joi, 17 octombrie 2013

Conspiraţia nebunilor

Într-un aer de dramoletă bulevardieră, Congresul SUA a votat în al doisprezecelea ceas terminarea impasului fiscal al SUA. Şi aşa se încheie cât se poate de previzibil cel mai recent shutdown. 16 zile care vor rămâne în istorie, adăugându-se lungului şir al celorlalte semi-falimente.

În urma evenimentelor nu ne rămâne decât gustul amar al unui spectacol de prost gust. O confruntare între forţe politice confuze, înotând într-un ocean de ignoranţă. Aceasta este America momentului, o ţară din ce în ce mai dezamăgitoare, alunecând cu graţie spre zona nisipurilor mişcătoare. E o realitate de care va trebui să ţinem cont în viitor.


Tot scandalul cu iz de comedie ieftină ne-a dezvăluit imaginea politicianului american  în toată splendoarea sa.  Cei mai mediatizaţi au fost, desigur, bolovanii din mişcarea Tea Party, cei care se bat cu cărămida-n piept că vor schimba modul în care se face politică în SUA. Cei din Tea Party urlă din toţi bojocii că militează pentru reducerea datoriei statului, a deficitului bugetar, a cheltuielilor guvernamentale şi a taxelor(mai contează că aşa ceva e imposibil?). Desigur, dacă te uiţi că mişcării îi este asociată, printre alte figuri spelbe, Sarah Palin îţi dai seama cam care poate fi calibrul unei asemenea mişcări. Şi, dac-am amintit-o pe Sarah care, Dumnezeule!, a fost guvernator în Alaska, nu putem să nu-l prezentăm şi pe noul băiat minune al politicii republicane, anume Ted Cruz. Nătărăul ăsta, venit în Congres cu instincte de ţărănuş de Texas, are o armă redutabilă: ţine discursuri lungi. Asta ştie el să facă: să mănânce un rahat luuung şi fără consistenţă pentru a amâna discutarea unor probleme importante. Impecabil! O mostră de gândire şi strategie pe care, probabil, numai contactul îndelungat cu balega putea s-o dezvolte.

O altă isteţime a celor asociaţi mişcării Tea Party s-a consumat ieri. Îngrijoraţi de traiectoria evenimentelor, câţiva oficiali chinezi au transmis atât public cât şi prin canale oficiale că e timpul să se pună capăt jocului politic şi să se ia măsurile necesare în vederea stabilizării situaţiei. Ei bine, mai mulţi berbeci au început să urle precum călcaţii pe bătături că ăsta reprezintă un amestec al Chinei în treburile interne ale SUA. Păi bre prostovanilor, atunci când ăla care vorbeşte are vreo zece la sută din datoriile voastre de nătângi e cazul să fiţi mai cuviincioşi. Nu de alta, dar dacă scoate chinezu-n târg chiloţii voştri murdari s-ar putea să vă cuprindă o ruşine cât încă două-trei negocieri pentru ridicarea limitei de îndatorare.

Cu siguranţă există o groază de personaje pitoreşti asociate acestui nou filon de inteligenţă politică dezvoltat probabil pe fondul consumului excesiv de organisme modificate genetic. Nu are sens să le discutăm acum deoarece nu dispunem nici de spaţiu şi nici de timp suficient pentru a prezenta toţi nătărăii. Ceea ce trebuie să reţinem însă este plaga care pare a fi cuprins iremediabil politica americană. Privind dinspre acest colţ de lume puteai crede că fiinţele abrupte aterizate aici ca ambasadori reprezintă doar simple accidente deoarece, vorba regretatului Dinică, e o "ţară mică, doar câteva mese". Privind însă de-aproape constatăm că avem de-a face cu o proliferare periculoasă a unor personaje toxice în politica americană. Acesta reprezintă cancerul interior al oricărui imperiu. Sistemul occidental în general şi cel american în particular au încercat să se protejeze în faţa acestei maladii prin schimbarea periodică a personajelor de la vârf. Un fel de infuzie de sânge sănătos practicată de marile familii regale. În timp ce în cadrul marilor aristocraţii procesul de înnoire este controlat prin intermediul căsătoriilor, sistemul occidental/american propune transfuzia directă prin intermediul alegerilor libere. 

Teoretic, schimbarea continuă ar trebui să menţină vigoarea naţiunii. Este povestea frumoasă a democraţiei contemporane. Este însă doar o poveste! Pe de o parte lumea politică este o baltă pestinenţială alimentată de aceleaşi personaje(un fel de micro-dinastii politice în care urmaşii moştenesc funcţia părintelui), iar pe de altă parte decizia se concentrează "în spatele frontului", în ceea ce putem numi instituţiile statului. Referitor la ultima chestiune, am putea crede că e vorba de sedimentarea unei stabiliăţi a statului. Nu este aşa deoarece în spatele frontului decizia se ia arbitrar şi nedemocratic. Cu cât o democraţie e mai veche, cu atât cele două trăsături se accentuează, iar societatea devine mai despotică şi mai ineficientă.

Este fix ceea ce constatăm acum în SUA şi în Europa. Stagnarea economică este dublată de una politică. Lumea întreagă pare cuprinsă de o criză de personalitate din cauza alunecării societăţii către despotism. Chiar dacă ultima afirmaţie pare exagerată ea este reală. Societatea în ansamblul ei este cuprinsă de angoasă, duşmanul comun fiind unul neidentificabil, invizibil. Ne aflăm foarte aproape de o implozie generată de propriile noastre slăbiciuni.

Impasul fiscal al SUA este doar una din multele izbucniri de iraţional de care vom avea parte în continuare. Din nefericire problemele societăţii actuale sunt mai grave decât pot fi percepute. Fiecare încercare de rezolvare a lor nu reprezintă decât intervenţii insuficiente şi neinspirate. Este ca şi cum o furnică ar încerca să repare Panteonul. Şi, pentru a agrava situaţia, în tot acest context infam avem de-a face cu politicieni proşti şi instituţii nelegitime şi anchilozate. Un tablou destul de macabru însă cât se poate de real.

9 comentarii:

  1. Blocajul politic din SUA a fost din motive endogene, care tin de Constitutia SUA. Constitutia SUA nu a fost planificata pentru partide polarizate ideologic, si in majoritatea istoriei SUA partidele nu au fost asa polarizate. Exceptia a fost ultimele doua decenii, precum si in deceniul incepand cu 1850, care a dus la Razboiul Civil din SUA.

    Cat priveste viitorul SUA, cu privire la economie este destul de bun--are resurse naturale gramada, este cel mai mare exportator agricol din lume, si cu revolutia gazelor de sist este deja pe pragul sa fie exportator net energetic (adica sa exporte mai mult in gaz fata de cat importa in petrol). Bineinteles, o implozie politica poate duce la sfarsitul dolarului ca moneda globala, la o hiper-inflatie (in SUA orice inflatie mai mare de 10% anual este numita hiper inflatie), si la deprecierea dolarului fata de alte monezi. S-a intamplat asta si in anii 70, cand Nixon a rupt legatura dintre dolar si aur, care a produs o hiper inflatie, si pe deasupra a venit si socul scumpirii petrolului. SUA trecut de acea criza prelungita, si va trece si de criza curenta.

    Faptul ca Republicanii nu se vor lasa pana nu il vor impeach pe Obama nu inseamna mare lucru, l-au impeached si pe Clinton in 1998, si singurul rezultat este ca procedura de impeachment a ajuns sa fie vazut ca un simplu teatru politic care nu inseamna nimic (ca daca 2/3 din senatori nu voteaza sa il dea afara pe presedinte, nu se intampla nimic). Dar SUA continua sa aiba baze solide din punct de vedere economic si demografic.

    Pe termen lung, pretul energiei in intreaga lume va fi mai scump, care va fi bine pentru exportatori masivi de energie ca Norvegia sau Canada, si mai putin seminificativ pentru tari care exporta mai putin (precum SUA). Mai expuse sunt tari ca Romania, importatoare masiv de energie, pentru care barilul de $200 ar fi o povara mare. Si care pe deasupra sunt la mana lui Putin cu privire la gaze, au o capacitate mai redusa de a plati preturile cerute de Putin, si au milioane de locuinte care nu sunt termoizolate. Plus colapsul demografic cauzat de nasteri insuficiente si emigrare masiva, care va duce la colapsul sistemelor de pensii si sanatate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. SUA/Occidentul au nevoie de o reforma structurala a statului. Nu ne ramane decat sa speram ca si de aceasta data Occidentul va avea forta sa se reinventeze. Altfel va fi dificil.

      Referitor la Romania, lucrurile nu-s atat de negre. In ceea ce priveste energia electrica avem supra-capacitate. Cu gazele, ne asiguram consumul din productia interna pentru inca 10-15 ani, iar importurile reprezinta doar o mica parte. Platforma continentala ne asigura suficiente resurse de gaze si petrol, insa marea piatra de moara pe care-o avem legata de gat se numeste Europa si piata ei unica pe care trebuie sa activam.

      Ștergere
  2. @Dan
    "Platforma continentala ne asigura suficiente resurse de gaze si petrol"
    Bine ca exista, dar important este si cat costa exploatarea lor. In SUA de exemplu, petrolul neconventional (din sisturi) costa cam $80-$90 pe baril sa fie exploatat, deci renteaza doar acum ca e scump petrolul. Gazul de sist este mult mai ieftin de exploatat (in zonele unde exista). Cat de fezabil este exploatarea petrolului si gazului din platforma continentala a Romaniei, este fezabil la preturile de acum, sau trebuie sa mai astepte pana se dubleaza pretul?

    Factorul energiei va fi determinant cat priveste economia, nu doar in sectoarele in care se asteapta lumea, dar si in sectoare in care nu se asteapta (agricultura moderna este bazata pe ingrasaminte chimice al caror pret este determinat de pretul hidrocarburilor). Urmatorul secol va fi mult mai sumbru, detalii la http://www.theoildrum.com/node/8402


    Dar hai sa zicem ca Romania face inca 5-6 reactoare nucleare in urmatoarele 2-3 decenii, si curentul ajunge asa ieftin incat oamenii pot sa isi incalzeasca casele cu calorifere electrice si sa conduca masini hibrid. (Si la nivel macro, sa exporte atat curent incat sa plateasca pe importurile de petrol, la fel cum SUA exporta atat carbune+gaz incat sa plateasca petrolul importat).

    Ramane insa problema demografica--tari precum Romania si Rusia de afla in colaps demografic, pe cand tari ca SUA, UK, Franta sunt destul de aproape de echilibru. Cine deci trebuie sa se reinventeze, Occidentul sau Romania, Bulgaria, si fostele republici sovietice? (si tarile mediteraneene sunt undeva pe la mijloc din punct de vedere demografic, mai rau decat occidentul dar mai bine ca Romania).

    Intr-un fel tot raul spre bine--la cate resurse naturale are Romania, poate ca ar fi mai bine sa aiba o populatie mai mica pe termen lung. Dar sistemul de pensii nu mai poate fi salvat. Pe cand in SUA, sistemul de Social Security, care incaseaza 12.5% din salarii (jumate de la angajat, jumate de la angajator), va merge pe termen lung destul de bine (de abia in 30 de ani, cand ma voi pensiona eu, isi va termina "trust fund", dar chiar si asa, incasarile vor fi suficiente pentru 80% din nivelul de pensii). Eu personal ma declar multumit cu atat, daca am speranta medie de viata, banii incasati vor fi egali cu banii contribuiti cu tot cu inflatie. Dar cetatenii Romaniei vor reactiona mai rau cand se va ajunge la fundul sacului, si sistemul de pensii nu va putea plati nici pe jumatate din nivelul de pensii cu formula de azi. Si asta in cel mai bun caz, daca guvernul Romaniei inca va mai avea acces la credite ieftine. Viitorul va avea crize economice vor duce in mod inevitabil si la tumulte politice, cum se vede recent in Grecia.

    Ca sa nu mai mentin si schimbarile rasiale--in mai toate tarile, albii vor ajunge minoritari in urmatoarele 2-3 generatii. In SUA deja doar 48% din bebelusi sunt albi nehispanici, si procentul scade de la an la an. Asta conduce la oarecare rasism latent care rabufneste in isteria Tea Party impotriva lui Obama, care intruchipeaza America de maine (corcitura pe jumatate alb). Dar acest rasism latent nu va distruge sistemul democratic din SUA. Despre viitorul sistemelor democratice din Europa, unde vor ajunge albii minoritari in 2-3 generatii, mai ales in tarile care vor trece prin crize economice, ramane de vazut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat despre Ted Cruz--nu este taran Texan, este nascut in Canada din tata cubanez (refugiat anti-comunist) si mama canadiana. Este foarte inteligent, a studiat la Princeton si Harvard Law School, si ca orice avocat bun poate argumenta orice pozitie. Faptul ca oportunismul politic il face sa ia pozitii extremiste nu inseamna ca si crede tot ce zice, si faptul ca a facut un teatru cu fillibuster de 21 ore nu inseamna ca si face tot ce poate sa se opuna. De exemplu, dupa regulile Senatului SUA, un singur senator, de capul lui, putea sa intarzie rezolutia crizei bugetare cu 2-3 zile, si asta ar fi dus la default (sau la o actiune unilaterala luata de Obama ca sa ignore plafonul datoriei, care ar fi dus la o criza constitutionala, impeachment etc). Ted Cruz insa a ales sa nu faca asta, deci nu este chiar asa tampit precum pare, si nu este doar o versiune masculina a lui Sarah Palin.

    La fel si Bush cel Mic, din oportunism politic a vrut sa apara ca un simplu taran Texan, desi era destul de inteligent (nu sclipitor de inteligent, dar peste medie). Dar cand a venit criza din 2008, si cand Tea Party (inclusiv majoritatea Republicanilor din Congress) nu au vrut sa se ia masuri de urgenta ca sa faca bailout la marile banci, Bush a cooperat cu Democratii, si a oprit criza financiara cu programul TARP de $700 B. Asta a impiedicat o repetitie a Marii Depresii, si ulterior, guvernul federal a recuperat 98% din banii TARP.

    Nu inseamna ca Bush cel Mic si Ted Cruz sunt la fel. Ted Cruz este in mod clar duplicitar. Bush cel Mic nu a fost in mod clar duplicitar--desi a beneficiat de duplicitatea altora cu razboiul impotriva Irakului, de ajunsesera majoritatea americanilro sa creada ca Saddam era responsabil pentru 9/11, ca asa zicea Darth Cheney, desi Bush cel Mic nu zisese asta. La fel si in campaniile sale prezidentiale, Bush cel Mic nu a aruncat noroi si calumnii, doar anturajul lui a facut asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Dan,
    Mie imi place cum vorbeste Anonim17 octombrie 2013, 23:01. Recunosc ca nu am verificat toate acele detalii, dar cand oameni apropiati mie traitori in US mi-au vorbit la fel am verificat si se confirma.
    Pe de alta parte spui tu Cu cât o democraţie e mai veche, cu atât cele două trăsături se accentuează, iar societatea devine mai despotică şi mai ineficientă.. Pai daca America de Nord si Europa de Vest devin despotice, ce se intampla cu China si Rusia si altii ca ei? Aia devin campionii democratiei?...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o chestie intr-adevar ciudata aici, iar discutia e lunga. Atat China cat si Rusia sunt societati nedemocratice din punctul nostru de vedere. Acesta e tipul de societate traditionala pentru cele doua tari si, este posibil ca democratia (in sensul pe care-l dam noi termenului) efectiv sa nu aiba sens acolo. Eu cand vorbesc despre despotism in societatea occidentala o fac prin comparatie cu sine, nicidecum cu societatile de tip asiatic.
      Multi cred ca atunci cand critic societatea occidentala o fac pentru a contrapune China, Rusia sau tarile arabe. Fals! Cand critic Occidentul o fac din punctul de vedere al traitorului, a individului care vrea mai mult si care observa ca societatea occidentala se indreapta intr-o directie gresita. Aceasta insa nu inseamna ca ceilalti ar merge intr-o ditrectie mai buna. Insa, in cazul in care Occidentul isi pierde suflul e posibil ca o alta paradigma sa-l remorcheze. Iti poti imagina ca peste un anumit timp fenomene de tipul "democratizarii cu forta" a lumii arabe sa se transforme in "arabizarea cu forta" a societatii occidentale? Aceasta se intampla atunci cand iti pierzi suflul.

      Ștergere
    2. Corect (si trist). Banuiam nuanta asta si te-am "provocat" un pic pt. a primi confirmarea (sau infirmarea). Merci pt. explicatii. Poate reusesti sa gasesti alte formulari cand mai ajungi in zona asta, mi se par necesare.
      Eu totusi am un barometru in a vedea daca poate exista o revenire pe un alt nivel: liberul acces la informatie si libertatea de exprimare. Circulatia ideilor este esentitala pt. a gasi solutii problemelor. Atata timp cat aici nu se umbla, sunt relativ optimist. De aceea ACTA (si celelalte similare) mi s-a parut o dementa, si reactia cetatenilor, a PE si a CEJ, am considerat-o mai mult decat imbucuratoare (de unde si optimismul meu).

      Ștergere
    3. @Anonim #2
      Libertatea de exprimare, asociere, etc sunt criterii destul de bune. Mai este si faptul ca democratia in sine poate duce la o tiranie a majoritatii (cum s-a vazut in Egypt, Iraq, etc, unde dupa ce au cazut dictatorii, majoritatile religioase au ajuns sa asupreasca crestinii prin legislatie discriminatorie, indiferenta politiei in oprirea pogroamelor, etc). In tarile occidentale aceasta tiranie a majoritatii este tinuta in frau de catre liberalism, asa ca e vorba de democratie liberala, nu democratie simpla. Poate ca China si Rusia , si in mod sigur majoritatea tarilor arabe (poate cu exceptia Libanului) nu sunt gata ca sa fie democratii liberale.

      Faptul ca sistemul politic se blocheaza in anumite tari occidentale nu insteamna mare lucru. Belgia de exemplu a fost fara guvern mai bine de un an, dar nu inseamna ca flamanzii si valonii s-au incaierat cu cutitele. Viata merge mai departe, si apocalipsa nu aterizeaza in Bruxelles, in ciuda bloggerilor panicati.

      Derapaje ale democratiilor liberale sunt posibile in mod teoretic, s-a vazut asta acum 80 de ani in tarile cele mai lovite de Marea Depresie, in special Germania. In mod practic, nu vad cum se poate repeta. Oricat ar suferii spaniolii din cauza politicii austeriene, tot nu o sa il reinvie pe Francisco Franco.

      Deci nu vad cum se poate vorbi de despotism. Chiar daca personal nu imi convine sa ma descalt de fiecare data cand zbor in SUA doar ca acum 12 ani un tembel si-a pus o bomba in pantof, si chiar daca socotesc ca este doar un "security theather" care nici macar nu creste siguranta, nu inseamna ca Bush a fost un despot, sau ca Obama este un despot acum. Ca Bush tot a dat-o in bara cu Congressul cand a vrut sa privatizeze pensiile, si Obama tot a dat-o in bara cu Congressul cand a vrut sa limiteze emisiile de carbon, sau sa reformeze sistemul de imigratie. Si chiar si cu Obamacare, pana la urma este un sistem de compromis bazat _numai_ pe asigurari private, ca asa vroiau republicanii (pe cand Obama vroia un sistem bazat pe asigurare de stat, ca in Canada). La fel, in Europa chiar si guvernele cele mai conservative, ca cel al lui Cameron din UK, nu reusesc sa faca ce doresc, de exemplu sa privatizeze NHS (sistemul de sanatate), ca ajunge ca o minoritate sa se opuna vehement ca sa se puna bete in roate la orice planuri.

      Ineficienta si despotismul in general sunt trasaturi opuse. Mussolini a facut trenurile sa mearga la timp in Italia, si despotii chinezi de azi construiesc autostrazi si cai ferate de inalta viteza in mod extrem de rapid, ba chiar si orase intregi cu tot cu sisteme de metrouri etc.

      In schimb democratiile sunt ineficiente, de aceea un sistem de metrou, autostrada, sau tren de mare viteza se face foarte greoi. Teoretic exista legi de expropriere, dar daca un proprietar se impotriveste vehement, poate pune bete in roate la planuri. Se vede asta in mod clar in SUA, nu doar in Romania (nu locuiesc de mult timp in Romania, asa ca nu stiu daca betele in roate din Romania se datoreaza proprietarilor incapatanati, coruptiei, sau incompetentei guvernului).

      Americanii cel putin prefera sa fie o democratie liberala (cu respectarea drepturilor individuale, nu tirania majoritatii), chiar daca asta duce la ineficienta comparat cu despotismul chinez (sau singaporean, exemplul cel mai bun de despotism luminat la scara mica).

      -- Anonim #1

      Ștergere
    4. @Anonim #1
      Nu stiu daca vei mai citi ce voi scrie aici, dar mesajul tot il scriu...
      E ceva aproape straniu cu cei care ajung in America si traiesc acolo minim 10 ani. Gandesc ca tine. O gandire sanatoasa, din punctul meu de vedere. Valori precum "libertatea individuala" si "nu astept pomana nimanui" sunt realmente parti constituente si active in acesti indivizi. Tipul asta de discurs (cum il ai tu) este numitorul comun pentru oameni care au trait 10-15 ani acolo, indiferent ca sunt romani, italieni sau spanioli. E nevoie de mai multi oameni ca tine aici in Romania. Nu pot decat sa-ti spun bine ai (re)venit si sper sa rezisti cat mai mult aici; stiu bine ce spun...
      - Anonim #2

      Ștergere