luni, 11 octombrie 2010

Noua conflagratie


Vineri începea o întrunire sterilă găzduită de FMI pe tema recentului război al monedelor. Cu toate că au participat finanţişti de vârf reprezentând jucătorii care contează, scopul ascuns al întrunirii a fost acela de a combate tensiunile existente între SUA şi China, tensiuni generate de cursul yuan-ului. Aşa cum era de aşteptat, întâlnirea s-a terminat fără niciun rezultat. Cu alte cuvinte, un eşec.

Tot vineri s-a petrecut un alt eveniment, de data aceasta având conotaţii istorice. Aflat în vizită în Turcia, premierul chinez Wen Jiabao a anunţat, împreună cu premierul turc Recep Erdogan, eliminarea dolarului din contractele bilaterale dintre cele două ţări. Aşa se face că, începând cu data amintitei vizite, valutele utilizate în schimburile dintre cele două ţări vor fi lira şi yuan-ul. Este primul contract de acest tip care practic aruncă în derizoriu moneda americană. Schimburile comerciale dintre China şi Turcia au în prezent o valoare de peste 15 miliarde de dolari, iar cei doi oficiali îşi propun triplarea acestora în următorii cinci ani.

Ceea ce încearcă acum China este fracturarea sistemului al cărui centru gravitaţional este dolarul. Este însă destul de greu de spart acest sistem, iar găsirea unor parteneri de revoltă se poate dovedi o încercare teribilă. Turcia nu a fost aleasă întâmplător pentru aceast prim semnal. În primul rând Erdogan joacă rolul copilului obraznic în relaţia cu SUA, rol care, culmea, îi iese de minune şi este apreciat(cu toate că destul de moderat) în ţară. De asemenea, Turcia este ţara cu cea mai mare creştere economică a lumii, ţara care a demonstrat că se poate ieşi din criză în forţă. Privind din punct de vedere geopolitic, este clar că poziţionarea ei atât geografică şi, mai ales, politică - la confluenţa mai multor lumi eminamente diferite - o face ideală pentru un semnal destul de puternic privind o nouă ordine mondială. Pe de altă parte, Jiabao a fost conştient de faptul că, dincolo de plusuri, Turcia are minusuri de care se poate profita şi pe care le-a fructificat excepţional. În primul rând ţara are un deficit de cont curent uriaş, a cărui cauză este poziţia sa de importator net în relaţia cu China. Acest deficit este una dintre cele mai mari ameninţări la adresa stabilităţii economice a ţării. Introducerea monedelor proprii în relaţiile bilaterale se poate dovedi un balon de oxigen pentru turci, cel puţin în prima fază.

Probabil că şi ambiţia intensă a lui Erdogan de a transforma Istanbulul într-un centru financiar regional a fost fructificată exemplar de chinezi. Din punct de vedere teoretic, Istanbulul nu poate aspira la acest statut deoarece nu deţine masa critică de instituţii financiare cu reprezentativitate regională. A-l numi centru financiar nu e greu, dar se poate dovedi o adevărată încercare găsirea pârghiilor funcţionale ale unei asemenea construcţii. Alta însă ar putea fi ecuaţia în cazul intrării Chinei, chiar şi numai declarativ. Probabil acesta a fost un alt punct menit a înfierbânta capul lui Erdogan.

Desigur, pasul făcut vineri poate părea minor şi, în mod sigur, experţii economici de peste Ocean vor merge pe cartea nereprezentativităţii acestei  înţelegeri(ce înseamnă un volum de 15 mld. în totalul tranzacţiilor din lume? Zero!). Deocamdată este un pas mic, dar înmulţirea acestor mişcări de gherilă poate avea efecte majore asupra cotaţiilor. Europa, deocamdată, joacă pe mâna americanilor(nimic surprinzător). Împreună, cele două entităţi reprezintă baza exporturilor chineze, iar opiniile lor atârnă extrem de greu. Războiul pentru aprecierea yuan-ului încă se joacă, iar un final este greu de întrevăzut. Dacă tactica gen Che Guevara începută în Turcia va da roade, probabil vom avea o creştere accentuată a volatilităţii pe pieţele valutare. Dacă nu, China se va linişti până când se vor întrezări noi oportunităţi de acţiune. Oricum, mişcarea de vineri este un semnal clar care, dacă va fi urmat de altele cu reprezentativitate ceva mai mare, se poate constitui într-un punct radical de cotitură.

10 comentarii:

  1. Orice drum lung începe cu primul pas, foarte interesanta stire, merçi ! foarte interesant sa vedem nu daca ci, cine va fi urmatorul ?
    rusia ? e poate prea devreme, dar sunt sigur ca e deja pe lista.

    RăspundețiȘtergere
  2. horatiu: Cu rusii au mai incercat dar se pare ca, in final, nu le-a convenit. Sunt curios daca vor face miscarea cu Brazilia. Acolo ar putea fi intr-adevar un punct de cotitura.

    RăspundețiȘtergere
  3. O consecinta indirecta, avand in vedere relatiile economice stranse dintre Turcia si Romania, ar trebui sa fie o usoara devalorizare a dolarului in comparatie cu leul (in conditiile acelorasi rapoarte EUR/RON si EUR/USD).
    Gresesc?
    Cele bune

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari pt articol.
    Incercarea de rupere fata de USD a Chinei o observam si eu.
    Din punctul meu de vedere Europa ar putea profita de aceasta situatie dar depinde foarte mult cine si cum isi va juca sansa...!

    RăspundețiȘtergere
  5. cine naiba sa vrea sa se inhaiteze cu china care doar la exporturi se pricepe , poate eventual ... zimbabwe ( ca se pricep si ei la ceva ).

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim

    Dar USA invata rapid de la Zimbabwe :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Corect, Zimbabwe este acum un exemplu excelent pentru USA.

    Cat priveste Rusia, n-ar strica sa vedem declaratia lor recenta: Viceministrul rus de finante, Dmitri Pankin...a declarat ca Brazilia, Rusia, India si China vor combate orice incercare a SUA de a „impune un punct de vedere negativ privind controlul valutar”

    Mai adaugam la asta ceva infiltrari ale Chinei in Europa prin sponsorizarea tarilor falimentare sau in africa unde incearca sa-si acopere anumite rezerve, iar imaginea devine tot mai clara.

    Evident, in tot razboiul asta al monedelor stim care este cea care e cel mai greu de manipulat. Aia care a ajuns momentan la un raport de 1350 al unciei cu dolarul... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. hmmm... ma tot gandesc de cateva zile la o miscare surpinzatoare din partea FED: cresterea dobanzii. contrar tuturor declaratiilor din ultimele luni si asteptarilor din piata, o lebada neagra...
    premise ar fi: recapatarea increderii in dolar, aurul supra-vandut,explozii ale preturilor la grau, soia, porumb...

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  10. rectificare: supra-vandut = supra-cumparat

    RăspundețiȘtergere