luni, 8 februarie 2010

Grecii şi ceilalţi purceluşi


Prezentată destul de discret în media, reuniunea G7 pare să-şi fi schimbat programul iniţial pentru a face loc discuţiilor despre Grecia. Într-adevăr, situaţia este gravă, dar este atât de mare încât să capteze atenţia participanţilor? Se pare că da.

Privind retrospectiv, ar trebui să înţelegem că vinovăţia pentru situaţia din Grecia aparţine nu numai politicienilor de doi bani care au condus ţara spre dezastru, ci şi birocraţilor europeni. Nu sunt atât de naiv  încât să nu-mi dau seama că, în timp ce politicienii greci falsificau statisticile precum prim-secretarii noştri pe vremea lui Ceauşescu, cei de la Bruxelles erau atât de tâmpiţi încât să nu perceapă realitatea. Bineînțeles că se ştia, dar şi acolo aderarea la zona Euro ţinea de un plan, de o normă care trebuia raportată ca fiind îndeplinită. Heirupismul adoptării monedei unice începe să facă victime. Grecia nu este singura. Îşi aşteaptă rândul la "stâlpul infamiei" şi restul suratelor din grupul PIGS, adică Portugalia, Spania şi Irlanda. Iar intrarea în scenă probabil că se va produce în ordinea anterior enumerată(cu toate că liniştea care s-a aşternut asupra Irlandei mi se pare de-a dreptul suspectă). Şi dacă situaţia va scăpa de sub control, există un risc puternic de contagiune în toată Europa.

Cu toate că pare ciudat, personal tind să cred că Grecia are cele mai mici probleme din  grupul PIGS şi aceasta din cauză că singurele excese pe care le-a făcut sunt cele guvernamentale(probabil voi fi înjurat pentru afirmaţie). Într-adevăr, ţara are un grad mare de îndatorare, dar această situaţie este cauzată de dezordinea din finanţele greceşti. Acolo se face o evaziune ca-n codru, iar impozitele cred că sunt plătite doar de ciudaţii care au chef să-şi declare veniturile. Probabil dacă s-ar impune o disciplină fiscală ceva mai mare, situaţia nu ar fi atât de neagră, iar recuperarea ar fi vizibilă. Numai că, din păcate, cei care trebuie să restabilească ordinea sunt cei care au provocat haosul, adică politicienii.

Marea întrebare care se pune este dacă politicienii greci vor fi capabili să restabilească ordinea. Deocamdată tind să cred că nu deoarece, din păcate au reacţionat destul de prost la presiunea generată de criză. Mai rău este că grecii au început deja să se sinucidă: conform unor ştiri, cei mai bogaţi oameni din Grecia şi-au  virat banii în afara ţării(mare parte spre Cipru)n din cauza fricii de supraimpozitare a depozitelor. Creşterea în amploare a acestui fenomen poate cauza probleme serioase sistemului bancar şi, automat, poate împinge Grecia către o spirală dezastruoasă. Singura şansă a guvernului de la Atena este o politică absolut transparentă şi o strategie de comunicare ceva mai elaborată. Până acum nu au reuşit nimic. 

P.S. Situaţia PIGS deschide larg porţile unui posibil atac speculativ asupra euro. Din ce-am văzut până acum, Morgan Stanley recomandă short-area bondurilor germane. De obicei aşa încep marile mişcări.

18 comentarii:

  1. Sigur, se ştia despre modul aproximativ în care se făcea statistică în Grecia. Se ştia şi despre evaziunea fiscală masivă, pentru că şi occidentalii participau la ea cu aceeaşi veselie ca şi autohtonii. Şi acum Bruxellesul caută în Grecia 750 de km de autostradă şi un aeroport!
    Iar printre porcuşori poate fi şi Italia. Acum se va fi înţeles decizia lui Berlusconi de a da amnistia aia fiscală.
    Statul e una, politicienii care îl administrează alta. Da, politicienii greci au făcut imposibilul să-şi bage ţara în rahat. Dar fără largul concurs al publicului spectator(şi votant de nevoie, acolo votul fiind obligatoriu!) n-ar fi reuşit! Aşa că n-au decât să se ia de mânuţă şi să treacă împreună criza.
    Nici politicienii noştri nu s-ar zice că nu se străduies să le calce pe urme celor greci. Boc este alegerea perfectă pentru a pune în scenă un dezastru economic de proporţii epice!
    Cât despre atacul asupra euro, unii chiar se roagă pentru el. Devalorizarea euro convine exportatorilor, adică Germaniei(cea care a fost cea mai fermă în a nu acorda sprijin financiar Greciei), şi nici Franţa n-ar zice nu. Întrebarea este dacă americanii ar fi foarte fericiţi cu aprecierea dolarului, că deficitele alea externe nu sunt chiar simplu de acoperit. Ce va fi? O hârjoneală, nu foarte spectaculoasă, din care obişnuiţii acestor manevre vor ciupi şi ei câte ceva, cât să-şi liniştească egoul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Constantin Gheorghe:Corecta observatia. E vorba de PIIGS, dar in Italia e liniste pana la alegerea noului sef al BCE.
    Devalorizarea probabil convine, dar un atac precum cel asupra lirei sterline nu prea avantajeaza pe nimeni deoarece nu schimba mare lucru.
    Legat de politicienii nostri, e clar ca s-a reusit gasirea formulei care asigura cea mai scurta cale spre dezastru.

    RăspundețiȘtergere
  3. si daca tot e moda acronimelor, am gasit pe net si alter propunei in aceeasi idee.

    unul ar fi STUPID- Spania,Turcia,UK,Portugalia,Italia sau(si) Irlanda(dupa gust),Dubai.

    in curand se pare ca vom incepe sa costruim propozitii sau de ce nu chiar fraze intregi.

    problema in europa e daca nucleul european va reusi(daca isi vor propune) sa duca in spate tot lantul tarilor latino-balcanice.

    oricum, daca sapatamana asta ,poate si celalata se va reusi linistirea rumorilor avem sanse ca pe termen mediu sa vedem pietele mergand si mai sus.

    daca nu , vom asista la o intarire puterniica a dolarului si la o capitulare pe toate fronturile.

    eu unul, sincer, as merge pe a doua varianta;

    RăspundețiȘtergere
  4. Deja tremenul de piigs este foarte urît si înjositor. In acceptiune englezilor, un porc este util doar dupa ce-l tai. !!! deci ce urmeaza ?
    Cît despre atitudinea celorlati colegi de ''comunitate'' ?!?
    Ne-am fi putut astepta la putina solidaritate din partea lor pentru colegii greci mai fragili, dar se pare ca interesul tarilor dezvoltate a fost sa-si vînda ei masinile wv si peugeot si iaurturile cu fructe si nu sa constitue o uniune cultural economica solida. La prima mica dificultate, toti fug care'ncotro, ca potîrnichile. Rusinos !
    Cît despre corectitudinea fiscala nu-s niciunii mai buni decît ceilalti, doar sistemul administrativ-coercitiv de plata mai bine pus la punct si mai punitiv. Dar acesta este si el ca în corelatie cu restul economiei, nu poate fi altfel.
    In concluzie, eu cred ca putina dovada de solodaritate nu ar strica si ne-ar apara si pe noi toti de vremuri dificile care oricum se pare ca nu le vom putea evita...

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite un rapuns la presupunerile tale de pitipoanca horatiu....

    http://www.nytimes.com/2010/02/07/business/global/07greece.html?pagewanted=3&em

    RăspundețiȘtergere
  6. Problema de fond a euro, dincolo de nivelul inegal de dezvoltare al economiilor ţărilor membre, este conţinutul criteriilor de convergenţă. Şi poate şi politica BCE, dar cum bunul-simţ mă face să nu judec eu politicile monetare, nu mă pronunţ asupra acestui aspect. Dar se pare că răsare un soi de consens în jurul nevoii de a regândi criteriile. Poate şi politicile?
    Acum, solidaritatea cu Grecia este una, şi e nevoie de ea. Problema este ce conţinut trebuie să aibă "solidaritatea". Iar nu mă pronunţ, dar s-ar putea ca nişte bani obţinuţi uşor să fie un soi de primă de încurajare pentru politicienii greci. Dracu ştie cum e mai bine?

    RăspundețiȘtergere
  7. Solidaritate... un cuvant folosit in multe comentarii. Care e cauza crizei la greci? - Au cheltuit prea mult. Au dat salarii prea mari pentru cat produceau. Banii aia trebuiau sa vina de undeva, si au venit de la restul zonei euro. Deci e usor pentru noi sa strigam solidaritate, ca nu noi platim oalele sparte de greci. Pentru tarile euro e mai naspa insa... practic locuitorii lor platesc diferenta salariala a grecilor. Mie nu-mi convine sa platesc salarii supradimensionate la stat nici in aceeasi tara... daramite in alta. Solidaritate in drepturi, dar si in obligatii. Grecia va fi ajutata... daca se vor face reforme de catre guvernare. Deci Grecia nu va fi ajutata. :-)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nimic nu e intamplator in "criza" asta ,cel putin in asta.
    In lupta asta cu finatele si cu existenta din ce in ce mai putinor tipuri de monede, e clar unde duce. Se doreste intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat o singura moneda pe plan global, nu doar european sau american. Citisem despre asta intro declaratie a lui Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI. Prin urmare e o chestiune de timp, pana la linistirea treburilor cel putin in privinta asta.
    Evident lucrurile trebuie agitate mai intai , pentru ca ulterior sa se poata impune mai usor solutia "salvatoare".

    RăspundețiȘtergere
  9. @papandreus
    înainte de nyt, de wv si iaurturi cu fructe a existat o cultura si o civilizatie (greaca) careia îi datoram mult, caci nu exista descoperiri si progres tehnologic fara poezie..., dar unii din specialistii economiei nu înteleg asta.
    Iar în ceea ce priveste nyt si americanii, stai linistit, ei înteleg toate astea dar vor sa fie toate ale lor si pe bani putini,!!!noi nu întelegem.

    RăspundețiȘtergere
  10. Peste 30.000 miliarde datorii ale celor mai industrializate state ale lumii.Sunt fie datorii inter tari fie la organizatii tranfrontaliere gen FMI , BM. la nivel global ele ating 50.000 miliarde o suma care necesita o caruta de zeoruri, o suma care in bani reali nu cred ca exista.
    Prin urmare se repornesc tiparnitile, si in special cele ale Federal Reserve, consecintele repornirii tipanitelor pe termen lung le cunoasteti cu totii cred.


    O zi buna daca se mai poate numi buna.

    RăspundețiȘtergere
  11. Intrebarea este: oare tara noastra cand se va redresa? Ne indreptam si noi cu pasi repezi spre aderarea la euro si lucrurile nu stau chiar roz, as spune ca sunt chiar maro...

    RăspundețiȘtergere
  12. Noi nu cred ca avem nevoie de € si constrîngerile legate de aceasta moneda, mai ales acum, ci mai degraba am avea interesul sa iesim chiar si din UE si sa devenim o tara independenta si suverama.
    Sa dezvoltam partenariate bilaterale cu cît mai multe tari, bazîndu-ne pe ceea ce stim si putem face noi însine (daca mai stim si mai putem).

    RăspundețiȘtergere
  13. Fratilor, a inviat Ceasca! Salvatorule Iubit, tu esti? :)

    Si bine ai zis: DACA putem... adica daca ne mai LASA altii sa o facem... ;)

    RăspundețiȘtergere
  14. http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA024/GA024_index.html

    RăspundețiȘtergere
  15. E prea tîrziu pentru orice. Că va fi o lungă iarnă europeană aşa cum Japonia a "şomat" mai bine de un deceniu, că va fi o succesiune de suişuri şi coborîşuri, din ce în ce mai isteriza(n)te, sistemul economic actual e terminat. Dacă se doreşte sfîrşitul, mai bine zis dacă se vrea un sfîrşit controlat, e greu de ştiut. Chiar şi aşa, ce vor pune în loc? Minciuna nu mai poate să funcţioneze. Resursele raportate la aspiraţii scad, consumismul asociat cu monopolul şi birocraţia au devenit o reţetă a dezastrului.

    Politic şi economic occidentul pierde iniţiativa şi se teme. Dacă pînă acum tehnologia salva meciul, nu cred că viteza cu care sistemul intră în decrepitudine poate fi compensată printr-un salt tehnologic de o amploare suficientă. Care ar veni cu problemele lui.

    Arma banului funcţionează, poate fi devastatoare, dar instabilitatea este sau va deveni prea mare. Militarizarea (securizarea ar suna aiurea) societăţilor în occident, sub diferite pretexte, e un semn clar. Fascistă sau cum se va numi, societatea de mîine pare că se va baza pe brutalitate şi disciplină impusă. În penurie sau pe aproape.

    RăspundețiȘtergere
  16. De greci le e frică. Sînt poate cei mai răi dintre europeni. Nu că ar avea vreo şansă sau că nu sînt divizaţi, totuşi au arătat ce pot, chiar atunci cînd s-au bătut între ei. Grecii sînt cei de pun bombe la bănci.

    Criza de abia a început. Irlanda va fi menajată pînă cînd cuţitul se va apropia de osul ueist. Probabil e menajată şi de peste baltă, unde are relaţii speciale. Pînă la un punct. Măcar au încercat (nu şi ... ca primul lor ministru) să se opună imperiului ueist, cu succes în prima fază.

    RăspundețiȘtergere
  17. Tehnologii "noi" avem dar din pacate nu se pun in parcatica fiindca mai trebuie sa si "murim".
    Stiu ca pare fatalista ideea, dar de multe ori adevarul se intersecteaza si cu fatalismul.
    Conumishu stie el ce stie si stie bine. Cea fost sigur nu va mai fi, vor fi peticiri, incurajari de genu hai ca se poate, dar din pacate bateria e consumata, se scurge lichidul dintr-una in alta poate ,poate , o porni iar pe culmele progresului de acest tip imperialist.
    Altceva se pune la cale si anume o globalizare fortata, su influente socialiste, si chiar fasciste pe alocuri.
    Cybersecurity e la cateva saptamani sau luni de zile sa intre in aplicare a trecut deja de Camera Reprezentantilor cu un scor zdrobitor, stiu ca ma refer la SUA si nu la Europa la acest caz, dar in acest secol nu mai putem gandi economic, politic, social, doar la nivel zonal doar fiindca sunt diferente si particularitati. Stim bine de unde a venit bulgarele de zapada. Daca SUA se indreapta spre un socialism cu tente fasciste , e o chestiune de timp sa se abordeze acest subiect si la nivelul UE.
    Lucrurile nu trebuiesc privite doar prin prisma unor cifre si analizate la rece, urmariti si deciziile politice date, si urmarile acestora

    RăspundețiȘtergere
  18. Exact, un socialism cu nuanţe fasciste (Mussolini a fost socialist, prin amantă, la început). Diferenţele de abordare între corporatismul de atunci, comunism şi corporatismul corporaţiilor (ar trebui inventaţi noi termeni pentru o mai bună nuanţare) nu sînt atît de mari.

    Două conflicte fundamentale rămîn dincolo de ideologia dominantă: între individ şi structura organizată (stat, corporaţie sau o combinaţie), între naţional şi global (forţat, artificial). Dacă nation state (echivalentul ar fi, în română, stat-naţiune nu stat naţional) este opus individului, global state (satul global devenit închisoare) va anula individul, nu în ultimul rînd din lipsă de rivali.

    Partea bună, dacă vom supravieţui, ar fi inevitabilitatea punerii problemei în termenii legii morale. Poţi avea încredere în omul de lîngă tine, poţi face apel la reguli morale fără constrîngere din partea legii (politice), poţi rezista tentaţiei de a exercita puterea atunci cînd o ai? Pînă acum răspunsul a fost un nu bazat mai mult pe pragmatism. Limitele se văd. Cu cît trece timpul, riscurile asumate pentru răsturnarea tiraniilor cresc. Cum vom putea reintegra legea morală, cum va putea opera alături de tehnologii puternice? Între ordine şi haos mai rămîne loc pentru libertate? Nu a circulaţiei pe post de resursă umană sau consumator de turism.

    RăspundețiȘtergere