Nu cred că aş putea fi luat drept exaltat dacă aş spune că, începând încă din perioada de preaderare la UE, România a fost percepută ca o ţară din ce în ce mai atractivă. Aproape magic, în ochii investitorilor, am devenit mai eficienţi, mai "tentanţi"(vorbesc din punct de vedere economic, desigur). Această atractivitate a crescut de la o zi la alta, culminând - aş spune eu - cu investiţia Nokia de la Cluj. Acela cred că a fost momentul de maximă expunere a României, beneficiind şi de campania mediatică desfăşurată de către isterizata mass-medie germană. Numai că, în acele momente, toate săgeţile otrăvite ale presei germane nu au făcut altceva decât să crească interesul investitorilor pentru România. Şi, din acel moment, s-au anunţat zeci de alte investiţii de mai mică sau mai mare amploare.
Ştirea care ar fi trebuit să ne îngrijoreze este cea legată de semnarea contractului dintre Fiat şi Zastava, conglomeratul industrial sârb. Desigur, toată lumea cunoaşte relaţia de "amiciţie" care există între cele două firme. Ceea ce m-a mirat este reprezentat de termenii contractului. Conform acestuia, Zastava va deveni unul dintre bastioanele strategice ale Fiat pentru Europa de Est, iar Fiat va reconstrui din temelii fabrica sârbească, investind până la 300 de milioane de euro.
La prima vedere, investiţia făcută de Fiat pare sortită eşecului. Este greu să te gândeşti că vei obţine profit într-o ţară în care sunt probleme etnice grave şi care încă se mai luptă cu fantomele trecutului. Cert e că numai de naivitate nu poate fi bănuit Sergio Marchionne, geniul care a transformat Fiat dintr-o firmă ruginită şi aflată pe marginea prăpastiei, într-unul dintre cei mai puternici constructori europeni(în ritmul în care creşte, este posibil să vedem Fiat lider european în mai puţin de 5 ani). Ceea ce face acum Marchione este să gândească limpede şi să acţioneze , aşa cum a mai făcut-o, cu mult înaintea celorlalţi. Intuind viitorul european al Serbiei, Fiat investeşte acolo unde încă nu se uită nimeni. Este o investiţie riscantă, numai că în cazul în care au pariat corect, italienii îşi vor rotunji foarte frumos buzunarele.
De ce ar trebui să ne îngrijoreze acest lucru? E simplu! În perioada de dinaintea războaielor Iugoslave, scenariul UE era acela de a integra Iugoslavia, iar extinderea urma să se oprească acolo. România era undeva la marginea Europei şi nimeni nu se gândea să ne integreze. Într-adevăr, o Iugoslavie(aşa cum era atunci) integrată ar fi fost mai mult decât necesară UE, atât din punct de vedere economic, cât şi strategic. Nenorocirile care au urmat, războaiele şi atrocităţile petrecute, i-au făcut pe strategii europeni să ne includă pe noi şi pe bulgari, cu toate că aceasta nu le-a produs mari satisfacţii. Asistăm acum la o nouă tentativă de integrare a Iugoslaviei, sub forma integrării tuturor fostelor republici plus a Serbiei. Ce înseamnă aceasta, e simplu. Vom avea o concurenţă puternică, iar gradul de atractivitate al României va scădea exponenţial. Să nu uităm că argumentele noastre vor păli în faţa celor ale sârbilor: infrastructură mult mai buna, salarii mai mici, forţă de muncă foarte bine educată. Este cazul să ne îngrijorăm şi să privim ceva mai serios economia noastră. Dar asta, evident ca nu se va întâmpla. Trăim totuşi în ţara în care în campania electorală se promite metrou între Slobozia şi Chintilici!
Ştirea care ar fi trebuit să ne îngrijoreze este cea legată de semnarea contractului dintre Fiat şi Zastava, conglomeratul industrial sârb. Desigur, toată lumea cunoaşte relaţia de "amiciţie" care există între cele două firme. Ceea ce m-a mirat este reprezentat de termenii contractului. Conform acestuia, Zastava va deveni unul dintre bastioanele strategice ale Fiat pentru Europa de Est, iar Fiat va reconstrui din temelii fabrica sârbească, investind până la 300 de milioane de euro.
La prima vedere, investiţia făcută de Fiat pare sortită eşecului. Este greu să te gândeşti că vei obţine profit într-o ţară în care sunt probleme etnice grave şi care încă se mai luptă cu fantomele trecutului. Cert e că numai de naivitate nu poate fi bănuit Sergio Marchionne, geniul care a transformat Fiat dintr-o firmă ruginită şi aflată pe marginea prăpastiei, într-unul dintre cei mai puternici constructori europeni(în ritmul în care creşte, este posibil să vedem Fiat lider european în mai puţin de 5 ani). Ceea ce face acum Marchione este să gândească limpede şi să acţioneze , aşa cum a mai făcut-o, cu mult înaintea celorlalţi. Intuind viitorul european al Serbiei, Fiat investeşte acolo unde încă nu se uită nimeni. Este o investiţie riscantă, numai că în cazul în care au pariat corect, italienii îşi vor rotunji foarte frumos buzunarele.
De ce ar trebui să ne îngrijoreze acest lucru? E simplu! În perioada de dinaintea războaielor Iugoslave, scenariul UE era acela de a integra Iugoslavia, iar extinderea urma să se oprească acolo. România era undeva la marginea Europei şi nimeni nu se gândea să ne integreze. Într-adevăr, o Iugoslavie(aşa cum era atunci) integrată ar fi fost mai mult decât necesară UE, atât din punct de vedere economic, cât şi strategic. Nenorocirile care au urmat, războaiele şi atrocităţile petrecute, i-au făcut pe strategii europeni să ne includă pe noi şi pe bulgari, cu toate că aceasta nu le-a produs mari satisfacţii. Asistăm acum la o nouă tentativă de integrare a Iugoslaviei, sub forma integrării tuturor fostelor republici plus a Serbiei. Ce înseamnă aceasta, e simplu. Vom avea o concurenţă puternică, iar gradul de atractivitate al României va scădea exponenţial. Să nu uităm că argumentele noastre vor păli în faţa celor ale sârbilor: infrastructură mult mai buna, salarii mai mici, forţă de muncă foarte bine educată. Este cazul să ne îngrijorăm şi să privim ceva mai serios economia noastră. Dar asta, evident ca nu se va întâmpla. Trăim totuşi în ţara în care în campania electorală se promite metrou între Slobozia şi Chintilici!
Nu cred ca miscarea realizata de FIAT poate fi luata ca indiciu de scadere a atractivitatii Romaniei.
RăspundețiȘtergereAceasta reinnodare a colaborarii cu ex-Yugoslavia este explicabila printr-un aspect foarte simplu: FIAT detine o multime de informatii referitoare la probleme si oportunitati legate de aceasta colaborare, obtinute din experienta anilor sub Tito. E logic sa se duca intr-un loc pe care il cunosc si care, in plus, are o piata a muncii mai ieftina decit in statele proaspat aderate la UE.