Schimbare de macaz

În urmă cu o săptămână făcea senzaţie o ştire referitoare la intervenţia Băncii Japoniei pentru a opri aprecierea yen-ului. A rămas în urmă doar întrebarea "de ce?" însă mai nimeni n-a făcut vreun  efort să înţeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat. Între timp lucrurile s-au mai calmat, iar speculatorii stau departe de yen deoarece acolo se fac jocuri puternice despre care vom vorbi în continuare.

Misterul mişcărilor masive din ultima vreme îşi are originea în China unde există o problemă de care ştie toată lumea: rezervele gigante de dolari. Cum este cunoscut, cantitatea colosală de monedă americană deţinută de chinezi se transformă, pe zi ce trece, într-un factor major de risc. Oficialii sunt conştienţi de problemă încă din 2007 când au început să-şi diversifice deţinerile. Cu tot acest efort susţinut, cel puţin din datele oficiale, nu rezultă să fi reuşit prea mult. Aici însă intrăm pe un teritoriu al nisipurilor mişcătoare deoarece datele publicate de chinezi pot fi considerate fanteziste. De multe ori China a fost acuzată că achiziţionează metale preţioase pe şest, că influenţează neortodox preţurile unor materii prime s.a.m.d. Rapoartele oficiale arată însă impecabil, de parcă nu s-ar fi mişcat nimic de la raportarea precedentă şi asta în ciuda unor dovezi evidente care ar sugera contrariul.

Revenind la problema rezervelor chineze, se speculează intens pe tema cantităţii de monedă americană deţinută. În timp ce statisticile oficiale vorbesc despre un procent de 65%, FMI estimează procentul la 62%. În mod evident, se remarcă o grabă suspectă a oficialilor de a mai subţia ceva din deţinerile în dolari. Schema folosită este, pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă: se achiziţionează valută a partenerilor comerciali în paralel cu cumpărări masive de obligaţiuni emise de statele respective. Interesul brusc pentru moneda respectivă conduce la aprecierea ei şi la o "încredere" atât de mare în respectiva monedă încât sunt necesare intervenţii ale băncii centrale pentru domolirea aprecierii. Domolirea, de fapt înseamnă achiziţionarea de dolari, adică o împărţire a riscului cu China, ţara care se află în spatele "interesului" brusc. E lesne de înţeles că puseurile descrise sunt foarte bine controlate astfel încât să nu producă valuri majore. Exact acest lucru s-a întâmplat atât cu yen-ul cât şi cu won-ul coreean(KRW).

Anumiţi analişti estimează că următoarea mişcare la care trebuie să ne aşteptăm va fi impunerea de către chinezi a yuan-ului în tranzacţiile bilaterale cu partenerii comerciali. Această practică ne este cunoscută din perioada comunistă când, în zona de influenţă sovietică, exporturile către URSS erau plătite în ruble. În timp ce atunci practica era impusă de sovietici pentru a economisi "preţiosul dolar", acum chinezii încearcă folosirea aceleiaşi tactici pentru a se proteja de "periculosul dolar". Poate vă puneţi întrebarea de unde vor avea partenerii Chinei yuani pentru a importa mărfuri de-acolo în condiţiile în care înregistrează deficit comercial în relaţia cu China. Păi au varianta să împrumute, adică o schemă experimentată de ceva vreme în relaţia China - SUA, numai că dolarul va fi înlocuit cu yuan-ul.

Chiar dacă a fost făcută discret, mişcarea de cumpărare iniţiată de PBoC nu putea rămâne nesesizată. Sau, mai bine zis, cât de discret te poţi mişca într-un magazin de bibelouri în condiţiile în care ţii în braţe un elefant care mai are şi obiceiul să dea din trompă. Aceasta poate fi şi una din explicaţiile precipitatei aprecieri de ieri a euro faţă de dolar. Nu vă grăbiţi însă să trageţi concluzii pripite. Chiar dacă chinezii se plimbă cu elefantul prin magazinul de bibelouri mai e o şansă să nu se observe nimic în cazul în care vânzătorul e surd sau face pe surdul. Eu tind să merg pe a doua variantă.

P.S. În înţelepciunea populară chineză există povestea lui Yu Gong care a mutat munţii, o snoavă care se potriveşte destul de bine situaţiei descrise în articol. Dacă munţii sunt dolarii din rezervă şi Yu Gong Banca Chinei, mă întreb totuşi cine ar putea juca rolul Împăratului Cerului? E o întrebare.