„Boiler”-ul mioritic

„Buna ziua domnule Popescu, numele meu este Gabriel X-ulescu. Pot să vă rețin două minute?”

Pe fundal e un zgomot infernal. Nu prea înțelegi bine ce zice amețitul ăla de la capătul firului. Hmm, telemarketing, îți zici în gând, hai să văd cum îi dau papucii..

„Mă rog, eu sunt, dar nu am timp. Spune-mi rapid care-i treaba!”

„Știți, în lume e criză, sunteți de acord cu mine, nu-i așa?”

„Da” - ce tâmpenie, îți zici, orice bou știe asta. Hai ca-n trei secunde-i închid.

„Exact pentru asta v-am sunat. Știți că aurul a crescut cu 7% într-o singură zi? La bancă nu luați dobânda asta nici într-un an.”

De-aici drumurile se bifurcă în funcție de inteligența interlocutorului. Dacă ai ceva creier în cap îți dai seama că e puțin probabil ca binefăcătorul vieții tale să te sune pentru a-ți băga bani în buzunar. De fapt e de-a dreptul imposibil. Asemenea vânzătorilor de strategii infailibile pentru loto, telemarket-erii schemelor forex fără greș se bazează pe aceeași caracteristică veche de când lumea: prostia.

Dacă stai și asculți interlocutorul de la capătul celălalt al firului îți dai seama că citește un script, că se cam bâlbâie, că e cam prostovan și că, dacă-l iei tare, habar n-are pe ce lume trăiește. Ceea ce este fascinant e că întreaga schemă de fraudare a fost documentată în celebrul film „Boiler Room”. Varianta mioritică a schemei este, așa cum vă așteptați, o copie prostească. Negrii care trag la telefoane nu sunt nici pe departe atât de convingători, dacă te bagi în ei încep să bâjbâie. Cu toate acestea, schema pare a funcționa.

De câțiva ani primesc aceleași telefoane. Nu se schimbă decât numele firmei care mă contactează. De fiecare dată le dau papucii, le spun să mă șteargă din baza de date, dar degeaba. Insistă fără succes. Ultima dată mi-au stârnit curiozitatea și, din câteva click-uri am înțeles cum stă treaba. Pe scurt, oamenii sunt cel puțin la a treia denumire. Vechile nume de domenii le-au rămas active, iar faptul că au aceeași adresă de corespondență nu sugerează decât că sunt şi zgârciţi şi şi proşti. De ce să-ți schimbi atât de des numele? Oare pentru că tragi țepe și ți se duce vestea? Păi cam despre asta e vorba.

Firma mamă e înregistrată prin nu știu ce insule, iar firmele din România joacă rolul de „licențiate”. Chiar dacă în spatele afacerii se află o singură persoană, entitățile sunt separate pentru evitarea problemelor legale. Cu alte cuvinte, dacă se-apucă cineva să dea în judecată firma românească, „firma mamă” e protejată. Ea nu va face altceva decât să-i retragă firmei românești licența de funcționare pentru nerespectarea vreunei clauze din contract și gata, totul e OK. Firma insulară e pusă la adăpost. În scurt timp, o altă căpușă va lua locul celei cu probleme. Și-așa la infinit.

Ajunși în acest punct, stau să mă întreb cum de rezistă astfel de firme? Probabil prostia este marea constantă a tuturor timpurilor care face să înflorească națiunea escrocilor. Trebuie să fii destul de limitat pentru a cădea în capcana unor indivizi mai mult decât rudimentari. Însă, dincolo de vina individuală, a fiecăruia dintre cei care se-aleg cu țepe usturătoare, rămân câteva întrebări care trebuie adresate autorităților. În lumea civilizată, activitățile te tele-marketing sunt strict reglementate. Există așa-numitele registre „do not call” care interzic operatorilor să contacteze numerele de telefon listate acolo, există reglementări stricte care amendează usturător orice minciună spusă la telefon. Să mai amintesc și că există obligativitatea înregistrării integrale a convorbirilor(altfel, clientului agresat i se dă dreptate, indiferent de ceea ce susține că i s-a spus la telefon)? Sunt doar câteva elemente care ar putea proteja clienții de asemenea făcături de doi bani.

În România, singura variantă de a-i băga la apă pe cei care se ocupă cu aceste nemernicii este spinoasa cale juridică. Sunt ferm convins că indivizii își încarcă ilegal bazele de date cu numere de telefon cumpărate la negru. Încalcă cel puțin legea 677/2001, cea referitoare la protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Dar, dincolo de aspectele juridice, cel mai important e să vă feriți de țepe! Iar ceea ce am prezentat în tot acest articol, cu siguranță e o țeapă.

P.S. Pentru cei care n-au auzit de filmul la care am făcut referire dau mai jos trailer-ul.