sâmbătă, 1 august 2026

Scurt update


N-am foarte mult timp la dispoziție, așa că voi căuta să fiu cât se poate de succint. Vreau să vă prezint situația geopolitică a momentului prin scurte update-uri, iar, pe final, să mă concentrez pe situația din Ceuta.

Încep cu conflictul ucrainean unde sunt multe aspecte. În primul rând, în dimineața asta Kievul e diferit față de ce a fost până acum. Peste 25 de rachete hipersonice au făcut praf mai multe obiective militare ale regimului dictatorial de la Kiev. Au existat câteva explozii extrem de puternice, iar Kievul a rămas fără curent. Înțeleg că, a existat o explozie deosebit de puternică. La fel, zilele trecute au existat mai multe atacuri devastatoare supra regiunilor vestice ale Ucrainei. S-a remarcat un atac asupra Cernigăului unde, o mega-explozie s-a auzit de la peste 25 km, iar imaginile arătau o coloană de fum dezvoltată sub formă de ciupercă. Cel mai probabil, acolo se afla un mega-depozit cu arme și muniții.

Punctele cele mai importante de azi ale conflictului din Ucraina sunt două. Primul este reprezentat de cererea lui Kim Jong Un pentru trimiterea a 50 000 de soldați în Ucraina pentru a-i antrena în condiții de război real. De asemenea, Rusia a acordat asistență Coreei de Nord pentru creșterea preciziei rachetelor sale sol-sol, iar o parte din acest arsenal urmează să fie testat, de asemenea, în condiții de război real în Ucraina.

Cea de-a doua știre vă va surprinde. Mai țineți minte isteria creată de media imbecilizată, conform căreia „China ajută Rusia” în războiul din Ucraina. Povestea devine teribilă acum când, oficial, Casa Albă lansează acuzații asupra Rusiei deoarece ar fi eliberat câteva tehnologii esențiale Chinei. Care-s acestea? Elemente legate de contracararea armelor occidentale, testate în condițiile reale ale conflictului NATO-Rusia din Ucraina. 

Mai remarc un element surprinzător: noile arme ale Rusiei. De exemplu racheta Banderol, menită a face atacurile Rusiei chiar mai ieftine decât până acum. Banderol se situează între dronele Geran - care sunt considerate uneori prea lente - și rachetele de croazieră gen Iskander sau Kinjal. Aceasta a ajuns deja racheta-vedetă care a închis porturile ucrainene, la un cost ultra-redus. Costul rachetei este estimat de ucraineni între 100 000  și 150 000 de dolari, dar costurile reale cred că sunt între 50 000 și 100 000 $. Adică infim.

Trec la frontul iranian, unde treburile sunt deosebit de complicate pentru SUA. Zilele trecute iranienii au făcut praf cea mai mare bază aeriană a SUA din Bahrain. Asta alături de alte lovituri năucitoare. În ceea ce privește Strâmtoarea Ormuz, de circulat se circulă doar prin sectorul Iranian și orice altă tentativă a SUA de a „desena” un culoar naval alternativ, pe lângă coasta Omanului, a devenit un eșec. Tancurile petroliere care au ales acel drum au fost atacate și forțate să se întoarcă. Este o catastrofă, inclusiv în ceea ce privește capacitatea de auto-apărare a SUA. Așa cum am mai spus, americanii nu mai reacționează decât asupra rachetelor care le amenință direct, restul lăsând să treacă. În general, asupra fiecărei rachete iraniene se consumă cel puțin două proiectile Patriot, ceea ce face apărarea foarte scumpă. Iar, dacă mai punem în balanță și penuria de muniție, înțelegem eșecul american.

Există o situație sensibilă în Iordania, unde monarhul se confruntă cu o opoziție extrem de puternică din partea intelectualilor țării. În general așa încep revoluțiile. Nu trebuie uitat că în Iordania sunt foarte mulți palestinieni, care nu mai pot asista pasiv.

Punctele următoare? Trump și echipa sa de șoc(adică Netaniahu) au în vedere ori un nou „atac devastator” asupra surselor energetice iraniene(împreună cu Israelul), ori extinderea „sigilării Iranului” în interiorul granițelor sale, astfel încât să nu mai poată face comerț cu nimeni. Ultima, cel puțin, e o aberație cum numai un dobitoc ca Trump putea gândi.

Și-acum să analizăm situația din Ceuta. Într-o singură noapte, enclava Ceuta s-a trezit inundată de 50 000 de imigranți ilegali. Forțele armatei și poliției locale au devenit insuficiente, iar paza granițelor a eșuat. Care-a fost problema? Totul a survenit unei decizii de-a Marocului de a-i grația pe cei care aveau la activ tentative de trecere neautorizată a granițelor. De ce? Pentru că așa a primit ordin grăsanul ăla de rege al Marocului. De unde a primit ordin? Logic, de la Netaniahu.

Și-acum să vă explic pe scurt. Înainte, Marocul se prefăcea a fi anti-israelian. Conform legii, dacă aveai pe pașaport viză de Israel, ți se interzicea intrarea în Maroc. Era însă o vrăjeală ieftină întrucât, la nivel subteran, Marocul era servitorul umil al Israelului. Asta a ieșit la suprafață inclusiv în „Scandalul Predator”, când s-a dovedit că Marocul era cumpărător oficial al software-ului de spionaj făcut de un „startup” israelian(o altă denumire pentru serviciile secrete de acolo).

După semnarea Acordurilor Abraham, Marocul a trecut în cealaltă extremă din punct de vedere politic, devenind un aliat de facto al Israelului. Dacă înainte se mai fereau, acum e la nivel de politică oficială. De unde această schimbare? Dintr-un element aparent minor. 

Prințul moștenitor al Marocului, Moulay Hassan este „revelația” conferinței One Planet Summit desfășurată în Franța, în 2017. Puțini știu, dar se vorbește pe la colțuri că acesta este pregătit să apară drept „alesul”, adică cel care va împăca Orientul Mijlociu, eventual propunând inclusiv o nouă religie a „păcii universale”. 

În imaginea care însoțește articolul o aveți pe mama prințului, Lalla Abla bint Tahar, cea care este cheia întregului mister. Nu vă dau mură-n gură deoarece deja v-am scris suficient. Ceea ce trebuie însă să vedeți este că, imediat după ce s-a încercat atacul asupra Ceutei, fiul lui Netaniahu - lașul ăla ascuns de babac în SUA - tuna și fulgera pe contul său de socializare împotriva „ocupației spaniole” din Ceuta, Melilla. Cică ar fi de sorginte colonială. 

Mă rog, cum să nu fie așa în condițiile în care Pedro Sanchez a anunțat că dacă tac-su ajunge în Spania îl arestează și-l dă pe mâna Tribunalului Penal Internațional? De asemenea, Spania a fost singura țară care a refuzat să-și majoreze cota de cheltuieli de înarmare și, mai mult, care le-a interzis americanilor să folosească facilitățile spaniole în conflictul cu Iranul. 

Și-ar mai fi un aspect. Situația din Ceuta este documentată într-o carte apărută în 2010, „Weapons of mass Migration: Forced Displacenet, Coercition and Foreign Policy”, scrisă de Kelly M. Greenhill. Acolo se analizează utilizarea „migrația coercitivă proiectată” ca armă cu o eficiență de 50%, ceea ce o califică într-o zonă extrem de interesantă din punctul de vedere al eficienței. 

Gata, nu vă mai țin. V-am dat toate elementele necesare înțelegerii setupului actual. Spor! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)