Quantitative Ignorance

Dacă vi se pare că lucrurile se așează, că piețele se liniștesc și că, până la urmă, toate sunt acolo unde ar trebui să fie, vă recomand să conștientizați un element esențial: vi se pare! Poate veți cataloga formularea anterioară ca șugubeață, însă pur și simplu aceasta este realitatea.

Cu siguranță că aparențele sunt liniștitoare însă cred că am acumulat în acești ani destulă experiență de criză astfel încât, dacă avem răbdarea să privim retrospectiv, putem înțelege pe unde ne aflăm. Vă mai amintiți cum a început totul? Vă mai amintiți ziua în care, trezindu-vă de dimineață, ați conștientizat că ceva este în neregulă? Dar momentele succesive în care ați primit „cu lingurița” vești din ce în ce mai îngrijorătoare?

Multe din elementele de exces ale actualei perioade îşi găsesc rădăcinile în trecut. Spre exemplu, injecţiile financiare în bănci îşi au precedentul în anii '80. Chiar dacă atunci opinia publică a fost şocată de dimensiunea pachetului, ceea ce se întâmplă acum depăşeşte orice imaginaţie. Să nu uităm că acea criză a avut totuşi un cost de sub 100mld $(probabil undeva sub 200mld $ actuali). Ceea ce se întâmplă în prezent, robinetele de trilioane larg deschise, este de-a dreptul inimaginabil chiar şi pentru naivi. Lucrurile au mers chiar foarte departe însă ne este greu să conştientizăm. Mai mult, odată cu agravarea situaţiei, cu intrarea din ce în ce mai adâncă în iraţional, ne chinuim să găsim argumente că lucrurile sunt OK. 

Realitatea însă e una şi crâncenă: suntem deja pe un drum fără întoarcere. Experimentele monetare făcute de FED în sincronizare cu celelalte bănci centrale reprezintă răul iremediabil. Excesul de utilizare a mijloacelor neortodoxe a semnalizat deja că suntem într-un joc în care lupta se dă între bănci(a se înţelege întreg sistemul monetar actual) şi realitate. E cât se poate de simplu de realizat stadiul în care ne aflăm. Dacă în perioadele trecute exista o sincronizare între politic şi băncile centrale, această abordare a fost demult abandonată în favoarea "mai eficientei" sincronizări între băncile centrale. Pentru a se putea mişca liberi, cei din miezul sistemului monetar au făcut paşi importanţi pentru a-şi câştiga independenţa faţă de politic şi, în ultimă instanţă, faţă de ţările cărora aparţin. Aşa se face că, din ce în ce mai mulţi indivizi percep băncile ca pe un fenomen exterior, ca pe un rău impus. Este răspunsul societăţii în faţa unui fenomen care a luat-o razna.

În mod normal banul este un instrument care facilitează schimbul, care impulsionează economia şi simplifică interacţiunea dintre participanţi. Forţările impuse de băncile centrale au creat o altă definiţie a banului: un mijloc pe care economiile sunt obligate să-l utilizeze indiferent de credibilitatea sa. Trăim un paradox: cu cât credibilitatea banului şi a băncilor scade, cu atât puterea şi influenţa sforarilor din spatele scenei cresc. Părem prinşi într-o capcană fără ieşire. Să fie oare acesta deznodământul?

Personal sunt tentat să cred că răspunsul la această ultimă întrebare este nu. Probabil următoarea mişcare va fi o îndepărtare a politicului de fenomenul monetar sub presiunea societăţii. Va fi momentul în care bancherii centrali vor conştientiza că au mers prea departe cu "independenţa", dar, în acelaşi timp, va fi şi foarte târziu pentru ei. Fix când vor concluziona că au acaparat sistemul îşi vor da seama că, în realitate, s-au auto exclus. Acela va fi momentul în care tot edificiul îşi va demonstra slăbiciunea şi se va dărâma precum un castel din cărţi de joc.

 

Chiar dacă scenariul pe care l-am prezentat în câteva linii poate părea fantezist, nu e imposibil. Banul şi sistemul din jurul său se află într-o criză gravă de credibilitate. E o chestiune de timp până când societatea se va întoarce împotriva sa, mai ales că instrumentul stă la îndemâna oricui; nu presupune decât să scapi de "ochiul dracului" pe care, până acum, erai tentat să-l economiseşti. Ideea e că atunci când acest lucru va deveni un fenomen de masă, pentru mulţi va fi foarte târziu şi se vor trezi într-o zodie a regretelor. E un element la care trebuie meditat!