sâmbătă, 22 martie 2008

7% cădere, 93% disperare

Căderea de peste 7% a indicelui BET contrazice tot ceea ce ar vrea oficialii noştri să credem. Un asemenea nivel al disperării nu mi-a fost dat să văd până acum pe (să-i zicem) piaţa noastră bursieră. Şi dacă aş adăuga faptul că acest întreg dezastru a fost provocat doar de un singur investitor străin(cel puţin acestea sunt bănuielile din piaţă) avem întreaga imagine a subdezvoltării româneşti. Pornind de la această realitate, nu este exclus ca peste câteva luni să vorbim despre preţul supraevaluat al unor acţiuni listate care, probabil, atunci se vor tranzacţiona la PER-uri de sub 5. Din nou probabil, aceiaşi analişti care urcau BET-ul până la cer sau coborau EURO sub 3 RON vor fi în avangarda celor care vor prognoza dezastre iminente.

Situaţia din această săptămână ne pune în faţa unei realităţi crude. Brusc ne-am trezit în faţa unei ţări mult prea scumpe(vezi scandalul hipermarket-urilor sau supraevaluarea imobiliară), cu o bursă nelichidă, cu investitori obsesiv orientaţi către speculaţie şi, cel mai grav, cu o mulţime de incompetenţi în posturi cheie. Nu e greu să observi pleiada de analişti economici semidocţi care umplu canalele/emisiunile de business, inflaţia de fătuci cocoţate în posturi cheie prin bănci şi care transmit enormităţi pe post de prognoze sau bravele noastre autorităţi care dau declaraţii aberante şi-şi ascund cu greu zâmbetul tâmp. Din păcate, această realitate ajunsă într-un stadiu patologic începe să lupte împotriva noastră.

Bursa a rămas acum aproape numai pe mâna investitorilor autohtoni, iar aceasta este poate cea mai proastă veste pe care o dau. Vor urma mişcări haotice ale preţurilor pe o lichiditate minusculă, corelări de complezenţă cu bursele internaţionale sau mişcări contrare trendurilor majore. Din păcate, în tot acest tăvălug fără sens, vom asista în continuare la lupta surdă între BVB şi BMFMS pentru o piaţă care se contractă. Fiecare dintre cele două instituţii încearcă să implementeze cu orice scop instrumentele celeilalte, uitând să-şi acopere propriile găuri. Nu ştiu unde se va sfârşi această tragicomedie dâmboviţeană, dar dacă în locul unei lupte surde am fi avut o strategie coerentă de unificare a celor două pieţe, poate că lucrurile s-ar fi mişcat altfel.

Ce va urma e greu de anticipat. Părerea mea este că în România lucrurile de-abia acum încep să se strice, iar adevărata amploare a crizei o vom simţi prin vară. Sau poate în jurul sărbătorilor pascale când guvernatorul va observa cu stupoare că nu se mai poate baza pe banii căpşunarilor, iar inflaţia e în pom. Dar despre acest subiect vom vorbi într-un articol viitor.

Un comentariu:

  1. cat se poate de corect cele scrise ...

    din pacate sau din fericire?! multe lucruri vor ajunge la adevarata lor dimensiune...bursa a inceput de 8 luni..si pare ca nu se mai termina...
    urmeaza imobiliarele..

    RăspundețiȘtergere