Cateva consideratii (in)oportune

Asistăm de săptămâni bune la manipulări servite cu toptanul. Ne aflăm în mijlocul unui război mediatic halucinant, care are rolul de a livra opinii prefabricate despre binele absolut. Realitatea nici nu mai contează. Esențială este finalitatea, gândită în laboratoare specializate și livrată sub forma acadelelor păcălitoare: frumoase și apetisante, dar care, la final, se dovedesc a fi plastice de butaforie. 

Manipulările legate de Ucraina au atins paroxismul. Avem o confruntare directă dintre două laboratoare propagandistice: cel american și cel rusesc. România, aflată de „partea bună a forței”, are ca temă servirea exclusivă a propagandei americane și inhibarea celei rusești. Lucru care, în niciun caz, nu garantează(sau contribuie la) interesele legitime ale României. Ca de fiecare dată, oficialii noștri se dovedesc a fi doar niște mediocri slujbași ai unor interese total străine de interesul național.

Puțin contează care este adevărul despre conflictul ruso-ucrainean. Din punctul nostru de vedere, atât Rusia cât și Ucraina reprezintă dușmani istorici. Cunoaștem bine ce a însemnat intrarea noastră sub sfera de influență rusească, astfel încât nu mai insist asupra acestui aspect. În ceea ce privește Ucraina, lucrurile sunt cu adevărat grave. Vecinul de la nord are anexate artificial regiuni istorice ale României. Minoritatea românească are parte de foarte rele tratamente, limba română nu este recunoscută, iar învățământul în limba maternă este intimidat, supus unui regim continuu de semi-legalitate. Scena politică din Ucraina este dominată de naționaliști rudimentari care forțează decizii aberante și comportamente incredibile. S-a văzut bine cât de ușor a trecut legea interzicerii limbilor minorităților. Acel episod reprezintă o realitatea de care ar trebui să ne temem. Când rușii spun că naționaliștii ucrainieni sunt fasciști nu se află departe de adevăr. Ceea ce vedem acum sunt doar comportamente cenzurate ale clasei politice de la Kiev. În momentul în care vor deține controlul absolut al puterii își vor arăta adevărata față: cea radical-xenofobă.

Să fim bine înțeleși, actuala conducere din Ucraina este total ilegitimă. O putere impusă printr-o lovitură de stat ascunsă într-o revoluție simulată și stimulată. O putere care, în cel mai bun caz, se bazează pe o susținere de 25%-30% din populație, dar care este considerată bună deoarece îmbrățișează de fațadă așa-zisele valori occidentale. În realitate, în jocul puterii din Ucraina, avem de-a face cu înlocuirea unei găști de mafioți cu o altă gașcă de mafioți. Că unii-și zic pro-ruși, iar ceilalți pro-europeni e o chestie care ține doar de propagandă. În realitatea bătălia internă e doar pe bani, mulți bani!

Revenind la conflict, nu înțeleg de ce anume suntem noi deranjați. Dacă se bat doi dușmani ai României, de ce trebuie să fim noi de partea unuia sau a altuia? De ce îmbrățișăm și propovăduim, prin vocea propagandiștilor de doi bani de pe-aici, ideea inviolabilității teritoriului ucrainean? Interesul nostru este cel de reîntregire a țării. Destrămarea Ucrainei, chiar forțată de ruși, nu este nimic altceva decât un fapt pozitiv pentru noi deoarece ne aduce mai aproape de idealul nostru național. În plus, o Ucraină mai mică și mai lipsită de putere crește greutatea noastră în zonă.

Realitatea istorică este de partea rușilor. Atât Crimeea cât și estul actualei Ucraina aparțin Rusiei. Pe de altă parte, realitatea istorică se poate dovedi aliatul nostru. Cui a aparținut Insula Șerpilor? Nouă, desigur! Așa cum Rusia a demarat recursul istoric în ceea ce privește Crimeea, la fel de bine putem beneficia de precedent pentru a recupera Insula Șerpilor. De același precedent poate beneficia și Republica Moldova pentru recuperarea județelor sudice artificial integrate de comuniști în Ucraina. Faptul că dezmembrarea Ucrainei este în interesul rușilor contează mai puțin. Esențial e că acest lucru e în interesul nostru!

Și pentru că am amintit de interesele Rusiei, poate că ar trebui să rememorăm un episod al existenței noastre: Războiul de Independență. Și pe-atunci, interesele noastre au coincis cu cele ale Rusiei și nu ne-a fost rău deloc. Chiar dacă Rusia Țaristă avea interese ticăloase în ceea ce privește viitorul României, cartea bine jucată ne-a ajutat în obținerea independenței. Acum suntem într-o situație similară. Desigur, nu trebuie să întoarcem spatele aliaților actuali, dar trebuie să tratăm situația cu responsabilitate. Recuperarea teritoriilor istorice trebuie să devină prioritară pentru politica românească! Este un lucru obligatoriu de conștientizat și de aliații noștri. Atâta vreme cât acceptăm transformarea țării într-o cazarmă, ar trebui să avem și ceva de câștigat. Nu de alta, dar expunerea țării unui conflict iminent nu este subiect de discursuri sforăitoare sau de gratuități generoase. Riscurile cărora ne expunem sunt mari, fapt pentru care și beneficiile ar trebui să fie pe măsură. Nu de alta, dar pe-aici unii au murit prin pușcării din cauză că și-au strâmbat gâturile așteptând venirea „din cer” a eliberatorilor americani!