What's Next

Este destul de greu de estimat ceea ce urmează, mai ales că, în acest moment, ne aflăm la o răscruce importantă. Anul se încheie în ton optimist şi aproape toţi analiştii prevăd creşteri fulminante pentru anul viitor. Cu toate acestea risc din nou şi exprima modul în care cred eu că se vor desfăşura ostilităţile în anul ce va să vină.

Dacă 2009 a fost văzut ca an al stabilizării, 2010 este prezentat ca an al reluării creşterii. Practic acesta va fi refrenul preferat al tuturor observatorilor. Din acest punct de vedere, creşterea devine nu o ţintă ci o obligaţie, iar guvernele(în special cel al SUA) vor face tot posibilul pentru a se achita de această datorie. Când  spun "tot posibilul" mă refer, în mod evident, la pomparea de bani pentru realizarea dezideratului. Acest sport probabil va aduce oarece salt economic, dar va avea ca efect creşterea gradului de îndatorare a statelor respective şi înrăutăţirea finanţelor publice. În mod sigur vom asista la o înteţire a discuţiilor referitoare la finanţarea deficitelor uriaşe. Băncile centrale, în marea lor majoritate, vor încerca ieşirea din actuala ecuaţie, dar, pe fondul instabilităţii economice, se vor mişca în aproximativ acelaşi context. Aceasta înseamnă că vom avea în continuare dobânzi mici, dar se vor face eforturi pentru creşterea acestora în special în a doua parte a anului. Oricum, mişcările dubioase şi duplicitare vor scădea încrederea în monede şi este posibil să vedem presiuni în creştere pe mărfuri, acţiuni şi metale preţioase. Un alt element al "frontului de luptă" va fi cel de reducere a şomajului şi a efectelor adiacente însă nu cred că se vor consemna mari victorii. Probabil se va reuşi stabilizarea situaţiei sau o uşoară scădere a fenomenului.

Cel mai probabil în SUA se vor pompa sume masive atât transparent, sub formă de stimulente şi investiţii în infrastructură, cât şi pe uşa din dos. Personal nu aş fi surprins dacă la sfârşitul anului viitor nota de plată pentru creşterea economică a SUA se va ridica mult peste un trilion. Cu toate că la ora actuală se vorbeşte din ce în ce mai puternic despre recuperare, vreau să menţionez că problemele sistemului bancar american nu sunt nici pe departe rezolvate, iar pe măsura trecerii timpului acestea se accentuează. Spre exemplu, în momentul în care scriu acest articol, fluxurile de ştiri prezintă problemele BofA legate de cardurile de credit. Şi aici e vorba de un aisberg, ale cărui rădăcini sunt adânci şi puternic legate de fundaţia din ce în ce mai slabă a sistemului bancar american. Iar pentru întărirea sistemului, este posibil să vedem cum Bad Bank se va transforma în realitate, servind ca model şi pentru celelalte state.

Europa are deja probleme majore. Băncile, egoismul membrilor şi lipsa unui framework comun vor fi adevărate provocări pentru moneda unică. De asemenea, deficitele la care rulează statele membre sunt deja elemente serioase care vor pune presiune pe prevederile "Pactului de stabilitate". Este posibil să avem de-a face cu excluderi din zona euro şi, de asemenea, să se intensifice discuţiile referitoare la viitorul monedei euro. Că tot a venit vorba de moneda unică, voi aminti în treacăt faptul că în 2010 Trichet va părăsi funcţia de şef al BCE. Urmaşul acestuia cred că va fi actualul guvernator al Băncii Centrale a Italiei, Mario Draghi, beneficiar al unei prese extrem de favorabile. Motivele pentru auspiciile deosebit de favorabile ţin probabil de ucenicia pe care  Draghi şi-a făcut-o la ... Goldman Sachs. Numirea se va constitui într-un moment cheie care va permite creşterea influenţei Goldman în Europa, unde se credea că mâna lungă şi nefastă a caracatiţei americane nu va ajunge.

Estul Europei va fi în continuare sub presiunea crizei şi, cel mai probabil, va rata intrarea pe creştere. Economiile acestor ţări sunt rudimentare, iar haosul legislativ şi corupţia vor fi elementele agravante în întreaga ecuaţie a crizei. Este în continuare discutabil sprijinul pe care aceste ţări îl vor primi din partea UE. De asemenea, este posibil să vedem retrageri ale unor bănci vestice de pe aceste pieţe, cu consecinţe deosebit de agravante.

China va face tot posibilul pentru menţinerea ritmului actual de creştere, dar va avea probleme în ceea ce priveşte dezechilibrele interne. Trebuie menţionat că uriaşul pachet de stimulare(~13% din PIB) a fost disporoporţionat şi a impulsionat puseele inflaţioniste. Aşa cum am mai arătat, în China se manifestă o creştere accelerată a preţurilor la imobiliare, iar semnele sunt ale unei economii care se supraîncălzeşte. Marea provocare pentru chinezi este reprezentată de rezolvarea acestor probleme şi menţinerea traiectoriei actuale, lucru cu atât mai greu cu cât se vor intensifica presiunile pentru aprecierea yuan-ului. Iar dacă guvernul chinez va fi în continuare surd, este posibil să asistăm la "fault-uri tehnice" dinspre partenerii comerciali sătui să mai subvenţioneze creşterea comunismului de piaţă.

În principal, vom avea un an nu cu mult diferit faţă de cel care a trecut. Vor persista aceleaşi dezechilibre şi vom avea parte de dezbateri similare celor de acum. Cu toate că perspectivele unui colaps major par să fie din ce în ce mai îndepărtate, pe măsură ce indicatorii macro se deteriorează, fundamentele stabilităţii devin din ce în ce mai fragile. Cu toate că nu cred că vom avea parte de un asemenea scenariu în 2010, nu trebuie să scoatem total din calcul această perspectivă, mai ales din cauză că întregul sistem financiar-bancar s-a transformat într-o imensă schemă ponzi rulând într-un scenariu cu masă monetară infinită.

Ca şi destinaţii de investiţii, mă voi uita cu o atenţie sporită către Australia, Canada, Brazilia, Israel, Chile, Peru, Vietnam şi Singapore. Cred că acestea vor fi zone care vor asigura randamente bune şi o relativă siguranţă a investiţiilor.