Italia

Șoc și groază! Dacă aș fi abordat un stil tabloid, probabil acesta ar fi fost titlul care ar fi descris ceea ce se petrece în Italia. Desigur, dacă nu am avea în spate argumente istorice, dacă ne-am baza doar pe emoțiile de moment, am pica în aceeași capcană în care se învârt mulți dintre pseudo-analiștii actuali.

Certitudinea care se desprinde după alegerile italiene este ... incertitudinea. Coaliția lui Pier Luigi Bersani are aproape 30%, coaliția papagalului Berlusconi are în jur de 29%, iar locul trei este ocupat de partidul lui Beppe Grillo cu puțin peste 20%. Abia pe locul patru, cu aproximativ 10%, vine partidulețul lui Mario Monti. Și dacă s-ar fi chinuit cineva să complice lucrurile nu cred că i-ar fi ieșit mai bine. 

Rezultatele nu ne lasă deloc alternative. În camera inferioară, coaliția de stânga a obținut majoritatea în timp ce în Senat dreapta pare a avea cele mai multe locuri. Dincolo de rezultatele complicate ale alegerilor, situația se complică și mai mult sub efectul legii electorale, în special în ceea ce privește camera superioară, unde este cât se poate de clar că nu va exista o majoritate. Devine din ce în ce mai limpede că, pentru formarea unui guvern, va fi nevoie de o super-alianță însă e greu de pronosticat cum  se va „pica la pace”. La prima vedere, coalițiile conduse de Bersani și Berlusconi n-au cum să se unească pentru a forma un guvern stabil. Dincolo de diferențele doctrinare sunt antipatii puternice între membrii celor două coaliții. Atragerea lui Monti de o parte sau de alta este inutilă deoarece scorul electoral îl scoate pe Monti din ecuație. Special am lăsat pentru sfârșit varianta care-l include pe Beppe Grillo. Aici lucrurile sunt extrem de complicate. Teoretic o coaliție între Bersani și Beppe Grillo ar părea varianta câștigătoare deoarece ar uni două blocuri cu un scor electoral solid. În realitate însă e imposibil.

Pentru a avea justificare electorală, MoVimento 5 Stelle trebuie să activeze în opoziție. Principalele puncte cu care comediantul italian și-a sedus electoratul nu pot fi puse în aplicare de niciunii dintre actorii politici actuali. „5 Stelle” este o mișcare eminamente anti-sistem însă lucrul care deranjează cel mai mult la ei e faptul că au un fundament profund anti-corupție. Într-adevăr, adversarii aduc întotdeauna în discuție ideile cel puțin hazlii pe care Beppe Grillo le-a lansat, dar se uită voit faptul că, în realitate, voturile luate de 5 Stelle vin pe fondul declarațiilor clare anti-corupție și a frustrărilor acumulate de clasa de mijloc. Chiar dacă vi se pare ciudat, vă voi spune că personal am observat un lucru șocant: italienii de rând par a fi cei mai conștienți(la nivel de națiune) de faptul că tot răul în care se scaldă este cauzat de corupție. Foarte puțini cad în plasa teoriilor care îi învinovățesc pe „ceilalți”, iar aici e un punct extrem de sensibil pentru politicianul tipic peninsular. 

Revenind la alianțele posibile, pentru a complica și mai mult lucrurile, voi menționa în treacăt că dificultatea alierii cu „5 Stelle” provine și din cețoșenia doctrinară a acestei mișcări. Membrii săi se declară, în procente apropiate, atât de dreapta cât și de stânga. Este un fenomen tipic partidelor anti-sistem care reușesc să strângă frustrații tuturor mișcărilor politice. Avantajul este dat de consolidarea inițială deosebit de rapidă, însă „ceața doctrinară” ajunge în timp să destabilizeze respectiva construcție. Așa se face că, pe moment, lucrurile par complicate însă, odată cu trecerea timpului, politicienii din „5 Stelle” s-ar putea dilua în taberele politice consacrate.

Analizând istoric situația din Italia vom constata cu stupoare că, după Război, ițele politicii italiene au fost întotdeauna încâlcite. Cei care urlă din bojoci că în Italia e instabilitate politică ar trebui să-și amintească un lucru cât se poate de simplu: în Italia niciodată n-a fost stabilitate politică. Placa referitoare la dezastrul alegerilor este aceeași de peste 60 de ani. Chiar dacă pare exagerat risc un pronostic nu foarte optimist: indiferent de cum se vor așeza apele, în cel mult șase luni Italia va fi cuprinsă de puternice mișcări sociale. Și lucrurile de-abia de-atunci se vor complica. Dar despre tot acest setup vom vorbi într-un articol viitor.