marți, 2 octombrie 2018

Fii partizan!

Ţi se spune pe un ton acuzator că trebuie să munceşti ca să trăieşti. Şi tu taci, stai umil în colţul tău dându-i dreptate celui care-ţi face rechizitoriul. Asta în ciuda faptului că munceşti de-ţi sar capacele pentru un salariu de doi bani.

Ţi se spune că trebuie să te modernizezi şi, din nou, bag capul în pământ de ruşine. Aşa e, trebuie să mă modernizez, îţi zici, privind ruşinat la starea crâncenă a infrastructurii. Asta în ciuda faptului că cel care-ţi zice e şi cel care sabotează orice proiect de modernizare a ţării.


Ţi se spune că în ţara ta e corupţie şi ţi-e ruşine. Aşa e, e multă corupţie, au dreptate ăştia. Însă uiţi că de 14 ani anticorupţia a fost terenul lor de joacă, au făcut regulile pe care le-au vrut, au pus la butoane oamenii lor şi că, în urma acestui experiment nefast, singurele victime au fost elitele locale. Corupţia a crescut pe măsură ce tu sărăceai.

Ţi se spune că trebuie să fii european. Şi iar ţi-e ruşine când constaţi că, de fapt, nu eşti. Dar uiţi că Schengen-ul ţi-e refuzat printr-un abuz, că MCV-ul ţi-a fost impus printr-o şmenărie de doi bani şi că de când ai intrat în UE singura constantă a lor a fost menţinerea subdezvoltării de-aici. Ştiai că de 14 ani de UE, an de an, dai mai mulţi bani decât iei de-acolo? Da, exact ca marii finanţatori ai Uniunii, ca cei care bat cu pumnul în masă şi-ţi spun că eşti prost.

Dacă eşti bătrân ţi se spune că eşti asistat social, cu toate c-ai muncit cinstit o viaţă întreagă, cu toate că ţi-ai plătit impozitele şi taxele, cu toate că la primirea pensiei mizerabile primul lucru pe care-l faci este acela de a-ţi plăti datoriile. Nu medicamentele, nu mâncarea, ci datoriile!

Permanent ţi se spune că eşti român şi când auzi „român” te ruşinezi. Ţi s-a format un instinct necondiţionat. Asta în ciuda faptului că te ştii cinstit, onest, muncitor. De ce-ţi e ruşine?

Au trecut aproape treizeci de ani de când ai crezut că te-ai eliberat şi constaţi cu stupoare că de fapt ţi-ai pus un alt jug de gât, că te-ai înhămat la o căruţă mult mai perversă în care demnitatea ţi-e încălcată abuziv şi unde, pentru toate eforturile tale, nu primeşti decât fake-uri. Mâncare fake, educaţie fake, sănătate fake, ştiri fake s.a.m.d. Ţi s-a dat acces într-o lume fake şi tu continui să te iluzionezi că asta e realitatea. Asta în ciuda faptului că, în momentele tale de sinceritate, înţelegi că totul e fals, că totul nu are nicio greutate, nici pic de esenţă. Totul e o butaforie ieftină, halucinogenă, pe care tu o plăteşti nu scump, ci exorbitant.

Acestea sunt problemele, adevăratele probleme pe care le vezi zi de zi şi în faţa cărora te pleci umil şi-şi spui că „asta-i lumea, doar n-o să te opui tocmai tu ei”. Nu, prietene, asta nu e lumea, ci propria ta sclavie pe care ţi-o accepţi cu prea multă uşurinţă. Nu e lumea, ci iluzia ta care te face să-ţi vinzi libertatea pe o aşa-zisă comoditate călduţă care se dovedeşte cea mai crâncenă sclavie.

Sunt mulţi care-mi reproşează că văd doar problemele şi nu dau soluţii. Nu le-aş spune decât să se uite la cum au trăit părinţii lor, bunicii sau străbunicii lor. Cum de ei nu aveau probleme cu stresul, cum de ei, în ciuda unei săptămâni de muncă mai mari, aveau timp mai mult decât tine, cum de ei erau mai veseli? Cum de ei erau mai sănătoşi decât tine? Realizezi că pentru ei mersul la farmacie era un eveniment, în timp ce pentru tine e o rutină? Îţi imaginezi că în ciuda unei săptămâni de lucru mai mici, tu de fapt lucrezi mai mult? Şi, culmea, îţi permiţi mult mai puţin. De ce se-ntâmplă asta? Din cauză că risipeşti, din cauză că te-ai obişnuit ca banii doar să tranziteze conturile tale şi-i laşi să fugă de la tine cu prea mare uşurinţă. Din cauză că, în ciuda muncii tale de zi cu zi, ţi-ai pierdut puterea de a aprecia valoarea banului. Accepţi să încasezi puţin şi să plăteşti mult. Din cauză că cei care te-au făcut sclav îţi dau iluzia libertăţii punându-te de fapt să cumperi tot de la ei. Banul are un circuit pervers pe care, dacă nu-l înţelegi, pierzi. Te împrumuţi ca să faci ceva mai repede şi-apoi constaţi c-ai dat banii prea uşor, că ceea ce-ai cumpărat a costat prea mult şi că, până la urmă, împrumutul pe care l-ai luat a dublat preţul. Ţi-ai făcut calculele înainte? Nu, desigur, sufereai de „orbul cumpărătorului”. Pentru ca după aceea să suferi de depresia aceluiaşi cumpărător care constată că bunul pe care şi l-a luat cu atâta sacrificiu nu i-a adus fericirea, nu i-a adus „stima de sine” pe care şi-o dorea, ci doar o iluzie care-a zburat şi-a lăsat în urma ei doar datorii.

Aceleaşi greşeli se repetă în fiecare act al vieţii tale. Să mai luăm un exemplu concret: mâncatul. Preferi să te aprovizionezi de la magazine cu ştaif. Deh, ai bani, ai „statut”. Şi-ţi iei chestii cool, cu ambalaje fistichii, mâncăruri delicioase uşor de preparat pentru că, nu-i aşa, trăim în secolul vitezei. Dacă ţi-ar trânti cineva o pulpă de porc pe masa din bucătărie n-ai şti s-o tranşezi. Sau dacă ţi-ar aduce o găină pe care ar trebui s-o tai şi s-o jumuli n-ai şti s-o faci. De altfel ţi-e şi cam scârbă când îţi aduc în faţă aceste imagini de-un teribil grotesc. Aşa-i că te indispune pulpa aia de porc trântită pe masă? Ce să faci tu cu o asemenea monstruozitate? Carnea se vinde civilizat, la tăviţă, fără sânge şi cu folie trasă frumos deasupra. Într-adevăr, aşa e, doar că diferenţa e imensă: pulpa aia provine de la un porc hrănit natural, pe când în minunata tăviţă ai o chestie fără niciun gust, cu o textură stranie şi care provine de la un porc hrănit cu un berete chimic. Care se transformă el însuşi în burete. Ca să nu mai punem la socoteală că minunatul ambalaj conţine xilen, toluen sau formaldehidă. Care te ucid la rândul lor ştiinţific, pas cu pas.

Ceea ce ţi se-ntâmplă ţie i se întâmplă şi ţării. E împinsă în sclavie cu aceleaşi argumente pe care tu le accepţi. La fel ca tine şi ţara stă cu capul plecat şi ia de bun tot ce vine de-acolo, de la stăpânul ei: ideologii ciudate, decizii revoltătoare, ocări şi injurii. Pe toate le acceptă aşa cum tu îţi accepţi sclavia.

Şi totuşi, cum se poate ieşi din tot acest haos? Simplu, schimbându-ţi atitudinea. Făcând conştient absolut tot ceea ce faci, ocolind „scurtăturile” care ţi se oferă şi care, în final, se dovedesc aventuri extrem de lungi şi extrem de costisitoare. Schimbă-ţi viaţa şi învaţă-i şi pe cei de lângă tine s-o facă. Nu mai cumpăra din magazinele lor, cumpără direct de la cel ce produce. Nu mai cumpăra mărfuri semiprocesate sau procesate care, chipurile, îţi uşurează viaţa! Fă-ţi tu mâncarea de la A la Z. Fă din cel mai banal lucru propria ta aventură. Pune-ţi singur murături, creşte-ţi un porc la ţară sau plăteşte pe cineva să ţi-l crească, găseşte pe cineva să-ţi aducă lapte proaspăt şi brânză naturala s.a.m.d. Ignoră „telemeaua făcută în Polonia”, iaurtul la plic şi toate monstruozităţile care ţi se oferă şi care, de fapt, n-au decât ambalaje frumoase şi-atât. Ambalaje care te costă tot pe tine. Nu te împrumuta! Când cumperi, caută să cumperi de la un român. Ştiu, sunt mulţi ticăloşi, dar sunt şi mai mulţi oameni de ispravă, oameni pe care nu-i găseşti uşor pentru că nu ştiu să se facă vizibili. Însă, odată ce i-ai găsit, dincolo de produsul pe care-l iei de la ei, te îmbogăţeşti cu experienţa întâlnirii cu celălalt.

Repetă toate aceste lucruri simple, multiplică aceste experienţe şi caută să arunci din viaţa ta tot ce e impersonal, tot ce e de plastic. Transformă-te într-un partizan! Şi-ajută-i şi pe cei de lângă tine să se transforme. Fii român şi într-o bună zi o să constaţi cu plăcere că România e alta, că ticăloşii te-au lăsat în pace deoarece au realizat că e imposibil să facă purici aici. Şi-au plecat cu capul plecat, deparazitându-te fără ca tu să faci niciun efort. Aceasta e adevărata revoluţie: tăcută şi eficientă. Înrolează-te!

15 comentarii:

  1. O metoda pt a face rost de legume sunt Asociatiile de Sustinere a Agricultorilor Traditionali (ASAT). Functioneza destul de bine in Timisoara.

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate am avea o șansă dacă și statul român l-ar copia pe cel ungar în ceea ce privește utilitățile publice. Se tot vehicula ideea că Orban a naționalizat utilitățile. N-avea cum, nu-i dădea voie bruselul, dar a făcut un lucru isteț la care bruselul nu s-a putut împotrivi. A creat de la zero o companie națională de utilități publice (deocamdată curent electric, gaze naturale și termoficare, apă și canal nu era cazul că i-a hușuit Orban imediat ce-au ridicat tarifele) care face concurență acelorași căpușe străine prezente și pe la noi. Până aici nimic spectaculos. Noutatea este că această companie (nemzetikozmuvek.hu, google translate nu face o treabă profesionistă dar suficientă pentru înțelegerea corectă a celor prezentate pe sait) funcționează pe principiul non-profitului adică tot profitul este reinvestit în extinderea rețelelor de distribuție. Compania este tânără, este înființată în februarie 2015. Evident că cetățeanul maghiar care are posibilitatea să se racordeze la rețelele companiei naționale o face în detrimentul căpușelor străine, că doar nu-i prost, atâta timp cât tarifele utilităților se învârt în jurul acelorași valori! Ușor, ușor, rețeaua se va mări și va acoperii întregul teritoriu al Ungariei iar căpușele străine vor dispărea natural odată cu clienții care se transferă la compania națională. Partea proastă este că după ce acoperă întreg teritoriul maghiar nimeni nu poate să oprească compania națională maghiară (Enksz) să-și extindă rețeaua și în Transilvania precum o face acum compania națională franceză (Engie), națională germană (E.On), națională italiană (Enel), națională cehă (Cez) în România! Și natural Transilvania se va alipi Ungariei mai întâi cu utilitățile iar până la administrație va mai fi doar un mic pas.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ABSOLUT TOTI liderii de azi fac parte din grupul arhitectilor acestui proiect, cadrele meticulos pregatite cu scopul de a facilita trecerea tavalugului. Chiar si firmele care "suna" ungureste sunt tot cu sedii in OFF-shore-uri. Ca urmare ele sunt tot extensii ale "capuselor " de care vorbesti. Sperante deocamdata nu exista desi ni le tot imaginam. Speranta pentru o tara de marimea Romaniei vine DOAR CU VALUL!

      Ștergere
    2. M-au uns la suflet ultimele doua paragrafe.
      BRAVO!!

      Ștergere
  3. Bai, nene, din ce pestera imtunecoasa ai iesit? Nu iti e clar ca mentalitatea noastra "stramoseasca" - suntem smecheri si hotomani, oportunisti si lipsiti de coloana vertebrala, gata oricand sa incalcam legile si sa fugim, lasi si nepasatori fata de comunitate - nu se poate schimba decat adoptand un set mai limpede de valori. Esti un batran si acrit reactionar... imi pare rau ca te citeam si te bagam in seama pe vremuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pentru anonim: ar fi bine daca ai mai citi si altceva decat propagandistii de la hn.
      ia vezi aici: http://www.analizeeconomice.ro/2018/09/cat-castiga-germania-de-pe-urma.html
      " Am luat aceleași date statistice și pentru România. Pe scurt, România a câștigat anul trecut de pe relația cu bugetul UE circa 3,3 miliarde de euro (vezi datele din imagine), de pe urma veniturilor secundare, unde intră remitențele muncitorilor, a mai câștigat 2,2 miliarde de euro și de pe urma remunerării nete a salariaților a câștigat 0,85 miliarde euro. Totalul câștigurilor e de 6,35 miliarde de euro.
      Pierderile economiei României de pe relația cu UE vin de pe urma exportului net cu bunuri și servicii în valoare de 3,5 miliarde de euro și de pe urma veniturilor nete din investițiile directe în valoare de 5,7 miliarde de euro, adică un total al pierderilor de 9,2 miliarde de euro.
      Deși la prima vedere pare că România are numai de câștigat prin apartenența la spațiul comunitar, datele ne arată că economia e pe un minus de aproape 3 miliarde de euro anual și vorbim doar despre veniturile pentru care avem date."
      Asemenea informatii nu apar la cei care nu urmaresc interesele Romaniei.

      dem

      Ștergere
    2. Ha, ha, ha... de multă vreme nu m-a bine dispus atît de mult un comentariu tembel.

      Apropo de reacționar, una dintre cele mai necesare "cărticele", pentru vremurile noastre, este Reacționarul scrisă de Paul Everac. Completează foarte bine ideile prinse în postare, sugerînd exact acest tip de rezistență, prin regăsirea și reconstruirea unui stil românesc care să ne imunizeze față de nenumăratele otrăvuri insinuate în existența cotidiană și să ne permită să strîngem resursele de răbdare pentru a aștepta să treacă valurile mari cărora nu ne putem opune direct. Paul Everac a fost unul dintre primii care au sesizat războiul atipic ce s-a năpustit peste România după 1989 (pe față, de fapt, înainte era subteran).

      Așa că, băi, neicusorule, avînd în vedere contextul progresist în care te bălăcești, murdărie pe care cei ca tine țin morțiș să o azvîrle în capul tuturor, a fi reacționar devine o datorie de onoare și o necesitate dpv al igienei sociale.

      Ștergere
  4. Aparent partea cu dat mai mult la UE decât luat nu prea e adevărat: https://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-20695200-cati-bani-pompat-uniunea-eurpeana-romania-cei-9-ani-aderare.htm - în perioada 2007-2013 s-au dat 12 miliarde dar s-au luat 31...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai spus bine „aparent”. În realitate banii ajunşi sub formă de fonduri se întorc tot la „emitenţi” într-un mod de-a dreptul banal: echipamentele finanţate sunt cumpărate din ţările bogate. Vezi câte tractoare s-au cumpărat din Germania, câte echipamente de cofetărie/patiserie din Italia s.a.m.d.

      Ștergere
    2. De amintit este și faptul că fondurile de coeziune nu se bugetează ci se decontează. Adică statul român se împrumută la bănci tot străine (zilele astea am aflat că statul român vrea să cumpere de la greci fosta Banca Românească - Doamne ajută!) cu dobânzi halucinante pentru un trăitor în vestul prosper și abia după finalizarea proiectului vine comisarul european să verifice hârtiile și să vireze fondurile nerambursabile. Cu dobânzile plătite de statul român diferența aia se mai subțiază și nu este deloc de neglijat!

      Ștergere
    3. Aaa, scuze, am uitat. Dacă beneficiarul final al fondurilor nerambursabile nu este o firmă străină, privată sau de stat (altul decât cel român) proiectele nu se aprobă. Am disecat pe toate fețele fondurile destinate extinderii rețelelor de apă și canalizare unde, aparent, beneficiar este cetățeanul român. Concluzia la care am ajuns este că în final beneficiarul este operatorul denumit „Compania de Apă ...” traducerea legendarei „Compagnie des eaux” înființată încă de pe vremea lui Napoleon, o filială a Veolia Environnement. Pe viitor am să structurez toate informațiile care m-au făcut să ajung la această concluzie, evident dacă este cineva interesat!

      Ștergere
    4. Să nu uităm de subvențiile UE (minore față de cele acordate prin statele cu moț) pentru agricultură, de fapt rații de subzistență pentru a nu face agricultură sau a o orienta în așa fel încît să nu concureze pe cine nu trebuie, cu multe alte efecte perverse, dar bine calculate pe la curțile mari. UEa e pur și simplu o organizație criminală, în cel mai bun/(sau rău - depinde de unde privești) stil mafiot.

      Ștergere
  5. Bre i-ai dat la cap problemei decisiv ("Nu, prietene, asta nu e lumea, ci propria ta sclavie pe care ţi-o accepţi cu prea multă uşurinţă.") da pe urma o scalzi cu solutii puerile: sa-ti incalzesti grisuletzul singur :))

    Solutia e sa iti constientizezi conditia, atat! Aici e o problema mai subtila. Constientizarea nu e un proces doar rational... pentru ca rezultatul va fi: da sunt sclavete dupa 5 minute hmmm ia sa mutam la XFactor. A doua oara constientizezi 2 minute si pe urma ia sa comutam la Insula iubirii a treia oara nici nu ne mai obosim ca nu are rost.

    Arhitectii noii lumi ne controleaza prin redefinirea conceptului de FERICIRE.
    Nu poti fi fericit daca nu iti permiti: bani, droguri, vile, masini, vacante exotice, smartphoane, cosmetice etc... Astia sunt triggerii.

    Practic ne-au umplut viata cu o serie de asteptari si nevoi irationale care nu vor fi niciodata satisfacute. Pretul acestei serii de asteptari si nevoi ascunde un lant de conditionari de tip: trigger extern -> perceptia rational/afectiva -> stimul intern -> dopamina -> rezultat: stare de bine = FERICIRE!

    Daca ai trecut prin lantul asta de nenumarate ori deja ai format o retea neuronala care va scurtcircuita procesul de gandire critica(asta daca a existat vreodata). Si asa apar automatismele si dependentele: ai devenit un sclav dispus sa renunte la libertate si chiar integritate biologica in cautarea dopaminei(fericirii).

    Ei controleaza spectacolul total:
    - triggerii externi: produsele, serviciile
    - orizontul cultural de formare a perceptiei: publicitate non stop, sloganuri percutante: (meriti ce e mai bun, just do it), valoarea atasata triggerilor, identificarea eului cu triggerii.
    Viziunea livrata: EXISTI DOAR DACA AI!

    Mai departe nu ne pot controla asa ca marea batalie se da la nivelul perceptiei iar singura noastra arma e triada formidabila: CONSTIENTA / gandirea rationala critica / CONSTIINTA.
    Viziunea corecta, Descartes: Cuget deci exist!

    Solutia: "Prietene ceea ce numesti tu probleme sunt doar efecte, in realitate exista doar o singura problema si acea problema esti tu. Tu cel care iti refuzi in mod constant propria conditie umana, aceea de a fi deplin constient! Prietene ai curajul sa mergi pe drumul propriei tale deveniri (devenirea intru fiinta cum zice Noica) si alegerile tale vor fi altele iar problemele tale nu vor mai parea la fel mari!"

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)