vineri, 4 ianuarie 2019

Cu ROBOR-ul în proţap

Dacă ROBOR a greşit, atunci ROBOR să plătească.” Aşa aş sintetiza realitatea acestor momente. Şi-o să vă explic de ce.


Dacă aţi avea curiozitatea să vă uitaţi pe graficul evoluţiei ROBOR, veţi vedea o coincidenţă stranie. În anul 2016 am avut un „fund de găleată” al acestuia, înregistrându-se chiar un minim absolut al perioadei, de 0.69%(mă refer la ROBOR 3M). Cu doar un an înainte de această „evoluţie spectaculoasă” avuseserăm un maxim al perioadei, de 1.5%. Începând din 2017, ROBOR începe din nou să crească, pentru ca în iulie 2018 să se ajungă la maximul absolut de 3.43%. Ca prin minune, „indicatorul pieţei” scade sub 3% începând cu primele zile ale acestui an. Iar trendul de scădere, cu siguranţă, va continua. Aş mai lua ca reper o perioadă, anume anul 2012. Începând cu 2008, indicatorul se afla în cădere liberă. Şi aşa a continuat până prin luna iunie 2012, moment din care a continuat să crească accelerat până prin octombrie.

Să vedem acum ce se ascunde sub acest aşa-zis indicator al economiei. Nu ştiu altora cum li se pare, dar eu văd o stranie coincidenţă între puseele de creştere şi venirea la putere a forţelor politice ceva mai anti-sistem. Şi-o să vă spun de ce. În mai 2012 îşi începea activitatea Cabinetul Ponta. În iunie s-a iniţiat procedura de suspendare a băsescului. Culmea, ca şi cum s-ar fi dat ordinul pe unitate, atât cursul cât şi ROBOR-ul au început să reacţioneze isteric. Vi se pare normal? La fel s-a întâmplat şi cu creşterea al cărui maxim s-a constatat anul trecut. Ea a început fix după câştigarea alegerilor de către PSD. Dacă vă veţi uita la evoluţia din 2016, adică la cea din perioada Cabinetului Cioloş, veţi constata o tandră stabilizare a indicatorului sub 1%. Măi, să fie, e clar că „ciuma roşie” nu face casă bună cu ROBOR-ul. Şi nici cu cursul de schimb, ar spune-o unii mai cârcotaşi.

Aşa cum bine ştim, ROBOR-ul este media ratei cu care băncile se împrumută unele de la altele. Teoretic această medie ar trebui să fie o chestie cât se poate de „imposibil de manipulat”. Mai e însă un chiţibuş pe care-l ştie toată lumea, dar pe care marii noştri oficiali se prefac că nu-l văd: ROBOR-ul(3M sau 6M) este bază de calcul a dobânzii plătite de către consumatori în contractele de credit. Aşadar, e cât se poate de logic să avem de-a face cu un conflict de interese: băncile reprezintă un cartel care gestionează întreaga masă monetară a României, cartel care e interesat să scoată cât mai mulţi bani de-aici. Iar pentru a scoate mai mulţi bani e suficient să lucreze cu un ROBOR mare. O să vă pun o întrebare simplă: în ce mod poate fi afectată o bancă având disponibilităţile necesare(adică fără nevoi de împrumut) din evoluţia ROBOR? Răspunsul e banal: doar pozitiv atâta vreme cât ROBOR-ul creşte.

Se pare că am căzut de acord asupra unui fapt banal. E timpul acum să scoatem din pălărie o altă cifră, anume 2.68. Ştiţi despre ce e vorba? Despre raportul dintre disponibilităţi şi împrumuturi la nivelul întregii pieţe bancare autohtone. Aşadar, în sistem avem disponibilităţi de aproape 3 ori mai mari decât credite! N-o spun eu, o spune BNR. Aşadar, în preajma maximului istoric al ROBOR, piaţa bancară musteşte de lichiditate. Păi şi-atunci de ce dracu a crescut ROBOR? Simplu: pentru că trebuia.

Avem în acest moment setul complet de date pentru fotografia finală de grup(infracţional, i-aş spune). Aşadar, pe o piaţă complet cartelizată, mai multe instituţii îşi fac regulile teoretic în vederea maximizării profitului. Dacă ar fi fost aşa, am fi vorbit doar de o manipulare a indicelui în vederea creşterii profitabilităţii. Faptă gravă, dar nu atât de gravă precum ceea ce se vede cu ochiul liber, anume că băncile se amestecă abuziv în viaţa politică. Prezenţa nenicului ăluia de la Raiffeisen - austriac lovit de boala patriotismului pentru ţărişoara noastră - în mijlocul manifestaţiei tefeliste împotriva OUG 13 - o ordonanţă care a trecut inclusiv prin filtrul CCR - ne poate spune multe despre ceea ce se petrece pe acest teritoriu aparent „al cifrelor”. Deja nu mai avem de-a face doar cu o bişniţăreală ordinară, ci cu un amestec brutal în treburile interne ale ţării. Amestec orchestrat transparent folosind băncile comerciale pe post de bau-bau.

Pentru partea cu bişniţăreala ar fi trebuit să se autosesizeze Consiliul Concurenţei, acea inutilă instituţie pe care-o plătim noi pentru câte un comunicat pompos de presă şi, în special, pentru protejarea intereselor ocupantului. Pentru partea cu amestecul în politica internă ar fi trebuit de-o groază de vreme să se autosesizeze CSAT-ul. Dar CSAT-ul este condus de alt inutil impus din afară, iar dacă-i scuturi pe ceilalţi membri de-acolo probabil am observa că majoritatea sunt aleşi după acelaşi principiu al trădării.

Multă lume nu înţelege o chestie banală, anume că banul este monopolul exclusiv al statului, iar BNR, la modul teoretic, ar trebui să fie instituţia de stat responsabilă cu gestionarea acestui monopol. Adică să maximizeze, în favoarea statului, circulaţia banului. Acest lucru nu se întâmplă. Nu doar că BNR protejează strict interesele băncilor comerciale, dar se şi comportă cu banul ca şi cum ar fi „grâul care-i creşte în ogradă”. Mai mult, cu complicitatea politicienilor, oficialii BNR şi-au asigurat şi-un soi de super-imunitate fiind protejaţi de răspundere pentru acţiunile lor. Iar ceea ce se întâmplă cu evoluţia ROBOR beneficiază de aceeaşi protecţie.

Concluzia e una cât se poate de simplă: ordonanţa de urgenţă care leagă taxarea băncilor de evoluţia ROBOR e probabil una dintre cele mai deştepte iniţiative luate până în prezent. Chestiunea e că acesta e doar un început timid. În spatele fiecărui punct în plus adăugat la ROBOR stau milioane de EUR plătite aiurea de către contribuabil. Care contribuabil se pare că a fost pedepsit de către respectivele instituţii de fiecare dată când „n-a votat cum trebuia”. Asta, aşa cum am spus, e o chestie atât de gravă încât ar trebui să se lase cu arestări în masă, de la vârful sistemului până la nivelul, de decizie al băncilor comerciale. Are însă cineva curaj să demareze o asemenea revoluţie?

10 comentarii:

  1. Sincere felicitări pt. acest articol! Bineînțeles, iar vor zice spălații pe creier băsişti că sunteți nu-ştiu-cum. Pe ăştia nu îi mai poate convinge nimic.

    RăspundețiȘtergere
  2. hmm..
    D.p.d.v economic probabil relatia ar trebui sa sune cam asa:
    rata inflatie < dobanzi la depozite < dobanda BNR(pentru ca bancile sa fie interesate sa atraga in primul rand depozitele populatiei) < ROBOR (pentru ca bancile sa fie interesate sa atraga mai intai bani de la BNR si abia ulterior de la alte banci).
    Rata inflatiei: bine peste 3,4% (la cat scazuse in noiembrie) in medie pe acest an.
    Concluzie: dobanzile au fost manipulate in jos pentru un timp nepermis de mult finantand persoanele indatorate (printre care statul) in detrimentul depozitarilor. Pentru a creste dobanzile la depozite intotdeauna bancile vor creste intai dobanzile la credite.

    RăspundețiȘtergere
  3. marja bancilor la credite trebuie legata prin mecanismul de levier (leverage) in mod legal la costul banilor absorbiti de o banca din piata (depozite)
    exemplu de calcul: daca la un depozit la 12 luni banca ofera 3% pe an (sa zicem) cu un levier de 2x marja maxima la creditele acelei banci ar trebui sa fie de maxim 6% .... e un calcul simplist, puneti voi ce valori vreti acolo ... dar ideea de a "lega" costul banilor cu pretul banilor mie mi se pare excelenta (pe fondul mentinerii penalizarii unui robor 3m+6m/2 peste 2% ) ... in felul asta se poate obtine o obligare a bancilor pentru eficientizare interna in vederea scaderii costurilor in conditiile mentinerii profitului.
    Vali

    RăspundețiȘtergere
  4. "Nu ştiu altora cum li se pare, dar eu văd o stranie coincidenţă între puseele de creştere şi venirea la putere a forţelor politice ceva mai anti-sistem."

    Nu exista forte politice "ceva mai anti-sistem". Toti fac parte din sistem. Singura miza este reimpartirea ciolanului. Fiecare vrea o halca ceva mai mare.

    RăspundețiȘtergere
  5. bancile nu sunt doar ofertante de credit sunt si constumatoare de credit, deci si ele platesc dobanzi una catre alta la imprumuturile pe care le ia una de la alta in functie de necesitati ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Noi muncim, ei muncesc...
    http://mobile.hotnews.ro/stire/22893887

    RăspundețiȘtergere
  7. Deșteaptă analiză si logica,dar din pacate nu se sesizează instituțiile statului abilitate ! Se pare ca statul mafiot a penetrat totul in Romania ,de la Banci,președinție,multinaționale, justiție,SRI!!!! Vai de biet roman săracu!

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitariile mele pentru postare. O traducere pe intelesul poporului de ce creste robor-ul si nu minciunile lui Vasilescu .

    RăspundețiȘtergere
  9. Pe saitul BNR-ului am găsit fișierul RRR.pdf, Reguli privind stabilirea ratelor de referinţă ROBID şi ROBOR. În mare parte am priceput mecanismul numai că, într-adevăr, nu sunt luate în calcul și sumele tranzacționate pentru calculul ROBOR-ului. Sunt impuse câteva condiții, dar și acelea cu excepții, în ceea ce privește Diferenţa dintre ratele cererii şi ratele ofertei pentru un anumit depozit la termen, cotat de fiecare Participant la Fixing, excepții care iau în calcul rata dobânzii de politicǎ monetarǎ a Băncii Naţionale a României (deci Isărescu minte când afirmă că BNR-ul nu influențează ROBOR-ul), rata dobânzii cotate pentru depozitele plasate și rata dobânzii pentru facilitatea de creditare. La ultima rată au început să apară nebuloase dar probabil la o simulare m-aș lămurii. În concluzie, volumul tranzacțiilor nefiind inclus în formula de calcul a ROBOR-ului, se pot face foarte simplu înțelegeri doar între bănci surori, participante la fixing, care să aibă drept consecință majorarea artificială a acestui indice. E drept, nu se pot face majorări spectaculoase de la o zi la alta dar, un picuț în fiecare zi, în 3 luni se adună binișor. Și toată industria bancară este super mulțumită. Ca să nu bată la ochi se pot înțelege mai multe bănci din cele 10 participante la fixing și atunci este și Isărescu fericit că nu-i luat la întrebări, d-alea cum îi plac lui, de supraveghere macroprudențială!

    RăspundețiȘtergere