Semnele rupturii absolute

Dintre cei care înghit pe nemestecate sloganele propagandistice ale SUA, vizita lui John Kerry în fieful lui Putin reprezinta un nonsens. Şi nu are cum să fie altfel atât timp cât cel care bate la poartă este americanul, adică exact cel care se declarase infailibil. 

Dar, totuşi, ce se întâmplă? De ce "marele licurici" e cel care face temenele, cel care se duce fix acolo unde scuipase. A accepta să te întâlneşti cu Putin la Sochi reprezintă în sine o umilire, o capitulare. De ce? Pentru ca Sochi este punctul de plecare al actualului conflict. Nu trebuie uitat că în timpul Olimpiadei de la Sochi America a hotărât să-l sfideze pe Putin, trântindu-i falsa revoluţie colorată de la Kiev. Or, a te întoarce acolo ca sol al păcii reprezintă un mare semn de întrebare.

Pentru a nu fi acuzat de militantism pro rus(sunt totuşi conştient că n-am cum să scap) o să încerc să prezint situaţia aşa cum este ea, evitând manipulările presei. Economia Rusiei a scăzut în primul trimestru cu mult mai puţin decât se estimase. Incredibilul -1.9 Y-o-Y arată clar că lucrurile se îndreaptă mai degrabă spre stabilizare şi nicidecut către dezastrul prognozat zi şi noapte de falsele sibile ale liberalismului manipulat. Lucrul acesta se observă cu ochiul liber pe piaţa valutară unde rubla a recuperat mai bine de 30%. În ceea ce priveşte poziţia lui Putin, aceasta este de nezdruncinat, poveştile referitoare la comploturi şi posibile lovituri de stat dovedindu-se a fi simple minciuni.

Elementele ilustrate de cifre sunt prea abstracte pentru a dezvălui cu adevărat realitatea. V-am relatat cu ceva timp în urmă despre alternativa rusească la SWIFT şi despre revolta belgienilor. Lucrurile merg înainte, chiar dacă deconectarea Rusiei de la SWIFT nu s-a produs. Sistemul de mesagerie financiară 100% rusesc este total funcţional, iar sistemul naţional de carduri este în producţie de la 1 aprilie a.c. Practic, în acest moment, nicio sancţiune financiară internaţională nu mai poate lovi Rusia şi băncile sale. Cu sistemul de mesagerie financiară conectat la CIPS(sistemul independent de plăţi al Chinei), băncile ruseşti pot re-ruta oricând mesajele financiare cam peste tot în lume. 

Ceea ce se întâmplă pe piaţa financiară este dublat de mişcările din mediul tehnologiilor înalte. Recent, firma rusească MCST, a prezentat propriul procesor: Elbrus 4C. Din punct de vedere al performanţelor este destul de departe faţă de rivalii americani, dar nu trebuie uitat că este construit pe o tehnologie diferită, iar codul x86 este emulat, nu implementat nativ. Intenţia ruşilor este aceea de a folosi tehnologii proprii nu doar în aplicaţiile militare, ci şi în cele guvernamentale şi civile. Procesorul nu este singura dezvoltare. Ca şi chinezii, ruşii cauită să-şi dezvolte în paralel propriul sistem de operare. Şi lucrurile nu se opresc aici.

Un alt proiect al Rusiei este cel al reducerii dependenţei de tehnologiile americane în ceea ce priveşte comunicaţiile mobile. În prezent piaţa rusească este cucerită în proporţie de 95% de iOS şi Android. Puţini ştiau că ruşii au o alternativă cât se poate de viabilă şi modernă: Sailfish OS. De ce ruşii? Pentru că ei au bani serioşi investiţi în Jolla, compania finlandeză care a dezvoltat Sailfish OS de la stadiul de gunoi al Nokia la ceea ce este în prezent. Şi, pentru a asigura "fluiditate şi piaţă", ruşii au inclus în ecuaţia dezvoltării Sailfish toţi "fraţii" din BRIC.

Desigur, aş putea continua cu mult mai multe exemple. Ne vom opri totuşi pentru a ne întreba ce înseamnă în realitate toate acestea? Lupta pentru independenţă tehnologică? Da, şi aceasta. Mai e însă ceva. Dincolo de războiul tehnologic, Rusia luptă pentru dezvoltarea propriei economii interne, pentru reducerea dependenţei de mărfurile străine. Ceea ce construieşte Putin este mult mai mult decât o simplă revoltă. O Rusie auto-suficientă, care-şi asigură într-o proporţie covârşituare necesităţile din propria producţie reprezintă o schimbare radicală de paradigmă. Uşor uşor pare că ne îndepărtăm de Rusia exportatoare de materii prime şi importatoare de produse finite. Este un teritoriu greu de cucerit, dar deosebit de profitabil deoarece conduce către "graalul" auto-suficienţei. 

Ce legătură au însă toate acestea cu întâlnirea de la Sochi? Au deoarece, departe de a fi învinsă, Rusia navighează liber către modelul lumii multipolare. Asta în timp ce America se chinuieşte să impună nişte tratate dictatoriale de vasalitate(TTIP, TTP, etc.)  unor parteneri din ce în ce mai abulici. Desigur, nu vom şti niciodată care au fost discuţiile din spatele uşilor închise, dar putem bănui că cei care au cerut au fost americanii şi aceasta în virtutea persistenţei unor mecanisme din timpul Războiului Rece. Şi, mai putem bănui că lumea se va rupe inevitabil în mai multe bucăţi între care, în scurt timp, canalele de comunicaţie se vor estompa puternic. Lumea se schimbă inevitabil, iar semnele rupturii se văd peste tot.