miercuri, 26 mai 2010

Iarna sperantelor şi vara dezamagirilor


Pe la începutul anului avertizam asupra faptului că valul de optimism revărsat asupra noastră este unul fals. În timp ce analiştii băncilor prognozau revenirea cursului euro sub nivelul de 4 RON, BNR făcea un joc de glezne arătându-ne cât de grea este menţinerea cursului peste nivelul menţionat. Practic, întreg optimismul a fost alimentat de ceva intrări de fonduri speculative care au încercat să profite de diferenţialul de dobândă(n-am înţeles de ce mişcarea respectivă nu a fost catalogată ca "atac speculativ").

Pseudo-optimismul care ne cuprinsese a făcut ca unii mai înfierbântaţi să prognozeze revenirea creşterii economice, cu toate scenariile idioate asociate. Nu mai contau problemele structurale ale economiei sau celelalte nimicuri gen rata şomajului în creștere, restanţele galopante la credite s.a.m.d. Era momentul în care trebuia să fim optimişti. Şi, ca urmare a acestei directive, ne-am trăit optimismul până când ne-am re-trezit cu fundul în baltă. Ceea ce se întâmplă acum este reacţia normală a şobolanilor(a se înţelege a capitalurilor speculativ) care, cum bine se ştie, sunt primii care părăsesc corabia în flăcări. Aceasta se simte pe bursă unde scăderile sunt de 30% - 50%(faţă de începutul anului) şi, în mod evident, pe piaţa valutară unde cursul cunoaşte cea mai ridicată valoare din ultima perioadă în condiţiile în care euro se află la cotaţii minime în raport cu dolarul. De la începutul crizei este a doua oară când pățim acest lucru, dar se pare că trebuie să mai avem parte de vreo câteva exoduri similare până când vom înțelege fenomenul.

În mod cât se poate de evident, ceea ce ne aşteaptă în continuare nu e liniştitor. La nivel local, prostia, corupţia şi lipsa de viziune vor continua să fie principalii duşmani. Situaţia locală va fi agravată de revenirea problemelor de pe pieţele internaţionale unde lucrurile sunt departe de a fi tranşate. Problemele sistemului bancar spaniol, revenirea tensiunilor in Asia şi precaritatea măsurilor adoptate până acum reprezintă un cocktail care se va manifesta devastator pe pieţele emergente. În plus gâfâitul unor jucători regionali este din ce în ce mai sacadat, lucru pe care bravii noștri oficiali încă nu-l percep. Ne vom trezi iar la spartul târgului? Eu pariez că răspunsul este da și, mai mult, că vom avea parte de măsuri din ce în ce mai aberante. Oare până când?

P.S. Cititi in editia de azi a Financial Times "The grasshoppers and the ants", un editorial excelent despre dezechilibrele economiei mondiale.

11 comentarii:

  1. Bine zis pseudo-optimism. Eu prefer sa il numesc pur si simplu naivitate. Pentru ca optimismul implica cunoasterea realitatii si nu ignorarea acesteia. Asta lasand la o parte faptul ca de multe ori vorbim de manipulare.

    RăspundețiȘtergere
  2. uite cum optimistii devin pesimisti pe masura ce se informeaza mai bine :)
    euro is fu..ed

    RăspundețiȘtergere
  3. Nope, naivii devin pesimisti. Iar daca ajung sa se informeze mai bine, abia atunci pot deveni optimisti... ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. asta cu "bursa prevesteste starea economiei etc" mi se pare aiurea tare pentru romania. bvb nu reprezinta absolut nimic in romania,incepand cu rulajele de cateva milioane pe zi si terminand cu lista companiilor.daca maine s-ar inchide nu ar avea nici un efect asupra economiei, nici pozitiv nci negativ

    RăspundețiȘtergere
  5. Optimismul ala a fost prostie in stare pura sau manipulare pentru fraieri.
    Daca Boc a reusit sa acopere falimentul Romaniei un an pentru a iesi Base... oamenii uneori si-o merita.

    RăspundețiȘtergere
  6. sunt curios cum va evolua cursul leu/euro anul acesta...

    RăspundețiȘtergere
  7. nu mai inteleg nimic, tara in prag de colaps, iar leul nostru se apreciaza ... pe ce fundamente?? ca "vrea muschii lui Isarescu"??

    RăspundețiȘtergere
  8. nu se apreciaza leul, se depreciaza euro.

    RăspundețiȘtergere
  9. Vin vremuri cacacioase dar, prosti sunt inca cu duimul gen fericitii proprietari de garsoniera cu 80000 de euro care traiesc doar pentru a spera ca nu se poate sa fi fost atat de dobitoci incat sa-si amaneteze viata pentru 4 pereti. Cred ca viata unui iobag in evul mediu era mai linistita si mai indestulata decat a unui bugetar posesor de credit. Iobagu avea o renta fixa de platit anual si datora vre-o 20-30 de zile de munca neplatita nobilului, in rest nu-l dadea nimeni afara din casa si daca era mai gospodar ii mai ramanea si lui cate ceva sa duca o viata decenta (exclud perioadele de razboi cand se strangea cureaua rau de tot pentru plata campaniilor militare), creditacu insa lucreaza 365 de zile pe an pentru banca, poate fi oricand scos in strada de pe mosie si chiar asa va ramane dator vandut la banca el si familia lui pana la adanci batraneti. Se pare ca economia asta e o curva mai mare ca si politica ca te lasa in curul gol, regulat si cu banii luati.

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, sobolanii parasesc corabia.
    Oare si capitanul?

    RăspundețiȘtergere
  11. Optimismul a fost ca de obicei al maselor manipulate , a celor care in majoritate l-au votat pe Base.Unde dai si unde crapa ! Intelepciunea populara s-a transformat in populism manelist.

    RăspundețiȘtergere