miercuri, 28 decembrie 2011

2011 - Ce a fost

Din multe puncte de vedere putem afirma fără rezerve că 2011 a fost un an surprinzător. Marketat de anul trecut ca fiind "poarta" ieșirii din criză, anul pe care în scurt timp îl vom încheia s-a dovedit a fi unul al incertitudinii, care a demonstrat că suntem departe de a ne fi rezolvat problemele. Și, de parcă nu ar fi fost îndeajuns, problemele economice s-au răsfrânt asupra politicului generând crize mai mult mai puțin spontane.

Iată-ne ajunşi la final de an, moment numai bun pentru retrospective. Victoriile administrației americane în lupta cu criza păreau în 2010 a fi definitive, motiv suficient pentru a se decreta ieșirea din criză. Așa cum intuiam la sfârșitul anului trecut, criza nu s-a terminat și vom continua să vorbim mult timp despre ea. Dacă ar fi să sintetizez într-un fel 2011, aș face-o cu graficul de mai jos:


Ceea ce putem observa este cum Baltic Dry Index își începe anul cu o valoare de ~1700, într-o cădere care continuă abrupt până prin februarie. Urmează o perioadă în care încearcă să recupereze, dar fără succes. Adevărata creștere începe de la mijlocul lunii august, până la un maxim înregistrat la mijlocul lui octombrie, perioadă după care indexul este atras aproape de valoarea consemnată la sfârșitul anului trecut. Așa se face că, BDI închide anul aproape la aceeași valoare la care l-a deschis. Pentru a face graficul mult mai interesant, am trasat în partea de jos evoluția Dow Jones. Se vede cât se poate de clar cum anul începe optimist(ceea ce la sfârșitul anului trecut am numit revenirea investitorilor pe piețe), valorile fiind contrare celor semnalizate de realitate. Ei bine, în iulie-august lucrurile încep să devină îngrijorătoare și avem o evoluție accentuat descendentă, urmată de o evoluție nehotărâtă până în luna octombrie când se înregistrează minimul anului. Moment în care cotațiile încep să-și revină către același punct gravitațional reprezentat de cotația de început de an(valoare depășită în prezent cu ~5%). Fără a greși, putem spune că am avut o evoluție în oglindă, dar care a gravitat în jurul acelorași valori. Desigur, graficele au viața legată de evoluția economiei în general, iar ceea ce putem observa e că, în privința SUA am identificat corect trendul general. Cu o creștere economică estimată de 2.8%(similară celei de anul trecut), cea mai mare economie a lumii și-a continuat creșterea, dar e departe de a-și fi rezolvat problemele.

În Uniunea Europeană incoerența politică de care vorbeam anul trecut a explodat într-o situație fără precedent care a pus de nenumărate ori sub semnul întrebării existența construcției europene. Fragilitatea băncilor de care vorbeam atunci s-a accentuat, iar foamea acestora de bani a forțat ieșirea generoasă la rampă a BCE cu sume comparabile ca dimensiune cu cele puse la bătaie de surații de peste Ocean în ceea ce acum numim QE1. Fără a greși, putem spune că în acest an am cules pe deplin roadele guvernării prostovanilor din PPE. Fără a se chinui, șefii actuali ai continentului au reușit să împingă întreaga economie pe marginea prăpastiei, declanșând mișcări centrifuge ale membrilor. Așa se face că, dacă în urmă cu un an nimeni nu concepea ruperea zonei euro, acum scenariul acesta e luat în considerare de toată lumea. O performanță greu de egalat!

În Asia lucrurile au mers destul de complicat. Așa cum estimasem, China s-a confruntat cu primele probleme serioase, iar temerile în privința evoluției sale au făcut ca bursa locală să înregistreze o scădere de 25%. Însă, personal consider că autoritățile au reușit să controleze destul de bine criza, în condițiile în care avem o creștere economică estimată de 9.5%(mult peste cea de 6% pe care o estimasem eu). Japonia, în afara problemelor contextuale a avut de-a face cu un dezastru natural fără precedent. Cu toate acestea a reușit să-și mențină pozitivă creșterea economică. Tot pozitiv a evoluat și Coreea de Sud. Oricum, în ceea ce privește triunghiul de aur asiatic trebuie remarcat faptul că economiile menționate încearcă să controleze cât mai bine posibil repercusiunile ostile ale mediului exterior incert. Tot ca o remarcă legată de continentul asiatic, trebuie să menționez că cele două economii pe care mă concentrasem încă de anul trecut (India și Sri Lanka) au evoluat pozitiv(+8.2% și +7% ), însă sub așteptările mele.

Economiile din America de Sud au evoluat bine: Bolivia Brazilia și Columbia +4.5%,  Argentina și Chile +6%. Chiar și Venezuela, pe care o credeam adâncită în cădere, a înregistrat o creștere de aproape 2%. Însă vedeta absolută a economiilor sud-americane n-a fost Argentina(așa cum pariasem), ci Peru care înregistrează o creștere de 7.5%.

Cu toate că unii încă sunt surprinși de evoluția lumii emergente, trebuie să remarcăm că acolo chiar sunt respectate principii pe care, din păcate, economiile dezvoltate doar le clamează. Peste tot pe unde se remarcă o creștere economică bună avem de-a face cu politici fiscale coerente, cu cheltuieli destul de bine ținute în frâu și, în general, cu multă disciplină. Așa numita Lume Civilizată dă semne din ce în ce mai clare de oboseală și incoerență. Principii care altă dată reprezentau legi de netrecut sunt bagatelizate în prezent sub diverse pretexte. Este un element care deschide larg porţile unei noi ordini mondiale, diferită însă de ceea ce adepţii teoriei conspiraţiei clamează. În principal, state care până nu de mult nu contau au un cuvânt din ce în ce mai greu de spus. Pe de altă parte, bogaţii lumii actuale se află în ingrata situaţie de a cere ajutor de la cei pe care, până nu cu mult timp în urmă, îi considerau desculţii planetei.

În ceea ce priveşte preţurile mărfurilor, am avut un an bun pentru aur care mi-a spulberat predicţiile de anul trecut. Cu toate că mă aşteptam ca 2011 să fie un an al corecţiei, iluzia galbenă a reuşit să ajungă la un neverosimil nivel de 1900$/uncie. Cred că de multişor n-am mai asistat la o asemenea umflare a unui balon care, din ce în ce mai mult, seamănă ca două picături de apă cu imobiliarele. În prezent aurul are un plus de ~11% faţă de începutul anului, însă trendul descendent început din septembrie ar cam trebui să-i pună pe gânduri pe cei care au pariat pe el. Petrolul se tranzacţionează şi el la valori cu peste 11% mai mari decât la începutul anului, însă personal cred că are inclus în preţ situaţia explozivă care succede primăverii arabe şi precede iarna iraniană. O evoluţie interesantă s-a remarcat însă la cupru, metal a cărui cotaţie a scăzut cu peste 25%. După ce chinezii au umflat bula anii trecuţi, cuprul revine la normalitate, iar Goldman marchează o altă predicţie fabuloasă(voi reveni cu subiectul în următorul articol).

După acest tur panoramic e util să ne întoarcem faţa către România unde lucrurile stau în continuare prost. Pe piața bancară autohtonă elementele identificate de mine s-au manifestat mai lent în sensul că fuziunile și achizițiile s-au manifestat mai mult sub impulsul băncilor mamă. Avem așadar o fuziune majoră între Alpha Bank și EFG Eurobank(Bancpost) și numeroase bănci scoase la vânzare. Dintre acestea, oficial doar Carpatica pare a-și fi găsit un cumpărător. Dacă e să dau crezare unor surse proprii, în primul trimestru al anului viitor urmează să mai vedem două vânzari ale unor bănci de talie mică. Aceste tranzacții sunt însă de mică anvergură, iar stagnarea pieței de M&A a activat reversul medaliei: portofoliul de credite s-a deteriorat puternic ajungând la un nivel al restanțelor de 9.6%. Această deteriorare nu poate merge la infinit, iar o creștere cu 4-5 puncte poate avea ca efect sufocarea unor jucători. Probabil acesta a fost și motivul pentru care s-a înființat Banca Punte, o centură de siguranță care ar urma să culeagă cărbunii fierbinți pentru a evita ajungerea acestora în cisterna de combustibil.

România urmează să înregistreze o creștere economică anemică de până în 1.5%. Chiar dacă nu am continuat cu scăderea economică(aşa cum estimasem), chiar dacă moneda se menţine în continuare stabilă, lucrurile se agravează. Probabil vor fi destui cei care-mi vor reproşa ratarea predicţiilor pentru România; așa e, însă nu voi spune decât că totul este cauzat de ceea ce numesc inerţia societăţii. Tensiunile continuă să se acumuleze şi toate amânările acestei perioade vor fi plătite cu vârf şi îndesat. Care este preţul aşa-zisei stabilităţi? Deocamdată e vorba de douăzeci de miliarde împrumutate şi alte aproximativ treisprezece miliarde amânate la plată. Nu e cam mare? Și vorbim doar de ceea ce se vede.

În fine, certitudinea cu care rămânem este aceea a unui an complicat pe toate planurile. Mai mult, putem spune că abia acest an ne-a consolidat opiniile referitoare la criză făcându-ne să conștientizăm că lucrurile sunt mult mai complicate decât încercau să ne convingă unii. În articolul viitor voi încerca să identific principalele tendințe ale anului care vine. 

Un comentariu:

  1. Pana si iesirea din criza se joaca la bursa pariurilor ! Ce sa mai zic ne meritam soarta ! Nu reusim sa ii dam de capat acestei "crize" dar visam la iesirea din ea....! Din rahatul in care suntem nu putem iesi doar stergandu-ne costumul de praf ....la anul care vine se vor promova tot mai mult solutii extreme a asa zisei iesiri din criza .

    RăspundețiȘtergere