joi, 11 februarie 2010

CO2 biz


De multe ori când am atacat probleme de mediu mi s-a replicat în comentarii, uneori pe un ton ultimativ, faptul că nu am habar de ultimele demonstraţii sau dezvăluiri referitoare la falsa problemă a încălzirii globale. N-am făcut niciodată parte dintre radicali, dar nici dintre cei dispuşi să treacă nepăsători peste probleme. Iar mediul consider că este una dintre chestiunile care ar trebui să ne preocupe pe fiecare.

Desigur, este simplu să pici în capcana unor campanii media la originea cărora se află persoane interesate. În lumea de azi influenţa şi percepţia pot fi cumpărate la fel ca orice marfă. În cazul în care dispui de fondurile necesare poţi arunca în derizoriu, fără nici cea mai mică problemă, orice idee, teorie sau chiar axiomă.

Ca să înţelegem mai mine despre ce vorbim, aş dori să readuc în descuţie deja banala temă a emisiilor de dioxid de carbon. După expansiunea subiectului(generată de anumite interese în domeniul comerţului cu certificate verzi) a apărut o puternică reacţie în media, generată de aşa-zisa falsitate a problemei. Nu voi sta să fac pe judecătorul în ceea ce priveşte tabăra la care ader, dar câteva date brute m-au pus pe gânduri. 

Pentru cei care încă nu ştiu încă, aproximativ 70% din emisiile de dioxid de carbon sunt generate de 10 ţări. Astfel, primul loc este ocupat de China(6 071 mil. tone/an ) urmată de SUA(5 769), Rusia(1 587), India(1 324), Japonia(1 236), Germania(789), Canada(573), Anglia(523), Coreea de Sud(489) şi Iran(466). Probabil această ierarhie nu are nicio relevanţă deoarece unele dintre ţările de pe listă sunt mari. În acest caz, probabil o ierarhie care să ţină cont ceva mai mult de realităţile din teren ar fi cea a emisiilor pe cap de locuitor. Ei bine, deloc surprinzător, aceleaşi zece ţări ocupă primele locuri, însă ierarhia este total schimbată. Plutonul fruntaş este ocupat de SUA(19.1 tone per capita), Canada(17.4), Rusia(11.2), Coreea de Sud(10.1), Japonia(9.7), Germania(9.7) urmate de Anglia(8.6), Iran(6.6), China(4.6) şi India(1.2). O răsturnare de situaţie destul de puternică.

Privind aceste date, nu pot decât să trag o singură concluzie. Atmosfera, la urma urmei, reprezintă un bun comun de care unii profită mai mult decât alţii. În acest moment efectiv nu mă interesează dacă încălzirea globală este sau nu vreo escrocherie şi mă declar total de acord cu introducerea limitelor de poluare. Marea problemă este că stabilirea acestora s-a făcut într-un mod fraudulos, ţinându-se cont de emisiile de la un anumit moment. Nu înţeleg de ce un cetăţean din SUA sau Canada are dreptul să emită mai mult CO2 decât unul din Argentina care mai trebuie să mai şi suporte efectele nefaste ale găurii din stratul de ozon.

Probabil că o împărţire justă a drepturilor de poluare s-ar fi transformat într-o taxă pe care naţiunile dezvoltate ar fi plătit-o celor mai slab dezvoltate. Nu s-a făcut aşa deoarece ştim bine care sunt interesele şi în jurul cui gravitează acestea. Cred totuşi că introducerea limitelor de poluare a reprezentat un pas înainte. Rămâne să vedem dacă planul de reducere a emisiilor va fi respectat. Sper ca, până la urmă, să nu fie dat uitării scopul iniţial al certificatelor verzi, adică acela de a reduce poluarea, nu de a se constitui într-o nouă platformă de tranzacţionare.

20 de comentarii:

  1. De ce e impartirea cotelor e analizata per capita si nu pe suprafata tarii? Ca daca tara A este foarte aglomerata (de ex. Vietnam, 85 mil) produce aceasi cantitate de CO2 ca tara B (de ex. Canada, 32 mil), nu la fel contribuie la curatarea atmosferei. Canada, avind o suprafata mult mai mare, are posibilitatea (si chiar o face) de a curata mult mai mult atmosfera prin padurile sale.

    RăspundețiȘtergere
  2. era un banc, parca inainte de '89, cu definirea legii (acea limitare amintita de tine in articol) ca o bariera in care iepurii treceau pe sub ea, cerbii o sareau si numai boii se opreau
    orice interdictie o poti impune numai daca exista un mijloc coercitiv luat in seama de cei vizati
    o zi buna
    PS: "furtunos" au mai fost comentariile ieri, :))

    RăspundețiȘtergere
  3. pentru Cristi B:
    Japonia sa fie exceptia (si Iranul in partea cealalta a lantului analizat) care se elimina din seria statistica?

    RăspundețiȘtergere
  4. Câteva însemnări legate de cele petrecute în decembrie, la Copenhaga, cu ocazia COP15.
    Un fapt neştiut de publicul larg, dar extrem de important pentru majoritatea ţărilor care s-au opus proiectelor de rezoluţii prezentate de reprezentanţii ţărilor industrializate, îl reprezintă modul de calcul al reducerilor emisiilor. Conform unui studiu al Universităţii Stanford, majoritatea proiectelor finanţate pentru „reduceri GES“ (a gazelor cu efect de seră) fie nu există, fie nu funcţionează, fie s-ar fi întâmplat şi fără banii oferiţi. Şi acesta nu este un aspect adiacent acordului, este o chestiune centrală. De exemplu, conform propunerilor, SUA, ţara care are de departe cele mai mari emisii din lume, nu ar avea nevoie să îşi reducă emisiile proprii până în 2025, susţinând că poate pur si simplu să plătească pentru astfel de proiecte. Şi lucrurile sunt mai grave de atât. Un sistem foarte complex de operare este un cadou pentru lobiştii corporaţiilor, care pot să pună presiune pe guverne ca să construiască sistemul în favoarea lor, şi nu a atmosferei. Merită să explicăm câteva dintre trucurile care fac sistemul să nu mai însemne nimic.
    Trucul 1: Hot air. Naţiunilor lumii le-au fost alocate certificate de emisii având ca bază de calcul anul 1990, când Uniunea Sovietică era încă o mare putere industrială, deci aceasta a primit foarte multe certificate. Dar în anul următor, totul s-a prăbuşit, iar activitatea sa industrială s-a aflat în cădere liberă, cu tot cu emisii. Oricum nu ar fi emis acele gaze. Însă Rusia a preluat aceste emisii în toate negocierile, ca şi cum ar fi fost ale ei. Acum ea le vinde ţărilor dezvoltate, care vor să cumpere „la reduceri“. Conform sistemului actual, SUA pot să cumpere certificate de emisii de la Rusia şi să spună că şi-au redus emisiile, deşi acestea nu sunt decât o ficţiune creată în mod legal. Nu vorbim despre schimbări climatice neglijabile. Aceste emisii („hot air“) reprezintă 10 gigatone de CO2. Prin comparaţie, dacă toate ţările dezvoltate îşi reduc emisiile cu 40% până în 2020, acestea ar elimina 6 gigatone de CO2 din atmosferă.

    RăspundețiȘtergere
  5. (Continuare)

    Trucul 2: Dubla contabilizare. Aceasta poate fi înţeleasă mai uşor printr-un exemplu. Dacă Marea Britanie plăteşte China să renunţe la o centrală pe carbune şi să construiască în schimb una hidro, această ţară înregistrează reducerile de emisii în contul său. În schimbul lor ni se permite să păstrăm o centrală pe cărbune în funcţiune acasă. Dar, în acelaşi timp, China contorizează aceste reduceri în registrul său naţional. Deci o tonă de carbon redusă se numără de două ori. Aceasta înseamnă că întregul sistem este plin de exagerări, iar cifra care reprezintă reducerile globale este o păcăleală.
    Trucul 3: Pădurile închipuite - sau ceea ce negocierile numesc LULUCF. Pădurile absorb emisii şi le ţin departe de atmosferă - aşadar, normal, ţările care le conservă primesc credite de emisii. Aceasta este o măsură esenţială pentru oprirea încălzirii globale. Dar companiile de exploatare a pădurilor din Suedia, Canada şi Finlanda au reuşit să facă presiuni asupra guvernelor lor, astfel încât acestea au introdus o clauză absurdă în noile reguli. Acestea spun că poţi, în numele „managementului durabil al pădurilor“, să tai aproape toţi copacii, fără să pierzi credite. Este o situaţie demnă de Kafka: o pădure distrusă nu majorează emisiile înregistrate oficial, deci cresc emisiile reale (adică se contabilizează numai reducerile de emisii prin evitarea despăduririlor, nu şi creşterile, ca urmare a exploatării).
    Trucul 4: Alegerea unui an de referinţă fals. Toate recomandările ştiinţifice iau 1990 ca anul de referinţă cu un nivel al emisiilor periculos de ridicat. Deci, când vorbim de o reducere de 40%, ne referim la 40% mai puţin comparativ cu 1990. Dar americanii au schimbat anul de referinţă, printr-o lovitură de publicitate genială, stabilind 2005 ca an de referinţă pentru ei. Toţi ceilalţi vorbesc de nivelul emisiilor din 1990, cu excepţia lor. Deci atunci când SUA promit o reducere de 17% a emisiilor faţă de 2005, oferă de fapt doar 4% reduceri faţă de nivelul din 1990 - mult mai puţin faţă de alte ţări bogate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cum s-ar zice, bine aţi venit în lumea mununată a actorilor economici raţionali, a calculului economic şi a ipocriziei! Ce urmează să transformăm în marfă, după...răşini?

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce conteaza nu sunt emisiile pe cap de locuitor ci emisiile pe PIB de locuitor.

    Cu alte cuvinte americanul are voie sa emita cat 10 chinezi pentru ca PRODUCE cat 20 de chinezi!

    La emisii nu e democratie, ca la vot - emisiile sunt direct legate de productie.

    Si ma mir ca nu te-ai suparat pe vaci ca alea emit metan! Ele ce drept au?!

    RăspundețiȘtergere
  8. cred că este greu de stabilit un indicator obiectiv pentru emisiile de co2, care să mulțumească pe toți. emisii/cap de locuitor pare destul de corect, eu aș propune și cantitatea de emisii raportată la pib-ul țării respective

    RăspundețiȘtergere
  9. hai sa vorbim despre nimic.
    poluarea nu poate fi reglementata pe criterii morale si echitabile.
    limitele nu pot fi impuse de Argentina, SUA, Romania sau orice alta tara pentru ca nu au cum.
    reducerea poluarii se poate face doar voluntar; orice comentariu de genul, 'ala de ce polueaza mai mult decat mine', nu ajuta cu nimic, nu poti sa-i interzici. poti doar sa poluezi tu mai putin.
    ...
    oricum in ultimii ani poluarea s-a redus drastic o data cu scaderea activitatii economice; asa ar fi logic, nu?

    RăspundețiȘtergere
  10. Pe "doamna" despre care vreau să vorbesc, o cheamă Adela. Are o fată măritată în ... Japonia. Vara trecută s-a dus să-i vadă de un copil mic, timp de mai multe luni.
    Ce mi-a povestit Adela la revenire...
    "Mergeam cu căruciorul pe o stradă obişnuită. O hîrtie de ambalaj i-a zburat copilului din mînă. Eu nu am văzut. O femeie de pe stradă m-a oprit şi mi-a arătat hîrtia să o ridic. La ei nimeni nu aruncă nimic pe jos pe stradă..."
    Cred că acesta este răspunsul la problema pusă aici. Tradiţia, bunul simţ, regulile sociale...
    Toate acestea funcţionînd la nivel mondial. Tiparul impus lumii de stăpînii actuali, este greşit. Cînd se va termina cu dictatura banilor (care sînt măsura tuturor lucrurilor), atunci va exista şi un viitor pentru omenire...

    RăspundețiȘtergere
  11. @free drive ro

    ... voluntar se produce o discrepanta intre produsele din Norvegia si cele din China. Daca stomacul uman cere China... va fi iad.

    Cernobal le-a ras in nas... suedezilor.

    ... fara reguli ne ia dracu' mai repede sau mai incet... in functie de profit.

    RăspundețiȘtergere
  12. ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL ŞI A PROBLEMELOR CONTEMPORANE

    http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA024/GA024_index.html

    RăspundețiȘtergere
  13. >Cred că acesta este răspunsul la problema pusă aici. Tradiţia, bunul simţ, regulile sociale...
    {...}Cînd se va termina cu dictatura banilor {...}

    Offf ... ce frumos e să se vorbească doar de anumite aspecte ... după părerea mea în Japonia, Coreea de Sud ( şi aici vorbesc din ce am văzut la faţa locului ) dictatura banilor e muuult mai puternică decît in Europa sau SUA ...

    RăspundețiȘtergere
  14. Pînă demonstrează cineva că emisiilie CO2 au şi o altă influenţă decît strict local (calitatea aerului din Bucureşti, de ex.), singura justificare a unei abordări globale e dată de pretinsa influenţă pe care ar avea-o la modificarea artificială a climei pe planetă, în sensul încălzirii.

    Ponderea emisiilor industriale de CO2 este nesemnificativă faţă de emisiile naturale.

    Mai serioasă este problema deforestării care conduce şi la o creştere de CO2, dar mai grave sînt distrugerile de specii de plante şi animale, potenţial utile, care reprezintă oricum o bogăţie de viaţă pentru care am putea avea mai mult respect.

    Calitatea aerului pe planetă nu este practic influenţată de emisiile de CO2 industrial, proprietăţile chimice ale atmosferei nu sînt modificate, nu există nici un dezechilibru la nivel planetar care să poată fi asociat cu CO2 industrial. Dacă ne otrăvim la Bucureşti, New Zork sau Beijing e problema românilor, americanilor sau chinezilor cum rezolvă, dacă rezolvă. Globală e doar dorinţa unora de a inventa probleme cu scop.

    RăspundețiȘtergere
  15. proprietăţile chimice ale atmosferei nu sînt modificate

    ... pai.. cand schimbi compozitia... atmosferei... cu siguranta proprietatile raman aceleasi.

    ... dâng!

    RăspundețiȘtergere
  16. Bun, dacă trebuie suflat şi în iaurt, atunci reformulez: faţă de cantitatea de CO2 emisă în mod natural în atmoseferă, cantitatea de CO2 rezultată în urma proceselor industriale şi altor activităţi umane (transportul de ex.) nu contează, deci nici efectele, de orice natură, nu există în comparaţie cu posibilele efecte ale emisiilor naturale. De exemplu, cîteva erupţii de amploarea Mt. St. Helens, petrecute într-un interval scurt de timp, ar putea echivala cu un început de "iarnă nucleară". Nu numai datorită CO2, bineînţeles.

    Dacă tot ne "pornim", ar trebui să reducem drastic populaţia planetei precum şi efectivele de animale pe care le creştem, pentru că emisiile noastre şi ale animalelor domesticite sînt comparabile cantitativ cu cele industriale.

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Conumishu
    Îmi puteţi indica sursa pentru estimarea producerrii de CO2 uman, animal şi industrial ?

    RăspundețiȘtergere
  18. Ce am găsit în grabă. De pe un sait care susţine că există un efect negativ, aşadar e de presupus că nu au micşorat cifrele cantităţii CO2 ca rezultat al activităşii umane. Seamănă cu ce ştiam (sub 5% din care partea care revine industriei cam o treime).

    Manmade CO2 emissions are much smaller than natural emissions. Consumption of vegetation by animals & microbes accounts for about 220 gigatonnes of CO2 per year. Respiration by vegetation emits around 220 gigatonnes. The ocean releases about 332 gigatonnes. In contrast, when you combine the effect of fossil fuel burning and changes in land use, human CO2 emissions are only around 29 gigatonnes per year.
    ( http://www.skepticalscience.com/human-co2-smaller-than-natural-emissions.htm )

    Dacă faceţi calculul ar fi 3,6% din totalul emisiilor de CO2 pe planetă. CO2 în compoziţia atmosferei reprezintă cam 0.04%.

    RăspundețiȘtergere
  19. Pentru raportul dintre emisiile biologice (om+creşterea de animale) şi cele industriale, nu am acum o cifră. În orice caz, dacă separăm transportul, partea care ar ţine de industrie şi obţinerea de energie din combustibil fosil, eu ştiam că ar fi cam o treime din total. Sincer, mi se pare puţin relevant dacă e 33% sau 50%, multe din activităţile umane neindustriale şi viaţa însăşi produc CO2.

    Să vă mai dau o cifră, apropo de semnificaţii, percepţii şi alte chestii. Am văzut într-o publicaţie IEEE un grafic al surselor de producţie de energie electrică din SUA, cred că la nivelul anului 2000. Cam 50% se obţinea din cărbune. Aşa că lecţii de la Gore, care era vicepreşedinte pe atunci, mi-e greu să primesc.

    RăspundețiȘtergere
  20. Conumishu
    Mulţumesc pentru informaţii.
    Cît priveşte concentraţia de CO2 atmosferic, nu mai ţin minte cifra exactă dar ştiu că, în ultimii 50 de ani s-a dublat...
    Citeam prin "Science et Vie"
    Sursa creşterii, este altă problemă... cum bine ziceţi.
    Actuala compoziţie a atmosferei, nu poate fi imuabilă, avînd în vedere că planeta este, încă, una vie...
    Este irealist să ne imaginăm că istoria planetară se va opri numai pentru că este locuită de oameni...
    Numai bine,
    Geomarx (adopt numele pe care mi l-a dat un comentator mai năstruşnic al acestui blog, Răducu cel Tulbure)

    RăspundețiȘtergere