Soseste Soma

 "..there is always soma, delicious soma, half a gramme for 

a half-holiday, a gramme for a week-end, two grammes 

for a trip to the gorgeous East, three for a dark 

eternity on the moon..."

Așteptarea, chinuitoarea așteptare se apropie de sfârșit. Am așteptat(de fapt nu noi) și aceasta pare a se realiza. E aproape o certitudine, vom avea soma. Dacă încă nu știți ce este soma nu dați fuga pe Google pentru că vă va întoarce rezultate anapoda. Mai degrabă încercați să vă reamintiți ceea ce discutam cu ceva timp în urmă.

Spuneam atunci că, în timp ce Orwell a intuit societatea totalitar comunistă, Huxley a nimerit-o aproape perfect cu societatea pe care o trăim în prezent și care se perfecționează văzând cu ochii. „Minunata lume nouă” este ghidul pentru noua societate, iar cei care nu l-au citit ar trebui s-o facă rapid. Lucrurile se mișcă ciudat de exact în direcția intuită de Huxley.

Dar totuși, ce se întâmplă? Ei bine, se pare că ne apropiem de falimentul structurilor politico-administrative clasice. O istorie întreagă principala formă de constrângere a gravitat în jurul banului. Secolul XX a adus centralizarea, coordonarea și eficientizarea banului. Emisiunea de monedă s-a învârtit în jurul unei paradigme cu miez idealist care nu a  reușit să răspundă întrebării fundamentale: cine plătește banii din viitor cheltuiți în prezent, în fiecare prezent al fiecăruia. Și dacă teoria a refuzat să răspundă, oamenii cu atât mai puțin au fost interesați de acest lucru. 

Paralel cu introducerea la scară globală a sistemului monetar centralizat, al cărui far a fost și este binomul FED-BIS, o altă paradigmă a început să prindă contur: propaganda. Avându-l ca inițiator pe Edward Bernays, propaganda își propune un lucru simplu, anume controlul. O face transparent, afirmând-o încă din prima frază a cărții sale:

„Manipularea conștientă și inteligentă a cutumelor și opiniilor maselor este un element important într-o societate democratică. Cei care manevrează acest mecanism nevăzut al societății constituie un guvern invizibil, care deține puterea dominantă în țara noastră”(Edward Berrnays, Propaganda)

Iată-ne la aproape un secol de la acele „începuturi”. Îngropate în negura informațiilor din ce în ce mai actuale, toate acele fapte ne surprind când sunt scoase la lumină. Într-adevăr, atât în domeniul financiar cât și în cel al propagandei(mai ales în cel al propagandei!) lucrurile au evoluat spectaculos. Ceea ce vedem azi e un castel impresionant construit din dezvoltarea celor două concepte ale începutului de secol trecut. O construcție grandioasă, copleșitoare și, în același timp, fragilă. 

Nu fiți surprinși de afirmația mea anterioară! Oricât de solidă ar părea construcția, oricât de multe dovezi ar exista pentru susținerea tezei solidității, realitatea e alta. Sistemul financiar mondial se îndreaptă către prăbușire. Indiferent de căile pe care se merge - emisiune monetară irațională în SUA sau austeritate sovietică în UE - sistemul nu mai poate fi peticit. Oricum ai calcula datoriile totale au ajuns de cel puțin șapte ori mai mari decât PIB-ul mondial. Dacă vi se pare insignifiant, vedeți ce se întâmplă în țările în care datoriile au depășit PIB-ul. Spre exemplu, în Grecia nu mai există soluții. Aritmetica perversă a dobânzii e neiertătoare. După „descoperirea” neregulilor din evidențele contabile ale țării, datoria se umflă la nivele din ce în ce mai nesustenabile și aceasta în ciuda iertărilor prietenești(iertare contra cedare de suveranitate). Problemele Greciei au început din momentul în care s-a descoperit că datoria țării este mai mare decât PIB-ul. Ce s-ar fi întâmplat însă în cazul în care datoria era de șapte ori mai mare decât PIB-ul? Aceasta este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem atunci când vine vorba de sistemul financiar mondial. Gândiți-vă!

Paralel cu această problemă spinoasă se întâmplă un alt fenomen interesant: propaganda devine din ce în ce mai puțin eficientă. În ciuda controlului total al fluxurilor de informații, în ciuda coordonării și sincronizării extreme(chestiuni care l-ar fi lăsat mască și pe Bernays), lucrurile nu mai funcționează. Țineți cont de faptul că aceasta se întâmplă în condițiile în care cercetările psihicului au lăsat cu mult în urmă ceea ce se știa atunci și se fundamenta pe conceptele generate de geniul din „micuța familie evreiască de la periferia Vienei”. Exact la fel cum am experimentat în societatea totalitară, propaganda este un drog care se cere luat în doze din ce în ce mai mari. Spre deosebire de droguri, în cazul propagandei dozele maxime nu conduc spre sevraj ci spre rezistență, imunizare. Cam acest lucru se întâmplă acum; propaganda e din ce în ce mai puțin eficientă, din ce în ce mai puțin luată în seamă, iar canalele ei sunt din ce în ce mai evitate.

Cu cei doi stâlpi de bază ai săi aflați în degradare severă, întregul castel grandios riscă să se prăbușească sub greutatea propriilor idealuri egoiste. Realitatea ne spune că nu poate exista un turn către cer, că acest lucru ne este interzis. Propaganda susține contrariul, dar cuvintele ei intră din ce în ce mai greu în urechile victimelor. Fără propagandă și fără bani atât castelul cât și sforarii săi invizibili riscă să moară.

Sistemul însă se autoprotejează, se apără și trebuie să găsescă soluția optimă. Există ea oare? Huxley ne spune că da și ea este una cât se poate de logică: soma - drogul universal obligatoriu. Binomul soma-propagandă este irezistibil și face ca partea financiară să nici nu mai conteze. Societatea total manipulată de cele două componente nu are cum să dea greș, iar animalele vor continua să se miște în turmă, o turmă extrem de bine organizată și extrem de eficientă. 

Dacă ceea ce v-am spus până acum pare ceva ireal, să ne întoarcem cu picioarele pe pământ. de ceva vreme, tot felul de organizații mimând originea lor undreground au bombardat opinia publică cu dileme legate de marijuana. S-a ajuns chiar ca semințele să se vândă pe net în magazine virtuale semi-legale. Aceasta se întâmpla în SUA unde mai ai puțin până la a fi amendat sau arestat pentru ceea ce urmează să faci. A spune că un asemenea comerț se poate face fără sprijinul tacit al autorităților e o prostie. Ei bine, întreaga telenovelă a „eliberării” de sub jugul constrângerilor a nevinovatului drog a luat sfârșit în momentul în care statul Colorado a legalizat marijuana. Media a prezentat cozile nesfârșite la magazinele cu droguri. Publicațiile de business s-au călcat în picioare în a relata cum a crescut turismul în zonă ca urmare a acestei măsuri. 

Și-acum să vedem care sunt realitățile. Colorado este scânteia care trebuie să aprindă lumea. Marijuana era legalizată în Olanda, Uruguay, Cehia și în câteva alte țări ale lumii. Iată că, în urma indicațiilor prețioase primite de la licurici, marijuana devine legală și în România. Garantez că la fel se va întâmpla pe tot globul și cu o rapiditate extremă. Desigur, vor rămâne câteva enclave, dar acestea vor fi păstrate pentru „exotismul sălbăticiei”. Însă oare de ce este această grabă? Ce ne mână într-o luptă atât de acerbă pentru legalizarea unor droguri? 

Că toată mișcarea e o făcătură, iar componenta underground e de fapt un fake pute de la o poștă. dacă nu mă credeți, luați-vă playlist-ul la puricat și vedeți în câte melodii se face apel la iarbă? Sau, în autohtona noastră mișcare muzicală, de câte ori se alătură Maria cu Ioana? Privind în urmă lucrurile devin cât se poate de clare. Ca să nu mai vorbesc de nebunia interzicerii fumatului pusă în paralel cu frenezia adoptării marijuana. Păi fumătorii către ce să se îndrepte? „E de la centru” ar spune vreun propagandist întârziat al epocii trecute și chiar ar avea dreptate.

Existența somei e esențială pentru supraviețuirea castelului. E esențială atât pentru supraviețuirea granzilor sistemului cât și pentru  șobolănimea din subteranele sale. De fiecare dată când vrei să sporești interesul pentru ceva creezi o criză. Asta s-a întâmplat cu drogurile. Interzicerea lor a reprezentat un pas esențial pentru sporirea interesului. Legalizarea aruncă în joc toți curioșii, toți indignații la adresa încălcării grosolane a dreptului lor de a alege. Așa se generează isteria, iar de-aici nu mai e decât un singur pas, anume prescripția obligatorie. 

Chiar și fără acest pas, în prezent se evaluează procentul care va adera la noul trend social. Marijuana pare a fi cea mai accesibilă soma pentru momentul actual. În SUA și Canada legalizarea va avea cu siguranță succes deoarece aici tratarea durerii e o isterie națională, iar opioidele sunt prescrise cu frenezie. Marijuana va veni să elibereze toți acești „chinuiți” ținuți n etratați de un sistem opresiv care, iată, cedează în fața presiunii. Impresionant, nu?

Cu un consum generalizat de droguri, acțiunile propagandei devin, din nou supereficiente. Mintea se redeschide și se transformă din nou în sugativă, gata să preia temele zilei. Iar omul e mai fericit, aproape la fel de fericit ca în Minunata Lume Nouă. Iată cum noua soma devine un stâlp puternic de sprijin al construcției, un stâlp esențial. De-aici până la prescrierea obligatorie nu e decât un pas de o generație, maxim două, adică termenul de la care rezistența se instalează și binomul devine ineficient. Stratul însă s-a dat!