreze pentru cetățean? 

Scopul final ar fi cel de a se ajunge la o automatizare a statului astfel încât întreaga sa activitate să devină previzibilă din punct de vedere financiar și, mai mult, să nu mai genereze pierderi. De fapt, dintr-o asemenea poziție se câștigă peste tot: impozite din ce în ce mai mici, posibilitatea creării unei rezerve de stat sub forma unui fond de investiție, care să poată fi pus la bătaie în perioade critice, creșterea permanentă a calității serviciilor sociale și, în general, menținerea întregului sistem într-o zonă a bunului simț. De asemenea, transparentizarea totală - mergându-se până la open accounting - pentru toate instituțiile statului. Credeți că ar fi imposibil? Nu, de fapt tocmai de-aici începe competitivitatea. Într-un mediu transparent nu prea ai loc de întors. Într-o legislație simplificată totul se desfășoară mai repede, iar birocrația nu mai apasă pe umerii cetățeanului. Și, culmea, toți escrocii n-ar mai fi interesați să ocupe funcții în stat deoarece corsetul ar fi atât de rigid încât asta ar echivala cu „internarea” lor rapidă la pușcărie.

Soluții sunt și, mai mult, sunt soluții care dacă sunt aplicate imediat, produc efecte. Așa cum am mai spus, doar prin încasarea TVA-ului și oprirea ajutorului către Ucraina am intra pe excedent bugetar. Dacă am pune în funcțiune și restul elementelor descrise, aceasta nu s-ar face deoarece e criză de bani, ci pentru a spori atractivitatea economică a țării, pentru a impulsiona investițiile reale - nu prostiile cărora li se spune acum investiții - și pentru a putea relansa țara. Într-o direcție în care nu s-a gândit niciodată că ar putea ajunge. 

Vă spun cât se poate de sincer că, dacă s-ar pune totul pe baze serioase, cei care acum sunt frânarii sistemului din cauză că fură porcește, ar avea oportunitatea să câștige înzecit prin muncă cinstită. Atât doar că nu prea-i duce capul! Dar sistemul deja e terminat, falit și dacă nu face nimic o să intre în gard. Iar odată intrat în gard, totul va aluneca în sărăcie lucie.