Microsoft si razbunarea trecutului

Trebuie să recunosc înainte de a începe că nu mai folosesc absolut niciun produs Microsoft de aproximativ 5 ani. N-am făcut „separarea” dintr-un „spirit ideologic” - aşa cum o făceam pe la mijocul anilor 90 - ci dintr-o normalitate. Pur şi simplu nu mai am nevoie de ceea ce fac ei. 

Poate că, pentru unii care încă se mai „ciocnesc” de Microsoft, despărţirea mea poate părea exagerată. În unele discuţii amicale, primeam întrebări de genul: „Păi şi ce faci fără Excel? Doar nu te-apuci să faci calculele manual?” sau „Şi cu ce mai scrii un articol, o scrisoare, o ofertă? ”. Îmi vine să zâmbesc gândindu-mă cum, pe la jumătatea anilor 90, în „confruntările doctrinare” le dădeam peste nas windows-iştilor cu alternativele gratuite de pe Linux ale programelor comerciale de pe Windows. 

  

Cu toate acestea, nu trebuie negat rolul avut de Microsoft în dezvoltarea IT-ului. Cam tot ceea ce înfioară acum masele îşi are originea în ideile promovate de Microsoft. Dacă în prezent nu tresari când introduci un dispozitiv de stocare USB în calculator şi te concentrezi doar pe copierea fişierelor care te interesează, ar trebui să ştii că asta se datorează Microsoft, artizanul „plug&play”-ului. Dacă-ţi place să clăpăceşti pe o tabletă şi asta se datorează tot celor de la Microsoft, conceptul prezentându-l încă de prin anul 2000. Smartphone-ul are şi el rădăcini pe la Microsoft care, prin Windows CE a pus bazele primelor dispozitive mobile inteligente cu adevărat funcţionale. Şi, pentru a mai da un exemplu, voi spune că şi conceptele - de avangardă în prezent - precum casa inteligentă sau IoT(Internet of Things) îşi au multe din seminţe prin laboratoarele din Redmond. 

Dar asta deja este istorie. Ceea ce tinde să devină şi compania lui Bill Gates. O spun acum ca investitor în acţiuni Microsoft. Iar la concluzia asta am ajuns cât se poate de banal: o cunoştinţă m-a rugat să-i fac câteva setări la telefonul care folosea ... Windows Mobile. Nu văzusem până zilele trecute un telefon cu Windows, însă trăiam cu convingerea că au făcut o sculă simplă şi simpatică, în linie cu strategia care i-a ajutat să cucerească lumea desktop. Nu am cuvinte pentru a explica ce dezamăgire mi-a fost dat să trăiesc! Un sistem greoi, încârligat, cu mult text, meniuri anapoda şi o interfaţă vizuală de-a dreptul obositoare. Practic, un rebut tehnologic, astfel încât nu-i nicio mirare că nu are succes.

E interesant că experienţa mea negativă se suprapune peste expirarea termenului până la care upgrade-ul la Windows 10 a fost oferit gratuit. Cu toată pompa publicitară a Microsoft-ului, cu toată presiunea pusă pe upgrade, constat că rezultatul a fost anemic: Windows 10 are doar 21% din piaţă, campion fiind în continuare Windows 7 cu peste 47%! Constat cu surprindere că Windows 8 şi 8.1 - cu toate criticile privind implementarea „struţo-cămilească” - ocupă 10% din piaţă, la egalitate cu ... arhaicul XP. E un semnal cât se poate de negativ.

De ce se-ntâmplă acest fenomen al dezinteresului pentru upgrade e simplu: suntem deja în momentul în care nu prea mai contează ce sistem de operare foloseşti. Cu aplicaţiile mutate în cloud, sistemului de operare nu-i mai rămâne decât sarcina desenării interfeţei grafice, restul logicii petrecându-se în cloud. Cu toate că pe partea de cloud Microsoft pare a fi înţeles business-ul, în zona sistemelor de operare continuă un model învechit: încercarea de o obţine venituri din vânzarea acestora. Lumea s-a schimbat radical. Mai nimeni nu-ţi cere bani pe sistemul de operare. N-o mai face nici măcar Apple, campionul chelirii clienţilor. Companiile concurente au învăţat deja lecţia: dau gratis sistemul de operare şi câştigă înzecit din analytics şi store. Microsoft şi-a pus la punct atât partea de analytics(a ajuns proverbială cantitatea de date spionate de Windows 10) cât şi infrastructura de distribuţie prin „store”, dar ar vrea să mai ia şi bani de la clienţi. Fapt de-a dreptul inacceptabil şi care-i va dăuna în continuare.

Observ cu stupoare că tocmai cei de la Microsoft, creatorii uşurinţei frivole de utilizare a calculatorului nu se descurcă deloc într-o lume din ce în ce mai frivolă, mai superficială. Tocmai ei, cei care promiteau că „merge din prima” au ajuns să fie efectiv umiliţi pe propriul teren. Nu cred că greşesc dacă afirm că Microsoft a trecut de mult de punctul în care lucrurile puteau fi corectate, rulând deja în zona critică. Ce înseamnă aceasta? Că probabilitatea unei perioade destul de dubioase pentru acţionari este din ce în ce mai mare. Compania are nevoie de restructurări masive, tăieri dureroase şi redimensionări ale business-ului. Totul se traduce în scandaluri, cheltuieli crescute, scăderi de profit s.a.m.d. 

Dacă ne uităm pe evoluţia acţiunii Microsoft, constatăm că se apropie sfârşitul unui ciclu excepţional început prin 2008, momentul în care acţiunile şi-au reluat creşterea constantă. În prezent se apropie de maximele atinse în anul 2000, o rezistenţă extrem de importantă. Există aşadar şi o justificare „tehnică” de ieşire de pe Microsoft.

Aşadar decizia ieşirii pare una cât se poate de logică. Cu produse din ce în ce mai puţin competitive, fără mari inovaţii tehnologice actuale, Microsoft merge pe un drum al trecutului, un drum care acum lucrează împotriva sa. N-o spun acum, am spus-o prima dată prin 2008. E greu de prevăzut acum când va avea loc explozia, dar certitudinea sa există. Semnele sunt extrem de clare şi nu mai e decât o chestiune de timp până când, mult prea oblojitele picioare de lut ale gigantului vor ceda.