Alternativa feroviara

Istoria este un izvor fantastic de pilde legate de jocurile de putere ale trecutului reflectate cumva magic în evenimentele actuale. Pentru observatorul detaşat, modul în care unele fapte ale contemporanilor rimează cu unele din trecut e de-a dreptul frapant. Astfel încât, de cele mai multe ori, nu ne rămâne decât mirarea urmată de întrebarea logică pe care ţi-o pui instinctiv: oare cum de se fac aceleaşi greşeli? Răspunsul este la fel de logic şi se bazează pe superficialitatea noastră ca specie. Cum poţi cere unei gloate să-şi amintească nu ştiu ce întâmplare din antichitate când aceasta este incapabilă să-şi amintească elemente similare petrecute cu un an în urmă?

Una din lecţiile fundamentale ale istoriei este cea legată de prosperitatea rutelor de transport. Există nenumărate oraşe care au înflorit exploziv doar ca urmare a situării strategice pe o rută importantă. Schimbul de mărfuri aduce cu sine prosperitatea şi, de asemenea, influenţa politică. Dar ce faci atunci când eşti exclus, când eşti situat la o extremitate, iar probabilitatea ca o rută importantă să treacă pe la tine e aproape nula? Stai şi priveşti cu jind la alţii? Desigur nu! O variantă înţeleaptă e să-ţi forţezi creativitatea şi să-ţi reevaluezi avantajele.

Comerţul cu Orientul a fost întotdeauna profitabil şi aceasta fie că vorbim de mirodeniile indiilor care ne-au fascinat de-a lungul istoriei sau, mai nou, de produsele prezentului reunite, vorba bancului, sub zodia celor mai folosite trei cuvinte din lume: "Made in China". Cea mai utilizată rută a momentului este cea navală, via Canalul Suez. O rută extrem de aglomerată şi, în ultimul timp, din ce în ce mai periculoasă. Alternativa la această rută a fost testată cu succes în această vară de firma chineză Cosco Shipping Co. prin Pasajul de Nord. Ruta este mai liberă şi mai rapidă, însă dezavantajul principal e dat de faptul că nu este practicabilă decât în lunile de vară. Pentru restul timpului rămâne ruta clasică.

În urma unor analize Rusia lui Putin lucrează la o alternativă interesantă: revitalizarea Trans-Siberianului. Cei aproape zece mii de kilometri ai căii ferate începute încă de pe vremea Ţarului Alexandru al II-lea par a avea parte de un nou început. Putin pare a fi reuşit să atragă Coreea de Nord în proiect, astfel încât, dictatura comunistă va permite tranzitarea mărfurilor din sudul peninsulei. În acest fel, Correa de Sud va putea avea acces la noua linie de transport.

Avantajele căii ruseşti de transport sunt indiscutabile. În primul rând timpul de expediţie spre Europa e de trei ori mai rapid decât orice cale navală. Apoi, transportul e mult mai sigur. Pe teritoriul Rusiei n-ai de-a face cu piraţi exotici sau fracţiuni revanşarde musulmane. Dezavantajul major este cel legat de costuri. După cum se ştie, o cale de transport terestră este mai scumpă decât echivalentul ei naval. Însă, chiar şi aşa, există un segment destul de serios de piaţă care este acoperit de ruşi. În urma unei înţelegeri între Deutsche Bahn, Căile Ferate Ruse şi cele Chineze s-a deschis o linie directă de transport între Hamburg şi Zhengzhou care permite transportul containerelor în numai 15 zile(faţă de cele minim 45 zile pe apă). Intrarea în joc a Coreei de Sud va impune şi mai puternic alternativa rusească.

A nu se înţelege din aceasta că varianta Trans-Siberiană a apărut din neant şi că ruşii nu fac altceva decât să marketeze mai bine o linie pe care o aveau peste o sută de ani. Rusia a investit enorm şi continuă să investească bani serioşi în calea ferată siberiană. Dacă în prezent capacitatea liniei este de 120 milioane tone pe an, în urma unei investiţii de 17 miliarde de dolari(!), capacitatea liniei va creşte până în 2017 cu încă 55 milioane de tone pe an. Marea problemă a momentului pare a fi cea a costurilor mai mari, însă, în funcţie de modernizări şi creşterea utilizării, acestea pot scădea.

Rusia pare a-şi pus în cap construirea propriului Drum al Mătăsii, un drum care-o tranzitează pe cea mai mare lungime a sa. Aceasta se poate traduce în venituri mai mari şi, suplimentar, controlul a încă unei căi spre Europa. E o mostră de gândire strategică, specifică "zodiei Putin". Rusia transpune în plan comercial strategii militare, fapt care-i asigură victorii interesante. Însă cea mai mare bătălie pe care ruşii nu reuşesc s-o câştige aproape niciodată e cea cu propria economie. Astfel încât, oricât de multe victorii ar înregistra în afară, fundamentul de-acasă atârnă ca o roată de moară la gâtul condamnatului.