Euro?

Am stat mult să mă gândesc dacă are sens să postez această opinie. Fac parte dintre susținătorii necondiționați ai construcției europene, însă, în ultima perioadă, mă văd îngroșând rândurile dezamăgiților. E destul de ciudat să trăiești sentimente contradictorii. 

Nu vreau să o lungesc în considerații vagi, nu vreau să-mi exprim frustrările în această postare. Vreau însă ca împreună să încercăm să înțelegem de unde vine falimentul de facto al configurației europene actuale, cum de s-a ajuns ca o construcție impresionantă să fie foarte aproape de ruină.

Noua strategie a gigantului

Zilele acestea titlurile de-o schioapă privind aparentele probleme ale Chinei au explodat în media economică. O modestă scădere a vitezei de creștere a PIB-ului Chinei i-a făcut pe bocitorii de profesie să aducă în atenție, pentru a nu știu câta oară, același imn trist al prăbușirii Chinei.

N-o să stau să repet refrenul menționat în articolul de față. Lucrurile sunt cunoscute și, cred eu, se încadrează într-un pattern normal. Cred însă că este interesant să extindem cumva cadrul de raportare și să încercăm să vedem noile direcții strategice ale Chinei. Chiar dacă schimbarea de garnitură de la vârful țării a fost una lină, previzibilă, politica practicată în prezent de China este una complet diferită. 

The Power Principle

Atacuri inutile

De ceva vreme Microsoft și-a făcut un obicei din a-și ataca rivalii utilizând chichițe legislative. Precum monștrii din povești care devin violenți atunci când un oracol le prevede sfârșitul, firma din Redmond începe să se miște din ce în ce mai nervos, caută aliați surprinzători și încearcă, prin orice mijloace, să-și încetinească adversarii.

Așa se face că Google este, a nu știu câta oară, reclamat la Comisia Europeană pentru comportament acaparator și abuz de poziție dominantă. Alianța condusă de Microsoft îi are în componență, între alții, pe Nokia și, surprinzător, pe Oracle. Să-l vezi pe Larry Ellison alături de firma dușmanului său de-o viață într-o acțiune împotriva Google este o chestiune care ține mai degrabă de hilar.

Economie paralela?

Spasmele crizei actuale zguduie societatea din rădăcini. Indiferent de locul pe care-l ocupă un individ pe harta socială, indiferent de țara în care se află, nu are cum să nu fie lovit de criză. Și, cum perspectivele nu par a fi deloc limpezi, modalitatea de conservare a averii este subiectul zilei.

Rețetele trecutului nu mai funcționează, investiții care au fost sigure de-a lungul istoriei se dovedesc a fi riscante. Practic suntem prinși în capcana unor bani care nu mai au niciun fundament logic, dar care, prin convenție și manipulare, reprezintă baza economiei actuale. Când însăși cheia unui sistem este virusată e cât se poate de limpede că sistemul, în întregul său, nu are cum să funcționeze. Acesta este principalul motiv pentru care oricare dintre captivii corabiei caută o alternativă viabilă de evadare. Există ea oare?

Cheia Balcanilor

Văzută mult timp ca o zonă de conflicte iraționale, de dorințe mocnite ale diverselor popoare, Peninsula Balcanică pare a-și fi găsit liniștea. Chiar dacă unele conflicte încă fumegă, chiar dacă frustrări ale trecutului au lăsat urme adânci, zona pare a fi liniștită și stabilizată.

Este oare posibil ca fostul butoi cu pulbere să se fi golit? Mulți ar răspunde afirmativ fără să clipească. Unele țări au intrat în Uniunea Europeană, altele fac pași importanți în aceeași direcție. Ne îndreptăm către un tărâm al păcii? Răspunsul poate fi afirmativ, dar aceasta nu exclude tensiunile și mișcările care, în final pot conduce la noi dislocări de teritorii și redesenări ale granițelor.

Psywar