Marele club infractional

Mă uit la comunicatul OLAF, perfect sincronizat cu acţiunea DNA şi nu-mi vine să cred. Iniţial am crezut că e vreo făcătură de-a propagandiştilor localnici. Am verificat. Nu e. Stau şi-l recitesc. Este exact aşa cum e: cuvânt cu cuvânt. Sună de parcă ar fi redactat de vreunul dintre limbriciii propagandistici ai neo-securităţii locale. Şi totuşi, e un comunicat oficial al OLAF-ului!


În mod normal ar trebui să-mi fac cruce. Pentru o civilizaţie avansată, aşa cum se consideră cea europeană, un asemenea amestec de-a dreptul vulgar de acuzaţii deşănţate, fără un minim respect al prezumţiei de nevinovăţie, ar fi ceva de neimaginat. Însă, punând lucrurile cap la cap şi judecând logic, faptele se leagă, au cursivitate şi dovedesc limpede că se supun unui alt context. De fapt, cei vinovaţi pentru ceea ce ni se întâmplă suntem noi, cei care aplecăm urechea la slogane fără să palpăm realitatea, fără să o percepem aşa cum e ea de fapt.

Mai ţineţi minte referendumul pentru suspendarea jigodiei politice băsescu? Cu toate că a fost o operaţiune cât se poate de legală, cu toate că s-au respectat punct cu punct toate cerinţele legislaţiei naţionale, întregul Occident a marşat la teza loviturii de stat, a venit cu puncte de îndeplinit, s-a băgat într-un mod bălos cu bocancii într-un proces cât se poate de democratic. Cine erau cei care urlau de mama focului că democraţia românească e în pericol. Mai ţineţi minte comunicatele halucinante ale CSM-ului de-atunci sau ale Parchetului şi DNA-ului? Ţineţi minte cum mai spuneau ei că e atacată justiţia în condiţiile în care nici dracu' n-avea nicio treabă cu ei? Însă, vă mai amintiţi cât de bine se sincronizau acţiunile securiştilor locali cu ecourile de la Bruxelles şi Washington? Ei bine, aia ce-a fost?

Priviţi evenimentele politice ale anilor de după intrarea în UE exact aşa cum au fost! Nu încercaţi să puneţi filtre artificiale. Luaţi lucrurile fix cum s-au petrecut: cu falsificări grosolane de alegeri, cu instaurarea unui aparat ilegitim de (re)presiune, cu încălcări de-a dreptul obscene ale drepturilor omului. Lucrurile acestea cum de nu sunt criticate de la Bruxelles sau Washington? E simplu: pentru că merg în linia societăţii „corecte”. Corecte, desigur, din punctul de vedere al ocupantului, al celui care trăieşte ca un parazit, care suge de-aici şi care nu suportă nicio rezistenţă. Ceea ce i se-ntâmplă lui Dragnea este un lucru normal. N-ai cum să te legi de multinaţionale! N-ai voie s-o faci! Ele sunt tentaculele caracatiţei care suge de-aici. Ai făcut-o, te-ai fript! Securiştii ies de peste tot, îşi fac tranşee, te muşcă. Prietenii se transformă în agenţi ai parazitului, te atacă pe la spate, îţi înfig mişeleşte cuţitul în timp ce eşti convins că ei te ajută.

Cred că ar trebui s-o lăsăm mai moale cu consideraţiile de ordin general şi să privim realitatea în faţă, aşa cum e ea: urâtă, diformă, nedreaptă. Trebuie să înţelegem odată că n-am intrat într-o comunitate economică, într-o zonă a civilizaţiei în care ţările sunt egale din punct de vedere juridic. Nu! Toate acestea sunt lucruri false, elemente cu care este poleită propaganda. De fapt am intrat într-o gaşcă de golani, de tâlhari, care vor să pară lorzi, dar care în momentul în care eşti neatent te buzunăresc. Iar când îndrăzneşti să urli că eşti jefuit ziua-n amiaza mare, sar toţi pe tine şi-ţi demonstrează că eşti nebun. Şi chiar eşti nebun! Păi pe cine să creadă lumea? Pe tine care eşti cu pantalonii cam rupţi în genunchi şi-n cur, cu cămaşa peticită şi cu pantofii scâlciaţi, sau pe ei, care sunt nişte domni, cu joben, papion, baston, ochelari sau monoclu, costum la dungă, croit la case celebre de modă şi cu pantofi strălucitori? Cum ar putea asemenea cetăţeni rasaţi să te fure pe tine, un amărât jigărit. Şi când îţi spune acest text unul dintre ei, mai mai că-l crezi şi tu, cel jefuit. Rămâi aşa cu gura căscată, ca prostu'. Şi-apoi înţelegi din nou c-ai fost prost, deoarece în timp ce ascultai vrăjit discursul moralizator, un alt domn, te-a buzunărit „again”, iar tu te enervezi din nou şi ţipi, şi te tăvăleşti şi lucrurile o iau de la cap.

Din nefericire pentru noi astea e realitatea: suntem victimele naive ale unor nemernici cu ştaif, ale unor golani aparent rasaţi, dar care jefuiesc la modul brutal, vizibil. Cel mai deranjant e că o fac cu o naturaleţe debordantă şi trufaşă, călcându-te în picioare în timp ce-ţi explică cu o voce nevinovată că „aşa e normal, aşa e-n democraţie!”. Astfel încât nu-mi rămâne să vă întreb decât un singur lucru: de la ăştia aşteptaţi voi dreptatea, la ăştia vă uitaţi ca la icoane? Treziţi-vă! Chiar dacă e prea târziu, încă ne mai putem salva!