2014 - Ce urmeaza

E aproape sfârşitul anului și, așa cum v-am obișnuit, vă ofer o scurtă trecere în revistă a ceea ce cred eu că va urma. Aflându-ne într-un setup destul de complex(poate cel mai complex din ultimul secol) în care ne confruntăm cu evoluții contradictorii și, de multe ori, prea puțin legate de realitate, ne va fi foarte greu să estimăm ceea ce va fi. Și aceasta pentru că lucrurile se mișcă din ce în ce mai haotic, dublate fiind de decizii controversate, acțiuni nebunești și false certitudini.

Există oare în aceste condiții o modalitate de a ne păstra cu picioarele pe pământ pentru a putea intui cât mai exact ceea ce urmează? Probabil că nu. Suntem toți luați de val, ghidați de percepții false și înconjurați de informații manipulate. Ne aflăm pe tărâmul nisipurilor mișcătoare, amăgiți de Fata Morgana și iluzionându-ne că suntem posesorii  unei priviri pătrunzătoare. Acestea fiind spuse, să trecem la chestiuni concrete.

2013 ce a fost

La sfârşitul anului trecut, încercând să intuiesc ceea ce va urma, spuneam că anul acesta va fi anul în care, în lipsa rezultatelor economice concrete, politicienii vor reintra în joc. Atunci(ca şi acum dealtfel) nu mă gândeam că reintrarea în joc a politicienilor se va face ca urmare a vreunei mustrări de conştiinţă, ci ca efect concret al unui joc de-a aruncatul pisicii moarte în curtea celuilalt. Remarcam atunci că "intrarea politicienilor în joc echivalează cu restrângeri de libertăți, joc economic strict controlat și o creștere teribilă a autorității statului". Şi toate acestea deoarece efectiv nu există o lampă magică prin intermediul căreia să se rezolve gravele probleme cu care ne confruntăm. 

Chiar dacă n-am avut parte de o întărire efectivă şi extremă a autorităţii statului, putem spune totuşi că 2013 a fost anul revelaţiilor. Devăluirile uluitoare ale lui Snowden ne-au arătat limpede mizeria din interiorul sistemului. Încă din anii '30 statul american s-a încris pe traiectoria a ceea ce numim "democraţie controlată". Ce înseamnă aceasta? Păstrarea şi "garantarea" libertăţilor, în paralel cu ghidarea societăţii prin mijloace neortodoxe, de manipulare, de inducere a unor false stări şi, în final, de control absolut. În realitate ne confruntăm din ce în ce mai mult şi mai evident cu o dictatură perversă susţinută de propagandă.

Cat se putea castiga(update)

La începutul anului curent v-am atras atenția asupra a trei companii de tehnologie pe care „am pariat”. Motivele care m-au făcut să aleg respectivele companii care, la momentul respectiv erau intrate într-un con de umbră, le-am explicat. Acum, la un an după investiție, companiile menționate sunt tot în umbră, însă profiturile aduse investitorilor arată incredibil de bine. 

Au fost mai multe elemente care m-au făcut să iau în considerare aceste companii. În primul rând scăderea disproporționată în raport cu tezaurul pe care-l aveau în posesie, reprezentat de patente, cunoștințe, venituri sigure s.a.m.d. De asemenea, modelul de business și reorganizările interne erau elemente care semnalizau iminența unei schimbări. Nu în ultimul rând, baza de clienți și contractele istorice în derulare sunt la fel de interesante și ignorate cu desăvârșire de investitorii cuprinși de febra vânzărilor isterice de titluri.

Pornind de la o idee

Totul a început cu un anunț sec făcut în treacăt de un executiv. La început a stârnit rumoare, apoi au venit bancurile. S-a umplut netul de bancuri, reinterpretări și miștocăreli. Și, după ce lucrurile s-au așezat, opiniile savante ale celor care încercau să demonstreze de ce nu se poate s-au estompat. Miștourile au încetat, iar viața merge înainte și o concurență acerbă este pe cale să înceapă.

Cam așa s-ar rezuma cele întâmplate după anunțul de-a dreptul șocant al lui Jeff Bezos. Utilizarea dronelor pentru livrarea coletelor comandate la gigantul Amazon a fost, cu siguranță, un anunț de-a dreptul șocant. Părea că nimeni nu s-a gândit la așa ceva. Pur și simplu metoda livrării automate ține mai mult de SF decât de realitate. Asta au spus atât opinioniștii de net cât și indivizii cu ștaif, cunoscătorii domeniului cu pricina. Însă, în spatele muntelui de opinii lucrurile stau radical diferit.

Si totuși, cât mai ține petrecerea?

Un scurt tur de orizont ne poate face să tragem concluzia că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Orice e realizabil, orice e la un pas distanță. Tot ce și-a dorit omul vreodată este acum posibil la un gând click distanță. Oare ne-am putea dori ceva mai mult? Desigur, răspunsul este afirmativ.

Când vine vorba de mai mult, nici măcar imaginația nu mai este o limită. Cei doi vectori ai dorinței - egoismul și lăcomia - au transformat societatea actuală într-o lume a dorințelor împlinite, într-o tandră acadea cu infinite gusturi și senzații. E lumea noastră, a celor dezmierdați de noroc. Nu, nu e nicio glumă! Dacă nu mă credeți, priviți-vă existența actuală prin ochii unui african înfometat și veți înțelege că am totală dreptate. Și, după ce constatați realitatea, nu-i plângeți de milă africanului! „Inegalitatea, invidia și lăcomia” reprezintă cheia progresului, așa cum remarca probabil cel mai mare tâmpit al vremurilor noastre(„Boris de la Londra”).

China si noi

Cu ocazia evenimentelor generate de Primăvara de la Praga, România era înconjurată de trupe sovietice gata s-o invadeze. Ruşii, ca de fiecare dată, reacţionau dur. Comunismul cu faţă umană promovat de Alexander Dubček era considerat o sfidare a puterii sovietice, o încălcare grosolană a propriei sfere de influenţă. Aşa s-a născut alianţa pentru salvarea comunismului din Cehoslovacia.

România s-a opus cu vehemenţă. A fost momentul de glorie al lui Ceauşescu, un apogeu al unei abile lupte ascunse desfăşurate pe plan extern. Desigur, ieşirea lui Ceauşescu nu a fost un joc la cacealma. Cacealmaua e un joc practicat de cartofori, promovat la nivelul politicii mari doar de beţivi prostovani. Mişcarea de atunci a fost perfect calculată, ceva care mergea la sigur. China promitea într-o convorbire telefonică „secretă” dintre Ceaușescu și Mao că, în cazul în care rușii vor ataca România pentru salvarea comunismului de-aici, un milion de soldați chinezi vor trece granița pentru a salva comunismul de la Moscova. Dacă vă imaginați că o asemenea poziție se obține într-un acces de nervozitate vă înșelați. Poziția tranșantă a Chinei avea în spate ani de tatonări și negocieri și, de asemenea, o particularitate a acestei civilizații milenare.

Dezlantuirea marilor complexe

Spectacolul global ne oferă numeroase episoade, servite după o logică neștiută de nimeni. Inundarea ecranelor și a terminalelor cu informații, cu știri de ultimă oră, cu cifre și analize nu ne face însă mai cunoscători ci mai manipulabili. Logica știrilor, a ghidării atenției opiniei publice este deja o îndeletnicire clasică a propagandei. Lucrurile însă nu sunt atât de rele precum par. Și aceasta datorită faptului că, pentru cei care știu să citească știrile, realitatea apare exact așa cum este ea, iar distorsiunile dispar ca prin minune.

Un exemplu ar fi cel legat de zonele de conflict. Dacă ai întreba oamenii de pe stradă despre principala zonă potențială de conflict major ți-ar indica într-o proporție covârșitoare Orientul Mijlociu, punctând „corect politic” principalele vinovate, anume Siria și Iran. De ce nu s-a auzit la nivelul străzii despre pactul semnat de Siria cu privire la armele chimice sau despre schimbările politice din Iran? Răspunsul e limpede pentru cei care știu să fie atenți.  Dincolo de „focus-ul” manipulat de media, informațiile nedeformate despre realitate există, sunt vizibile și accesibile, așteptând să fie percepute și înțelese.

Eliminarea riscului valutar

O inițiativă legislativă recentă a unor deputați UDMR propune facilitarea rambursării anticipate a creditelor în valută la cursul de la data contractării creditelor. Este o inițiativă inspirată din legislația ungară. Acolo, mai multe legi de acest tip au ușurat povara suportată de o populație împrumutată preponderent în franci elvețieni.

Dacă ne uităm pe statistici observăm că România este cumva similară Ungariei. Împrumuturile în valută reprezintă aproximativ 70% din totalul creditelor contractate. Împrumutații în valută au cunoscut în perioada de criză creșteri masive ale ratelor pe fondul deprecierii monedei naționale în raport cu valutele în care fuseseră contractate creditele. Cei mai loviți au fost împrumutații în franci elvețieni, care au ajuns să-și vadă datoriile denominate în lei practic dublate.

More Gloom

Să comunici în trei semne

Misterele lumii actuale sunt mari, iar dorințele omului de azi sunt cel puțin ciudate. Alergăm după viteză, eficiență, productivitate sporită, iar rezultatul final este o criză teribilă de timp. Luptăm să ne ușurăm viața, să optimizăm procese, să simplificăm și obținem o societate anxioasă, dependentă de antidepresive. Trăim într-o lume imaginată și dorită de noi, dar avem sentimentul că, în realitate, dușmani de-ai noștri ne-au blestemat să trăim într-o asemenea lume.

Cele enumerate mai sus pot fi completate cu o groază de alte exemple. Ceea ce însă mă frapează este paradoxul dezvoltării tehnologice. Alergăm după dispozitive cât mai mari, care să ne furnizeze cât mai multă informație și părem a ne arăta impresionați de tehnologii voit limitate. Paradoxul Twitter este cel despre care voi vorbi azi.

Practici aberante

Dacă prinzi la televizor o pauză de publicitate poţi crede că ai intrat direct în SF. Nu cred că există domeniu în care aberaţiile şi exagerările să fi penetrat atât de adânc precum ceea ce se învârte în jurul publicităţii. Eşti gras şi vrei să slăbeşti? Nicio problemă există soluţii de slăbire în zece zile. Sau poate, dacă apare vreun concurent, în opt, şapte sau, cine ştie, două zile. Dacă e nebunia mare şi piaţa se aglomerează, probabil că va exista şi regimul de trei ore.

E doar un exemplu care se tot perpetuează indiferent de marfă. Aşa au apărut cremele de transformat negrul în alb, albul în negru, cuţitul în furculiţă. Tot publicitatea este vectorul care a propagat inutilităţi precum cuţitul electric sau mai ştiu eu ce alt bâzdâc inutil şi "cu potenţial". În fapt, publicitatea a inventat o economie paralelă, umflată exagerat cu pompa însă falsă şi inutilă. Bazându-se pe instinctele primare şi pe reacţia inconştientă, publicitatea este cea care ne-a aruncat într-un ocean de superficialitate, forţându-ne să ne hrănim fals cu imagini iluzorii şi speranţe deşarte.

Impozite, impozite

Fiscalitatea mioritică este eternă și fascinantă. Avem impozite pentru orice, avem taxe la tot pasul, avem reglementări și supra-reglementări. Avem „di tăti”, cum ar spune niște basarabeni. Cu toate acestea, statul nu are bani, urlă pe la toate colțurile că „e foame de bani băeți”. De aceeași foame urlă toată lumea: muncitorul n-are bani, patronele lui n-are, investitorul n-are, țara n-are. În schimb avem impozite, avem accize, avem taxe, avem, avem, avem.

Nu trăim oare într-un paradox? La fiecare colț trebuie să arunci cu bani, însă banii nu există pe nicăieri. Dacă am face un control(ipotetic, desigur), am vedea că, în spatele aparențelor, banul există și, fiecare, la nivelul său, are ceva bani. Și asta se vede la nivel macro în sumele imobilizate în banci sub formă de depozite. E un paradox similar celui al cărnii din vremea lui Ceaușescu; toată lumea se plângea că nu se găsește, însă toate frigiderele și congelatoarele erau burdușite de carne. În tot acest joc, perdantul este statul pe care, cu adevărat, dacă-l cauți n-are de niciunele. N-are bani, n-are strategie și n-are nici minte.

Gaz si de la capat

Fac parte dintre cei care au refuzat să scrie despre IPO-urile bursei locale. Tranşa de trei salve de listări a fost una într-adevăr impresionantă pentru o piaţă mai degrabă anchilozată. Am preferat să stau pe margine şi să aştept rezultatul final. Motivul? Nu ştiu, probabil emoţiile. :-)

Toamna aceasta a adus, în sfârşit, o atmosferă normală pe piaţa de capital. Listările fac parte din peisajul normal, nu ar trebui privite ca excepţii. Cum altfel şi-ar putea defini Bursa menirea dacă nu ca finanţator al afacerilor. Iar pentru finanţarea înseamnă listare. 

Cum se falimenteaza tarile

Pescuind prin oceanul conceptelor

Orice are legătură cu mobile e hot. Simpla pronunțare a termenului ridică sumele pe care investitorii sunt dispuși să le plătească. Dacă dai bine pe mobile îți cresc acțiunile la bursă, ai perspective și ești privit cu alți ochi. E un El Dorado. Privind din această perspectivă, pare de-a dreptul ciudat faptul că unii producători(Blackberry spre exemplu) sunt în suferință.

Și, cum domeniul fierbe, era cât se poate de normal ca lumea să dea frâu liber ideilor. Fiecare vrea să găsească în jucăria pe care o cumpără facilități noi, senzori performanți, software inteligent s.a.m.d. Care este însă diferența dintre inventivitate și pseudo-revoluție? Sunt toate aceste concepte care bombardează lumea într-adevăr originale? Sunt ele necesare sau avem de-a face doar cu simple agitații de-o zi?

Dotcom 2?

Într-o discuţie generată de un articol recent, mă declaram sceptic în ceea ce priveşte acţiunile Facebook. Intrarea mea într-o asemenea discuţie poate părea unora cel puţin dubioasă şi aceasta din cauză că este cunoscută poziţia pe care o am în legătură cu acest emitent. De fiecare dată am subliniat slăbiciunile companiei şi am recomandat evitarea. 

Piaţa vede însă lucrurile radical diferit. Facebook aproape şi-a dublat valoarea într-un an, iar temerile incipiente abia dacă se mai aud. Noi, denigratorii de altădată, ar trebui ori să facem linişte ori să trecem gălăgioşi în tabăra învingătorilor. Nu de alta, dar când eşti contrazis de realitate e timpul să faci o pauză. Altfel rişti să fii consecvent precum boul. 

Cum sa pornesti o revolutie

Social Collapse Best Practices

Protecţia castelului

După ce cotaţia Google a sărit de 1000, lumea pare a arăta diferit. Brusc, opiniile s-au reaşezat, iar bursa pare a se fi obişnuit cu această nouă realitate. Dincolo de ultima creştere spectaculoasă de peste 13%, poate ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva asistăm la un eveniment similar unuia din trecutul apropiat. Un cunoscut de-al meu exact asta a evocat atunci când acţiunile Google depăşeau triumfalist reduta de la 1000$.

Cu un an în urmă, în septembrie 2012, acţiunile Apple săreau timid de 700$. Avertizam atunci că avem de-a face cu o creştere isterică, total nejustificată. Privind retrospectiv ne dăm lesne seama că am avut dreptate. De fapt, atunci, rumoarea lansării unui nou model de iPhone, a aruncat imaginaţia investitorilor la cote isterice, făcându-i pe mulţi să parieze sume nebuneşti. Oare acum nu avem parte de acelaşi scenariu dar cu alt personaj? E o întrebare.

The Biggest Scam in the History of Mankind

Conspiraţia nebunilor

Într-un aer de dramoletă bulevardieră, Congresul SUA a votat în al doisprezecelea ceas terminarea impasului fiscal al SUA. Şi aşa se încheie cât se poate de previzibil cel mai recent shutdown. 16 zile care vor rămâne în istorie, adăugându-se lungului şir al celorlalte semi-falimente.

În urma evenimentelor nu ne rămâne decât gustul amar al unui spectacol de prost gust. O confruntare între forţe politice confuze, înotând într-un ocean de ignoranţă. Aceasta este America momentului, o ţară din ce în ce mai dezamăgitoare, alunecând cu graţie spre zona nisipurilor mişcătoare. E o realitate de care va trebui să ţinem cont în viitor.

Alternativa feroviara

Istoria este un izvor fantastic de pilde legate de jocurile de putere ale trecutului reflectate cumva magic în evenimentele actuale. Pentru observatorul detaşat, modul în care unele fapte ale contemporanilor rimează cu unele din trecut e de-a dreptul frapant. Astfel încât, de cele mai multe ori, nu ne rămâne decât mirarea urmată de întrebarea logică pe care ţi-o pui instinctiv: oare cum de se fac aceleaşi greşeli? Răspunsul este la fel de logic şi se bazează pe superficialitatea noastră ca specie. Cum poţi cere unei gloate să-şi amintească nu ştiu ce întâmplare din antichitate când aceasta este incapabilă să-şi amintească elemente similare petrecute cu un an în urmă?

Una din lecţiile fundamentale ale istoriei este cea legată de prosperitatea rutelor de transport. Există nenumărate oraşe care au înflorit exploziv doar ca urmare a situării strategice pe o rută importantă. Schimbul de mărfuri aduce cu sine prosperitatea şi, de asemenea, influenţa politică. Dar ce faci atunci când eşti exclus, când eşti situat la o extremitate, iar probabilitatea ca o rută importantă să treacă pe la tine e aproape nula? Stai şi priveşti cu jind la alţii? Desigur nu! O variantă înţeleaptă e să-ţi forţezi creativitatea şi să-ţi reevaluezi avantajele.

Luati aminte!

"Singura strategie viabilă este aceea de a avea un portofoliu 

cât mai diversificat astfel încât nu toate activele să fie afectate

de colaps." 

Într-o intervenţie la Bloomberg TV, Marc Faber vorbeşte franc, în stilu-i caracteristic despre cum vede criza actuală, despre stupiditatea politicienilor şi politicilor actuale şi, de asemenea, despre modalităţi de evadare din criză. Aveţi mai multe în materialul de mai jos.

P.S.: Nu sunt de acord cu toate ideile lui Marc(în special cu cea legata de aur).

Primavara araba si urmarea logica

Statele care au fost împinse în experimentul revoluţiilor la comandă sunt din ce în ce mai aproape de finalizarea lungului drum spre dezastru. Toate idealurile zilelor în care visau libertate şi prosperitate sunt pierdute. În schimb, oamenilor de-acolo li s-a dat cu vârf şi îndesat ceea ce merită: haos.

Poate părea de-a dreptul obraznică afirmaţia din paragraful anterior. Cum e posibil să dai cu piciorul atâtor milioane de oameni amărâţi? Cum e posibil să asişti la jocul cu destinul lor şi apoi să afirmi răspicat că haosul în care se află este ceea ce merită? Atentate, foamete, crime, ideologii stupide, disperare. Sunt feţele revoluţiei arabe, stihiile care au pus stăpânire pe întreaga zonă. 

Turcia - vremea răzbunării

În mai 2013, Turcia lui Erdogan îşi încheia colaborarea cu FMI, plătind ultima tranşă din acordul parafat în 2008. Pentru turci probabil a fost un motiv de bucurie să constate că au reuşit, în sfârşit, să ducă la capăt un acord cu instituţia în cauză. Şi, ca în orice parteneriat, finalul n-ar fi trebuit să cuprindă decât o strângere de mână şi un zâmbet forţat. C-aşa-i în business.

Având în vedere că, din exterior, nu s-au constatat mari diferenţe de opinie între clasa politică turcă şi birocraţii Fondului am putea considera că parteneriatul s-a desfăşurat lin, conform aşteptărilor ambelor părţi. Turcia, trebuie s-o recunoaştem, a avut zile bune în timp ce planeta se afla în suferinţă. Creşterea sa economică a fost întrecută doar de China, ţara în care creşterea e o obligaţie de partid şi de stat. Acesta este şi motivul pentru care Erdogan este de nezdruncinat, părând un fel de colos politic invulnerabil.

Shutdown - un posibil manual

A trecut o săptămână de la shutdown-ul SUA. Angajaţi ai unor agenţii nesemnificative au fost trimişi acasă, în timp ce viaţa şi-a continuat drumul. În rest, mai nimic. Oare doar la atât se rezumă falimentul stăpânului lumii? E o întrebare.

În mod normal, oprirea unui stat care a deraiat de la un comportament normal e o dovadă de democraţie. Atunci când ai tendinţa să mănânci precum porcul, e chiar recomandabil ca o forţă oarecare să-ţi pună pumnul în gură şi să te salveze de la un dezastru. Pe hârtie, cel puţin, aşa stau lucrurile.

Celalalt front

În timp ce America manipula de zor politica proaspăt-unitei Europe, marele învins nu-şi abandona ţelul. Căderea comunismului, eliberarea fostelor zone de influenţă sovietică, valul libertăţii şi celelalte fenomene ale începutului de deceniu nouă lăsaseră o marjă imensă politicii americane. Marele Frate de peste Ocean pur şi simplu nu mai făcea faţă declaraţiilor de dragoste venite dinspre lumea fostă comunistă.

Cu un spaţiu imens de manevră, America era de neoprit. Mai mult, fostul mare duşman se zbătea între caracatiţa corupţiei şi aburii de alcool ai unei administraţii din ce în ce mai fragile. Fostul imperiu sovietic arăta mai prost ca niciodată. Tendinţele centrifuge, haosul şi problemele economiei transformaseră fundamental fosta mare putere, conducând-o aproape de marginea prăpastiei. 

Despre abuzuri, clauze si interpretari

În anul 2000, ca efect al iminentei noastre aderări la Uniunea Europeană, în legislația autohtonă și-a făcut loc, în premieră, Legea privind Clauzele Abuzive(193/2000). Respectiva lege nu făcea altceva decât să transpună Directiva 93/13, una dintre cele mai importante măsuri de uniformizare a dreptului contractelor în Europa. 

Cum bine intuiți, pentru a ne bucura cu adevărat de o liberă circulație a bunurilor și serviciilor, sunt necesare câteva elemente comune, care să se constituie în pietre de temelie ale modului de funcționare a afacerilor în Uniune. În acest mod, un contract semnat între două entități din zone diferite ale Uniunii este obligatoriu să se supună unor norme minimale, cunoscute de toate părțile.

Adio realitate

Iată că ceea ce era de așteptat să se întâmple s-a întâmplat. Bomba a explodat, iar Bursa e din nou pe val. S-au rezolvat problemele? S-a întors creșterea? Economia duduie? Iată că avem din nou parte de o schimbare radicală de perspectivă. Ieri ne-am culcat în criză, în timp ce azi ne trezim în fericire.

Ascunse sunt căile economiei și ale speranței. Și mai interesant este modul în care criza ne-a schimbat principiile și ne-a învățat să percepem realitatea. Întrebarea esențială este însă dacă mai avem de-a face cu o realitate. 

Cu roşioara la lecţia de prinţipuri

De o bună bucată de vreme asistăm la un jalnic spectacol electoral  pe marginea subiectului cianurat al aurului. Isterizarea şi mutarea obiectivului sunt elemente clasice ale manipulării, astfel încât ceea ce vedem zilele acestea nu este nimic mai mult decât un straniu joc jegos.

Tinicheaua numită Roșia Montana atârnă greu de coada multora însă poporul ieşit în stradă e superficial şi refuză să treacă de primul strat. Într-adevăr, e OK să repeţi slogane, dar parcă e mult mai bine să şi gândeşti. Dacă ieşim în stradă să ne manifestăm indignarea, trebuie să fim scutiţi de a gândi? Personal sunt destul de rezervat atunci când masa intră în acţiune din cauză că acolo acţionează forţe dubioase, interesate să utilizeze şi să plaseze ancore manipulatoare care, în final, pot deturna sensul iniţial. Recomandabil este ca, indiferent de cât de înfierbântat ai fi, să nu-ţi acorzi niciodată lejeritatea de a-ţi ceda obligaţia de a gândi unor terţi, indiferent cât de empatici ar părea aceştia. Este fenomenul cel mai îngrijorător care se produce atunci când te amesteci în masă.

Să cumpăr acțiuni la Bursă?

Venirea lui Sobolewski a ridicat cotațiile bursei autohtone. Este un lucru normal, mai ales dacă ținem cont de performanțele anterioare pe care le-a avut. Sobolewski este un individ pe care îl urmăresc de mult timp și, trebuie s-o recunosc, e un personaj pe care-l admir. Are structura unui profesionist dedicat, are experiența necesară pentru a putea genera salturi spectaculoase. Sincer, cred că aducerea sa este un lucru absolut pozitiv.

Cum spune însă și proverbul, „cu o floare nu se face primăvară”. Un singur om, chiar dacă e cel care ”are pâinea și cuțitul”(în realitate nu știu cât de multă putere are) nu poate schimba mare lucru dacă structura de sub el nu este eficientă. Și, așa cum văd eu lucrurile, structura nu pare a fi una foarte performantă.

What the Internet is Doing to Our Brains

Bine de ştiut şi, mai ales, bine de ţinut minte. Dacă vă pasionează subiectul, puteţi citi mai multe în cartea lui Nicholas Carr, "The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains"(am vaga impresie ca s-a tradus şi în română).

Investiții Alternative (2)

Dacă în episodul trecut m-am oprit asupra unor investiții pe care unii le-ar putea considera ciudate, a venit timpul să vă prezint o investiție pe care o prefer și pe care o fac din plăcere. Cu siguranță că nu este pentru oricine deoarece trebuie să ai o doză de pasiune sau de nebunie. Însă, fără doar și poate, e o investiție care te poate acapara cu totul. În cazul în care te lași copleșit de pasiune, această investiție riscă însă să se transforme în coșmar, împingându-te să investești din ce în ce mai mult.

În general, domeniul cifrelor, al plasamentelor, e unul arid. Ce poate fi interesant la un plasament în grâu, zahăr sau cafea? Cu ce te poate surprinde un plasament în petrol sau aur? Iar exemplele pot continua la infinit. Dincolo însă de perspectiva profitului,  nu există nicio altă satisfacție. Iar când profitul se dovedește a fi fost doar o iluzie rezultată dintr-un calcul greșit frustrarea este infinit mai mare.

Investiții alternative

Situația incertă de pe piețele financiare, permanenta amenințare a unei noi turbulențe precum și creșterea neîncrederii în sistemul financiar mondial sunt argumente cât se poate de solide în favoarea găsirii unei variante alternative de investire a banilor. Dar oare către ce ne putem îndrepta?

Modalitățile alternative de investire sunt nelimitate, iar în unele cazuri avem de-a face cu situații de-a dreptul șugubețe. Cu toate acestea, pentru cei mai mulți dintre investitorii de acest tip contează - la fel ca și în cazul investitorului clasic - profitul. Într-adevăr, oricât de nebunești ar putea părea aceste investiții, de cele mai multe ori dau o garanție mai mare banului investit, iar investitorul are, în majoritatea cazurilor, controlul absolut.

Spre ce conduce Siria?

Mâine urmează să se voteze în Senatul american un proiect de rezoluție care îl autorizează pe Barack Obama să intervină militar în Siria. Este un vot controversat, care ar trebui să consfințească poziția SUA de jandarm planetar. O poziție deranjantă pentru mulți, dar căreia nu i se poate opune mare lucru. Cu toate acestea lucrurile nu sunt pe atât de simple pe cât ar putea unii să creadă.

Într-adevăr, SUA nu mai este de mult o putere militară, ci un colos. Bugetul gigantic alocat apărării de-a lungul timpului a condus la o dezvoltare fantastică, fără precedent în istorie. Armata SUA nu este doar deținătoarea unui arsenal de invidiat. Armata s-a implicat masiv în cercetarea fundamentală, deține laboratoare și specialiști de calibru, are unul dintre cele mai coerente sisteme de informații s.a.m.d. Fără doar și poate, SUA are un avans de câțiva zeci de ani în fața celorlalți competitori. 

Șase ani

9 septembrie 2007 a fost data primei postări de pe acest blog. De-atunci ne despart șase ani și o groază de evenimente. Rememorând, aproape nu-mi vine să cred prin câte am trecut împreună.

Au fost numeroase momente în care am intuit corect desfășurarea evenimentelor însă, trebuie s-o recunosc, au fost și momente în care m-am înșelat. Este în firea lucrurilor să se întâmple așa! Sper însă că, cel puțin până acum, interacțiunea dintre blog și cititori a fost una pozitivă și profitabilă.

Chiar dacă îmi e din ce în ce mai greu să fac față cadenței zilnice a evenimentelor, sper să pot continua ceea ce am început. Scopul apariției acestui blog a fost determinat de slaba calitate a presei economice de la noi, de lipsa informațiilor și analizelor de calitate. Din păcate, pare că lucrurile stăteau mai bine acum șase ani decât azi. Dincolo de împuținarea presei economice, fenomenul este din ce în ce mai anacronic. Puținele publicații care mai există se rezumă să copieze articole din presa străină sau să preia fără să digere știrile transmise de agențiile de presă. Desigur, mai sunt și excepții.

Există în continuare o lipsă majoră de opinii originale și de analize ale fenomenului economic. Cred cu tărie că, pentru a ne dezvolta, avem nevoie de ceva mai mult decât de preluarea mot-a-mot a unor știri sau a unor opinii care efectiv nu se potrivesc realităților noastre. Avem nevoie să filtrăm, să trecem evenimentele pe care le trăim prin propria experiență, să le înțelegem și să fim pregătiți să reacționăm. De-aceea cred că e o nevoie acută de opinii și analize originale, de confruntări ale acestora. E obligatoriu să gândim singuri lumea deoarece numai așa vom putea să o înțelegem.

Ceas portabil cu cuc

Nebunia sistemelor de operare mobile a cuprins toți producătorii de electronice. Se lansează într-o veselie telefoane cu ecrane din ce în ce mai mari, telefoane accesorii la telefoane, inutilități smart s.a.m.d. Tabletele - din punctul meu de vedere cele mai inutile accesorii - devin ba din ce în ce mai mici, ba din ce în ce mai(exagerat) de mari. O explozie de dimensiuni, culori, forme. 

Mai există oare o limită a invaziei de inutilități? Oare cum s-au inventat piețele pentru toate aceste nebunii? Fără a fi conservator de fel mă declar totuși nedumerit în fața atacului electronicelor inutile. Este o adevărată explozie de inutilitate, o falsă revoluție repetată doar pentru că trebuie să pară așa și nicidecum pentru că ar fi așa.

Microsoft și ceilalți

Cel mai mare eveniment de business al acestei perioade este, fără doar și poate, achiziția Nokia de către Microsoft. O tranzacție menită a aduce coerență gigantului din Redmond. Practic, în urma înțelegerii, tot ce înseamnă divizie de echipamente mobile intră în ograda Microsoft, Nokia urmând să activeze doar în domeniul echipamentelor pentru rețelele de telecomunicații.  Cu această mișcare, Nokia pare a urma destinul celuilalt producător nordic de telefoane mobile - Ericsson. 

Vestea preluării diviziei de dispozitive mobile a Nokia a aruncat în aer cotațiile finlandezilor. După un vârf de 5.41, în final NOK a închis la 5.12. Anul trecut(în iulie) când atrăgeam atenția asupra acestor acțiuni prețul era de 1.71. Punând punct acum putem calcula limpede profitul rezultat din ceea ce consideram atunci „un pariu riscant”.

Speranțe pentru bursă

Aflată într-un con de umbra, înscrisă pe o pantă clar descendentă, Bursa autohtonă nu a reușit până acum să iasă din banalitate. Cu o atitudine neclară, BVB nu a reușit să convingă. Dacă vă întrebați care ar fi motivele unui asemenea traseu v-aș recomanda să dați un ochi atent printre oamenii care se învârt în jurul pieței noastre de capital(înțelegând aici linia din spate, cea care nu se vede, dar decide) și veți avea revelații neplăcute.

Veteranii pieței de capital își amintesc despre începuturile pieței, atunci când Bursa parcă și-a prezis destinul. În vremea aceea campionul absolut al tranzacțiilor era Rasdaq, BVB fiind percepută cumva ca a cincea roată la căruță. A trebuit să treacă o criză de amploare(sfârșitul anilor '90) pentru a apărea în prim plan noile vedete ale pieței, SIF-urile, cele care au adus BVB în prim-plan. De-atunci RASDAQ și mulțimea sa covârșitoare de emitenți au evoluat descendent, sfârșind în noroi. Culmea însă, evoluția descendentă a RASDAQ n-a însemnat creșterea așteptată a BVB.

Cum te frige short-ul

Spre sfârşitul anului trecut s-a petrecut un eveniment despre care n-am scris, dar pe care l-am urmărit îndeaproape. Un război surd, care ar părea chiar stupid pentru multă lume. Însă, deznodământul său poate fi o lecţie pentru cei care încă sunt cuceriţi de profeţii pieţelor.

De multe ori am spus că nu există profeţi, că doar o slăbiciune de-a noastră ne face să credem în invincibilitatea unora, de "calităţile ascunse" de care ar dispune aceşti guru ai pieţelor. Şi mă văd nevoit să o repet: NU, nu există aşa ceva! Pe pieţe lucrurile sunt, în realitate mult mai simple: există naivi care joacă la ruletă şi există indivizi care-şi fac temele. Prima categorie este carnea de tun pentru cea de-a doua categorie; statistic, procentul celor din prima categorie care câştigă este egal cu procentul celor din a doua categorie care pierd(e o ipoteză de-a mea).

Oportunitati exotice

Deși retragerile de pe piețele emergente sunt mai mult decât vizibile, fac parte dintre cei care cred cu tărie că marile oportunități tot pe-acolo rămân. Cu siguranță va urma o perioadă destul de grea pentru lumea emergentă. Politica forțată a FED va avea ca prim efect retrageri masive de bani de pe aceste piețe, ceea ce poate fi echivalent, în unele cazuri, cu dezastrul.

Semnele rău prevestitoare au apărut deja, India și Turcia fiind cele mai vizibile suferinde ale acestei perioade. Și vor urma multe altele! Într-o analiză retrospectivă trebuie să ținem cont și de faptul că unele dintre țările emergente își pierduseră din atractivitate, avansul rapid făcut de acestea lăsând foarte puțin spațiu noilor oportunități. Cu alte cuvinte, chiar dacă fondul principal este cel al unui deranj generat de politica FED, în unele cazuri realitatea era cea care nu mai susținea creșterile.

Mai sunt imobiliarele o oportunitate?

Suntem încă într-o criză generată de imobiliare. Umflarea artificială a proprietăților, nebunia achizițiilor și apoi împachetarea produselor financiare având suportul în imobiliare au produs o criză imensă, poate cea mai mare a timpurilor noastre.

Având în vedere situația oare mai au imobiliarele o șansă? Își vor reveni sau vor continua evoluția banală de până acum? Sunt întrebări justificate deoarece cinci ani de criză au erodat puternic domeniul, conducând la scăderi accentuate de prețuri. 

Și-a fost să fie Steve

Vineri, anunțul privind retragerea lui Steve Ballmer din fruntea Microsoft a umflat cotațiile. Efectiv prețurile au explodat sub impactul emoțional al retragerii celui care, de 15 ani, conduce gigantul din Redmond. Comentariile sunt inutile.

Este totuși curios. De mult n-am mai văzut ca un CEO să fie atât de clar văzut ca o frână a companiei. Putem spune că n-am văzut asemenea reacții nici măcar atunci când HP a schimbat pe bandă dezastruoșii săi conducători(începând cu Carly Fiorina și terminând cu Léo Apotheker). Oare de ce a avut Ballmer acest destin? 

The Retirement Gamble

Ch1 - The Retirement Crisis:

„Profeții” zilelor noastre

Zilele trecute știrea referitoare la folosirea de către armata siriană a arsenalului chimic a devenit virală. CNN a prezentat imagini devastatoare, BBC s-a dat de ceasul morții. Întreaga media a fost alimentată de clipuri clare, prezentând situația dezastruoasă de la fața locului.

Este de-a dreptul surprinzătoare abundența imaginilor care vin de-acolo, modalitatea în care sunt prezentate și, nu în ultimul rând, precizia cu care aceste clipuri și fotografii își fac apariția. Ai zice că întreg conflictul se desfășoară pe un platou de filmare, nu într-o țară în care lucrurile au scăpat de sub control, aflată sub stăpânirea unui dictator feroce. 

Un dialog de ... aur

Nu știu cât de reale sunt informațiile titrate în clip, dar dialogul e magic. Priviți-l „că e tare grea viața”:

P.S. Varianta completa a clipului aici: http://youtu.be/p43fV0UcYIw

Cum se arata pisica

Poza ataşată a fost postată de Badea pe contul său de Facebook. Evident, postarea a stârnit o groază de opinii pro şi contra. Ceea ce, desigur, era de aşteptat.

Este totuşi interesant de înţeles ce se ascunde în spatele unei fotografii. Pe facebook, poza e încărcată cu un comentariu succint şi oarecum vag: "Miami beach! Te oftici?". Comentariile au explodat. La fel şi reacţiile din presa noastră autohtonă, dornică de ştiri senzaţionale fabricate sând cu fundul(din ce în ce mai mare) pe scaun.

Noua epocă a marilor călătorii

Între secolele XV și XVIII, perioada numită și a marilor descoperiri, omul și-a schimbat radical concepția despre pământ, despre lumea care-l înconjoară. Dezvoltarea tehnicilor de construcție a navelor a permis călătorii mai lungi și mai sigure. Așa au putut apărea marii descoperitori, marii aventurieri care au deschis căile cunoașterii și au aprins imaginația lumii. Vasco da Gamma, Bartolomeu Diaz, Cristofor Columb, Magellan, James Cook sunt marii descoperitori de lumi, aventurierii care practic au  redesenat istoria, ei fiind, în realitate, cei cărora li se datorează(sau care au cauzat) întreaga istorie colonială.

E fascinantă această parte a istoriei. Interacțiunea dintre națiuni, modul în care puterile vremii și-au alocat resurse marilor nebunii navale de-atunci reprezintă o lecție de istorie extrem de utilă. Prin intermediul marilor descoperiri putem înțelege mărirea și decăderea Spaniei(obsedată strict de aur), a Portugaliei(cea care a preferat o abordare științifică și a știut să monopolizeze rute esențiale) sau ignoranța otomanilor care, aflând prin spioni că de fapt Columb nu descoperise India au considerat domeniul inutil, mulțumindu-se cu monopolul lor terestru.

Un concept revoluționar și o posibilă evoluție

De multe ori comunitatea open source ne-a surprins, venind cu soluții viabile acolo unde alții frânaseră evoluția. Numai dacă ne gândim la Arduino putem vedea ce ruptură fantastică a putut să genereze comunitatea open source. 

Dacă în unele articole trecute v-am bombardat cu analize din domeniul ceva mai arid al electronicii pure, de data aceasta voi coborî „în stradă” pentru a analiza un concept revoluționar recent apărut. Este vorba despre un telefon de top care va veni de la una dintre cele mai respectate companii din zona open source: Canonical.

Dileme mioritice

De ceva vreme publicațiile autohtone de business cântă prohodul economiei. Trecând peste faptul că multe dintre ele, văzându-se cu fondurile tăiate, se simt nevoite să prezinte doar „the dark side of the force”, trebuie să conștientizăm că lucrurile nu sunt deloc roz. Este clar că economia are de înfruntat una dintre cele mai negre perioade și nimeni nu poate garanta că, din groapa în care am căzut, vom mai ieși cu vreun gât nefracturat.

O să mă opresc astăzi asupra unui indicator care în orice economie a lumii stârnește teamă. Este vorba de evoluția comerțului cu amănuntul, practic principalul indicator al consumului populației. În ultimele două luni raportate(mai și iunie) acest indicator a scăzut îngrijorător. Minusul din iunie de 4.2%(YoY) este de-a dreptul îngrijorător și aceasta în condițiile în care în mai cunoscuserăm o cădere chiar mai spectaculoasă, de 4.4%!

Privatizarea statului slab

Anii 90 s-au remarcat prin puzderia de think tank-uri finanțate de Departamentul de Stat al SUA. În mare parte, aceste instituții semi-deschise aveau ca scop creionarea viitorului politicii americane și stabilirea pașilor care trebuie urmați pentru menținerea supremației imperiului american. Din aceste organizații își trag rădăcinile toate marile direcții ale politicii actuale.

În negura acelor ani, un think tank obscur a propus alternativa armatei private. Atât istoria cât și contemporaneitatea cunosc noțiunea de mercenari, așa-numitele „armate de adunătură”. Compuse din grupuri eterogene de indivizi plătiți pentru a se bate, armatele de mercenari au reprezentat întotdeauna alternative luate în calcul atât de state dornice de a-și proteja cetățenii cât și de dictatori prea nebuni pentru a putea avea încredere în structurile țărilor pe care le stăpâneau.

1 an de la lovitura de stat

Astăzi se împlinește un an de la cea mai crâncenă lovitură de stat instrumentată în România. Data de 29 iulie va fi una neagră în istorie, aceasta, desigur, dacă va mai exista o istorie a României. Nu sunt vorbe bombastice, nu sunt ipoteze ci realități.

Pe 29 iulie, 90% dintre participanții la Referendumul de suspendare al președintelui au votat pentru suspendarea acestuia. A fost cel mai radical vot de la Revoluție. Cu toate acestea, un mix compus din instituții subordonate, politicieni iresponsabili și manipulare au făcut posibilă trecerea României de la  independență la vasalitate.

The Monarchs of Money

Boala sanatatii

Sănătatea este un domeniu de maxim interes public. Nu cred că există cineva care s-ar opune dezvoltării sale, a cercetărilor pentru îmbunătățirea vieții. Însă, cum bine știm, „drumul spre iad e pavat cu bune intenții” și, din nefericire, în acest domeniu bunele intenții par a fi culminat cu instaurarea haosului.

Dacă am face o radiografie a cheltuielilor pentru sănătate am observa cum nota de plată a crescut geometric de-a lungul timpului. S-a îmbunătățit oare condiția pacienților? S-au făcut progrese revoluționare astfel încât costurile mai mari să fie justificate de o condiție mai bună a sănătății oamenilor? Depinde cum privim statisticile. Dacă ne vom uita doar la speranța de viață putem spune că lucrurile arată ceva îmbunătățiri. Dacă însă vom studia evoluția incidenței bolilor cronice vom înțelege dezastrul în care ne scufundăm. Într-adevăr, trăim mai mult, dar trăim cu boli severe cărora medicina actuală le tratează doar efectele.

Nișe profitabile

În urmă cu un an niște tineri „lansau la apă” un concept efectiv revoluționar. O placa „all in one” la un preț derizoriu. Raspberry Pi este numele găselniței pe care o consider una dintre marile realizări ale anului trecut. Practic, pentru o sumă infimă(25 -35$, în funcție de variantă) ai baza pentru a-ți dezvolta un computer cât se poate de OK. 

Dacă m-aș apuca să dezvolt domeniile în care micuța placă și-a dovedit utilitatea aș depăși ca întindere ceea ce a produs acest blog până acum. Desigur, un sistem bazat pe Raspberry Pi nu are puterea de procesare a unui desktop; nici măcar a unui netbook. A pune discuția în acești termeni nu este însă productiv. Plăcuța englezilor are suficientă putere pentru a-și face treaba. Iar ceea ce s-a realizat până acum cu ea demonstrează că încă nu și-a atins limitele. 

Bomba din gradina

Cei care-mi citesc blogul de mai multă vreme știu că în nenumărate rânduri am vorbit despre neregulile contabile din gospodăria marilor bănci internaționale. Interesant este faptul că autoritățile au trecut cu ușurință peste aceste detalii nesemnificative, preferând să „decarteze” bănuți ori de câte ori, chipurile, nevoile economiei o cereau. Iar nevoile se dovedeau a fi din ce în ce mai mari, crescând precum Făt Frumos.

Dacă stai să judeci o bancă după datele publice aproape că ai impresia că te afli în ingrata situație de a certifica moralitatea unei călugărițe aflată aproape de sfințenie. Cifrele publice sunt atât de caste încât te întrebi ce-o avea lumea cu aceste instituții. Doar din când în când mai apar evenimente neplăcute care umbresc imaginea acestor „rezervoare de moralitate”. Parafrazându-l pe-un neica nimeni de la noi, dacă n-ar fi informații despre „mai o manipulare, mai un bailout, mai un hăhăhă”, cred am fi tentați să mergem pe la marile instituții financiare mondiale precum enoriașii în pelerinaj.

Iluzia securității

Mega scandalul creat de Snowden este pe cale să se stingă. Chiar dacă prin media mai apar articole sporadice, chiar dacă activiști ai libertăților omului se chinuie să mențină informațiile în prim-plan, lucrurile sunt pe cale să se tranșeze. Și aceasta într-o liniște suspectă.

Dacă pentru fondatorul WikiLeaks viața continuă uniform în sediul ambasadei Ecuadorului din Londra, în jurul lui Snowden lațul se strânge pe zi ce trece. Șederea sa în zona de tranzit a aeroportului Sheremetyevo este din ce în ce mai nesigură pe măsură ce autoritățile ruse devin din ce în ce mai nerăbdătoare să scape de incomodul transfug.

Dupa primavara incinsa urmeaza vara in flacari(IV)

Iată-ne ajunși la ultimul episod al acestui scurt periplu oriental. Este timpul să prezentăm ultimul element dintre cele selectate și să tragem o concluzie. Chiar dacă ar trebui să analizăm mult mai multe aspecte prefer să ne oprim aici, cu posibilitatea de a aduce în viitor adăugirile necesare sub forma altor episoade.

Turcia este de ceva vreme în centrul atenției. Atât performanțele economice ale lui Erdogan cât și excentricitățile sale politice au contribuit din plin la mediatizarea țării. Dacă din punct de vedere economic lucrurile sunt cât se poate de clare, poate că ar fi interesant să zăbovim puțin în zona politică, mai ales că acolo își au izvorul recentele incidente de stradă.

După primăvara încinsă urmează vara în flăcări(III)

Dat fiind faptul că am vorbit despre Liban, e momentul să dezvăluim un alt element al puzzle-ului, anume Siria. Faptul că acum țara se află în mijlocul unor evenimente explozive are un sens cât se poate de logic. Și, după cum vom vedea în continuare, precedentul libanez urmează să fie folosit din plin în Siria.

Pentru mulți, liniștea care a domnit până acum acolo e de neexplicat. Dacă în restul țărilor din regiune am avut confruntări între fracțiuni, răzbunări și inflamări „iremediabile”, Siria a fost o oază de liniște.O dinastie dictatorială „progresistă” începută de bătrânul Hafez și continuată de Bashar. 

După primăvara încinsă urmează vara în flăcări(II)

Dacă ieri ne-am ocupat de Egipt și violențele sale începute la momentul potrivit, cred că e timpul să vedem cine a inspirat mișcările zonei. Cu toate că pare incredibil, metodele de agitare a Orientului au fost experimentate de-a lungul timpului, s-au făcut măsurători și s-a reușit un avans gigantic în ceea ce privește capacitatea de manipulare și influențare. Chiar dacă nimeni nu o recunoaște, playground-ul pentru ceea ce se petrece acum în Orient a fost Libanul. 

O țară mică pe care o străbați în câteva ore, despre a cărei creație Nassim Taleb spunea foarte sugestiv că „e remarcabil cât de repede și cât de eficient poți construi o naționalitate cu un steag, câteva discursuri și un imn național”. Dincolo însă de artificiala „națiune” de azi, avem un mix de locuitori care de aproape două milenii conviețuiesc fără probleme deosebite, fără fricțiuni „sistemice”, fiind(la o primă vedere) mult mai interesați de comerț decât de politică sau religie.

După primăvara încinsă urmează vara în flacari(I)

Cei care-și imaginau că Primăvara Arabă a fost doar un fenomen meteoric prin intermediul căruia statele și-au reclamat dreptul la democrație s-au înșelat amarnic. De altfel, încă de la izbucnirea evenimentelor vă spuneam că dictaturile trecutului se vor dovedi a fi fost mult mai dulci decât democrațiile viitorului.

Într-adevăr, n-a durat mult până când oamenii au revenit pe străzi. Dictatura democratică a lui Morsi pare a se apropia de sfârșit, exact așa cum fusese calculat. Mulți n-ar fi crezut că protestele vor reveni atât de rapid după debarcarea lui Mubarak. Alegerea lui Morsi, democratică în esență, i-a făcut pe unii să creadă că lucrurile s-au tranșat acolo. Desigur, aceasta era viziunea răspândită de agenturile de PR, realitatea și pașii următori cunoscându-se doar în spatele scenei.

Century of the self - IV

Proprietatea. Fondul Proprietatea

În urmă cu un an, intrarea Hidroelectrica în insolvență a stârnit pasiuni la Bursă. Principalul afectat a fost Fondul Proprietatea care și-a văzut cotațiile prăbușite. Era o reacție emoțională numai bună de speculat și, la momentul respectiv, am semnalat acest lucru. Cei care au ascultat și au cumpărat atunci „când pe bursă curgea sânge” au profitat din plin putând să-și marcheze profiturile la peste 0.66. Ca să nu mai vorbesc de faptul că a existat o fereastră destul de interesantă în care acționarii puteau profita și de dividende și de creșterea prețului, un fenomen aproape incredibil.

Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un an a fost un lucru spectaculos făcut de Guvern. Insolvența a permis decăpușarea Hidroelectrica, scăparea acesteia din ghearele în care fusese prinsă de interesele guvernăarii băsescu-boc. Operațiunea a obligat Fondul Proprietatea să-și treacă acțiunile deținute la Hidroelectrica la valoare zero, însă, așa cum am spus atunci, nu era vorba decât de o operațiune formală. Faptul că în scriptele FP acțiunile acesteia erau trecute cu zero nu însemna că barajul Porțile de Fier s-a volatilizat sau că Bicazul a trecut în proprietatea Uniunii Sovietice. În sine, așa cum s-a dovedit, decăpușarea a fost un succes, propagandei nerămânându-i decât să plângă de grija mămicilor disponibilizate de „bampirul” Borza.