Cenzură și manipulare

Probabil știți că am fost blocat pe Facebook. Este a treia oară când o iau și-o iau absolut aiurea. N-ar trebui să mă deranjeze prea mult, dar, în realitate, mă deranjează. De ce? Pentru un lucru care ar trebui să ne dea de gândit tuturor: platforma asta a ajuns să conteze nejustificat de mult pentru noi.

Nu știu dacă arhitecții sociali s-ar fi gândit că omul poate ajunge să fie modelat atât de ușor. Nici nu mai contează asta. Certitudinea e că, prin propagandă și deturnări dibace, am ajuns cu toții o masă ineptă, care suferă acolo unde nu trebuie și care, în mod aproape imbecil, ignoră lucrurile esențiale.

Facebook e toxic din cauza modului în care filtrează informația. Reușește să facă propagandă infinit mai eficient decât mașinăria comunistă. De asemenea, cenzurează mai abitir decât comuniștii cei mai feroce. 

În regimul comunist cenzura era un subiect tabu. Se făcea, dar se făcea pe ascuns, iar regimul n-ar fi recunoscut nici ars că o practică. Înainte de a ajunge la tipar, cărțile treceau prin mai multe filtre, pentru ca regimul să se asigure că-s conforme. Se mai întâmpla însă să mai scape câte-o carte care conținea o gherlă abil băgată. De cele mai multe ori, cenzorii constatau asta mult după ce ajunsese la cunoștința marelui public, iar singurul lucru pe care-l mai puteau face era retragerea tirajului. Însă, nu prea mai aveai ce retrage întrucât tirajul era deja epuizat.

Pe vremea aceea lupta cu cenzura era una inteligentă. Știai care-s subiectele tabu și jocul pe care-l făceai era unul de păcălire a monstrului. Trebuia să fii mai inteligent decât acea infernală mașinărie. De asemenea, trebuia să faci în așa fel încât, după ce era descoperită chifla, ea să pară doar o eroare nevinovată, o interpretare aberantă a publicului, nicidecum o chestie voită. Nu de alta, dar altfel te lua securitatea. 

Acel joc a fost transformat în democrația de tip Facebook într-unul brutal, pe față, fără perdea. Postările ți se șterg la bunul plac al lor, iar în cazul în care nu ești pe placul cenzurii de-acolo, te blochează. Fără nicio explicație. În fapt aici avem de-a face cu o tiranie absolută.  Mai ales că motivul pentru care paginile FB sunt blocate acum nu ține de vreo problemă reală ci de apropierea alegerilor și de necesitatea fabricării consimțământului pentru forțele „corecte politic”.

Aceeași modalitate deșănțată e practicată de toate marile business-uri ale internetului de azi. Youtube șterge sau manipulează căutările, compania-părinte Google face la fel cu motoul său de căutare. Amazon are o tiranie similară în ceea ce privește accesul la „rafturile” sale virtuale. Dacă ne vom uita atenți vom constata că ceea ce este acum considerat internet a fost acaparat de o mână de companii care profită tiranic de poziția lor dominantă. Google face ce vrea pe piața de „search” și pe cea video, Facebook își face de cap în social media, Amazon face absolut ce vrea în comerț s.a.m.d. 

Vina însă pentru realitatea pe care-o trăim ne aparține aproape în exclusivitate nouă deoarece noi suntem cei care acceptăm „agresiunile soft” care ne sunt aplicate. În mod normal Google ar fi trebuit părăsit de către utilizatorii săi încă de la primul moment în care au început să intre cu picioarele în datele personale ale utilizatorilor săi. La fel și Facebook. Noi însă facem contrariul. Spunem „lasă că merge și-așa” și continuăm să acceptăm abuzurile. Iar acestea, așa cum se observă la toate marile companii, cresc pe măsură ce compania acaparează o halcă mai mare de piață.

De ce nu ne punem oare întrebări? Gândiți-vă bine la asta! Nu de alta, dar așa cum fac marile companii, la fel fac și ticăloșii care manipulează societatea. Comparați libertățile pe care le aveați în anii 90 cu ceea ce e acum. Pe vremea aceea nimeni nu vă interzicea aproape nimic. Acum suntem prinși în tot felul de chingi ale cenzurii pe care le acceptăm cu voioșie. Știați că sunt anumite subiecte tabu în societate, că nu aveți voie să citiți anumite cărți, că, ușor, ușor, tot prin agresiune soft, vi se vor interzice o groază de drepturi? Știți asta, sunt ferm convins, dar credeți că „merge și-așa”. Și probabil c-o să meargă. Însă, atunci când vă veți trezi, va fi mult prea târziu.

Poate că ar trebui să vă gândiți încă de pe-acum că „nu mai merge și-așa”. Poate că ar trebui să înțelegem că micile agresiuni sunt de fapt planuri de parcurs ale unor programe ticăloase care-și propun agresiuni de neacceptat. Agresiuni pe care, iată, le vedem implementate la tot pasul. Poate că ar fi timpul să ne ridicăm deasupra vremurilor și să nu ne mai lăsăm păcăliți de viermii incapabili care ne fac viețile amare. Gândiți-vă bine la asta!